Filozofia german ca ntreg Leibniz, Kant, Hegel, Schopenhauer, pentru a-i numi pe

cei mai mari este forma cea mai riguroas de romantism i nostalgie din cte au fost: aspiraia
spre cel mai bun lucru ce a existat vreodat. Nu mai eti nicieri acas, aspiri la un loc unde s te
poi simi cumva acas, pentru c doar acolo doreti s fii acas: i aceasta este lumea greac! Dar
tocmai spre acele orizonturi s-au prbuit toate podurile exceptnd curcubeul conceptelor! i
ele duc pretutindeni, spre toate zrile unde sufletul grec i-a gsit ara i patria! Firete, trebuie
s fii foarte uor, foarte zvelt pentru a te strecura pe aceste poduri. ns ct fericire exist deja n
aceast voin de spiritualitate, aproape una de spiritualism! Ct de departe eti astfel de aciune
i reaciune, de obtuzitatea mecanic a tiinelor naturii, de larma de iarmaroc a ideilor moderne!
[...] n acest sens filozofia german este un moment de Contrareform, chiar de Renatere, cel
puin voin de renatere, voina de a merge mai departe n descoperirea Antichitii, n
dezgroparea filozofiei antice, mai ales a presocraticilor templul cel mai adnc ngropat dintre
toate templele greceti! Poate c peste cteva secole se va spune c ntreaga filozofare a germanilor
i are demnitatea sa autentic n faptul de a fi o rectigare treptat a terenului antic i c orice
pretenie de originalitate sun jalnic i caraghios n raport cu acea dorin superioar a
germanilor de a rennoda firul ce s-a rupt, legtura cu grecii, cu tipul de om cel mai nzestrat
pn acum.

Friedrich Nietzsche 1

Fr. Nietzsche, Voina de putere, Ed. Aion, 1999, trad. de Claudiu Baciu, frg. 419