Din viata misticului Nizamuddin Aulia

NIZAMUDDIN AULIA (1244 1325)

Shaikh Nizamuddin Aulia fost un sfant sufi, care a trait printre oamenii de rand. Invataturile sale
evidentiau faptul ca, in relatiile cu oamenii, un mistic trebuie sa depaseasca orice granite de rasa,
limba si religie. Daca Dumnezeu daruieste tuturor aceleasi binecuvantari ale naturii, fara a tine
cont de religie sau nationalitate, cine suntem noi sa facem astfel de discriminari?

Pentru el, telul suprem consta in alinarea durerii si suferintei sufletului omenesc. "Cel care
raneste sufletul vreunei fiinte umane, nu poate atinge desavarsirea spirituala. Desi exista
nenumarate cai de a ajunge la Dumnezeu, calea cea mai sigura este sa aduci fericire in inimile
oamenilor." De fapt, se spune ca, in timp ce alti mistici erau "preocupati de Dumnezeu",
Nizamuddin era preocupat sa usureze suferinta semenilor sai. Discipolul sau, Amir Khusro, l-a
numit "vindecatorul de suflete".

Khaliq Ahmad Nizami, in biografia misticului sufi, a scris ca Nizamuddin nu era sustinatorul
rugaciunii la nesfarsit, ci considera ca devotiunea catre Dumnezeu este de doua feluri: mijlocita
(lazmi) si nemijlocita (mutaadi). In primul caz care include rugaciunea, postul, pelerinajul la
Mecca / vizitarea de locuri sfinte beneficiaza numai devotul. In cazul din urma, actul devotiunii
aduce alinare celorlalti. Nizamuddin aplica el insusi ceea ce propovaduia. Desi spunea ca, pentru
un mistic, timpul este extrem de pretios, niciodata nu ezita sa-si faca timp pentru oamenii care-i
cereau ajutorul. Micile incidente care afectau viata omului obisnuit il miscau pana la lacrimi.

El credea cu fermitate in non-violenta si le spunea discipolilor ca violenta creaza mai multe

probleme decat rezolva. "Daca cineva iti produce un necaz, iar tu, la randul tau, ii provoci alt
necaz, lumea va fi plina de necazuri." Insa, nici sa-ti innabusi supararea nu este o solutie: "Te
poti elibera de suparare iertand persoana care ti-a gresit. Iertarea si nu pedeapsa este calea care
duce la pace. Daca exista neintelegeri intre doua persoane sa spunem intre mine si altcineva
solutia este urmatoarea: in ceea ce ma priveste, trebuie sa-mi curat inima de orice tendinta de
razbunare; daca reusesc, atunci va scadea si dorinta inamicului de a-mi face rau."

Desi avea nenumarate puteri spirituale, niciodata nu a infaptuit miracole pentru a-si atrage
venerarea oamenilor, ci a interactionat cu ei in mod firesc, ca de la om la om. Astfel, la el veneau
oameni de diverse nationalitati si religii, pentru a gasi o rezolvare la problemele lor. El era
constient de faptul ca nici o tehnica spirituala, nici o rugaciune, nici un post sau penitenta nu
avea mai mare valoare pentru Dumnezeu decat consolarea inimilor suferinde. El incerca sa
trezeasca binele in oameni, si-i indemna sa-si asume responsabilitatile spirituale si morale, sa
accepte vointa divina si sa renunte la necinste, pentru a nu-si ruina patria.

Poate, daca am urma si noi invataturile acestui sfant si am respecta aceste reguli simple, viata
noastra nu ar mai fi atat de complicata si dureroasa.

Se spune ca, odata, un discipol de-al sau i s-a plans: "Atatia oameni te vorbesc de rau, in
lacasurile de cult si pretutindeni. Nu mai putem sa induram asa ceva!" Nizamuddin i-a raspuns:
"Eu i-am iertat pe toti. La fel si voi, trebuie sa-i iertati si sa nu le doriti in nici un fel raul."
[dupa un articol din BLESSWORLD]