De ce, Mecena,omul nici cand nu-i multumit

Cu soarta ce-i fu data sau singur si-a croit?

Dece il pizmuieste pe altul, fiecare,
Si-a celorlalti ursita,mai fericita-i pare?
Intors din batalie , batranul luptator
Ofteaza ; Ah! ce bine traieste- un negustor
Iar negustoru zice, pe marea in furtuna;
,,Ostasilor li-e data, o soarta mult mai buna .
Infrunta-o clipa moartea si cad adeseori,
Dar ce placeri i-asteapta, cand sunt biruitori!”
,,Ce bine-o duc plugarii!” se vaita advocatii.
,,Lor nu le bat la usa, in zori , impricinatii.
”Plugarul spune insa, cand vine la oras
Cu un process in care a fost chemat chezas
Ca numai viata-n Roma inseamna fericire.
Mai sunt atatea pilde, incat sa vi le-nsire
N-ar dovedi nici Fabiu,oricat e de limbut.
Eu imi voi spune gandul intreg, de la- nceput.
In marea lui putere, de-ar vrea batrinul Joe.
Pe oameni sa-i asculte si sa le intre-n voie,
Ostasului i-ar zice: “Vei fi negutator!
Pe tine, om al legii,te fac agricultor.
Schimbati unul cu altul prin buna invoiala”
S-ar mania vazindu-i cum stau la indoiala
Si falcile umflindu-si, le-ar spune tuturor,
Ca nu-si mai pierde vremea cu plingerile lor.
Dar n-as dori s-alunec in pilduiri glumete,
Desi din glume omul multe-ar putea sa-nvete,
Asa cum bunii dascali pe ucenicii lor
Cu dulciuri ii imbie sa-nvete mai usor.
Deci, sa lasam de-o parte cuvintele hazoase,
Si san e-ntoarcem iarasi la cele serioase
Plugarul care-si ara ogorul lui sarman,
Ostasul care lupta, crasmasul hotoman,
Naierii care-nfrunta furtunile pe mare,
Si-atatia altii inca, daca le-ai da crezare,
Se-anevoiesc o viata-ntreaga si se zbat,
Sa aiba-n batranele un trai indestulat;
Minuscula furnica trudeste-ntreaga vara,
Si chibzuita strange merindele-n camara
Drept pilda-a prevederii ne-o pomeniti; dar ea
Cand cara Varsatorul an nou si vreme rea,
Sta linistita-n casa si din ce-a strans se-nfrupta.
Pe voi, hoinarii lumii, necontenit in lupta,
Nimic nu va opreste , nici arsita, nici ger,
Nici focul, nici furtuna, nici ucigasul fier,
Si-atat sunteti de lacomi, incat porniti razboi,
Ca altul sa n-ajunga mai instarit ca voi!
Dar ce folos ti-aduce argintul adunat,
Pe care, plin de teama, pe-ascuns l-ai ingropat?
Ti-e frica, cheltuind-o comoara san u scada,
Dar ce rodeste banul pe care-l tii in lada?
La treier, mii de baniti mosia ta sa-ti dea,
Tot nu-ti inghite burta mai mult decat a mea!
Nici sclavul care vine cu painile-n spinare,
Decat ceilalti,n-apuca un dumicat mai mare.
Cand foamea ta ti-o saturi, mai folosit te tii,
De seceri doua sute de falci sau doua mii?
,,Dar parca tot mai bine te simti cand prisoseste!”
Eu iau cat am nevoie, si-atat ma multumeste.
Te lauzi ca hambarul cu grane ti-ai umplut?
Eu sunt la fel de mandru cu oala mea de lut.
Ca sa-ti astamperi setae,ti-ar fi de-ajuns o data,
O amfora cu apa sau numai o cyata;
Dar tie ti se pare izvorul prea putin,
Si-ti trebuie un fluviu sa zici ca bei din plin!
Asa le umbla gandul si celor ce le place
Sa stranga-o bogatie cu care n-au ce face.
Navalnic, Aufidus, ii smulge de pe mal,
Si val-vartej ii duce pe-nvloburatu-i val.
Cel care-n cumpatare masura n-o intrece,
Nu risca intr-o apa murdara sa se –nece.
Orbiti de lacomie, sunt multi cei care zic,
Ca daca n-ai avere nu pretuiesti nimic.
Ce sa le faci acestor neghiobi lipsiti de minte?
Sa-i lasi sa-si duca-amarul cum vor.Mi-aduc aminte
Povestea din Atena despre-un bogat avar;
Il huiduia multimea, dar el n-avea habar:
,,Pot sa ma ocarasca oricat, clevetitorii,
Acasa eu m-aplaud sunandu-mi banisorii”.
Cu gura arsa, Tantal se sete se stingea,
Si n-apuca sa soarba din apa ce fugea.
Razi?Pune-I un alt nume si-ai sa te vezi pe tine!
Dormiti cu guri cascade pe pungi de aur pline,
Ca pe odoare sacre voi banii ii pastrati,
Va bucura vederea, de parca-ar fi pictati!
Stiti voi la ce-I bun banul?sa-ti cumperi ce-ti lipesete,
Tot ce te tine-n viata si trupul ti-l hraneste:
Legume, poame, paine si-o cana de vin vechi.
Sa tremuri zi si noapte sa fii numai urechi,
Ba ca te calca hotii, ba casa se-aprinde,
Ba ca te fura sclavii si fug de nu-i poti prinde…
Acestea-s pentru tine placeri si bucurii?
As vrea lipsit de ele sa fiu cat voi trai!
Cand ai sa zaci de friguri fara putere, cine
La capul tau veghe-va, durerea sa-ti aline?
Sa fuga dupa medic, sa-ti fie de folos,
Ca sa te vada iarasi copiii sanatos?
Nu! Nici mostenitorii, nici scumpa ta sotie,
Pe nici un zeu nu roaga in viata sa te tie.
Cati te cunosc, - si sclavii,si bunii tai vecini, -
Toti te urasc! Tu, care numai la banit te-nchini,
Te uiti in jur de tine si iti arati uimirea !
Dar cu ce fapte bune le-ai meritat iubirea?
Nici rudele de sange, prietenii firesti,
Iubire nu-ti arata, sin u poti sa-i silesti,
Cum magaritei nu poti sa-I pui o sa-n spinare
Si s-o gonesti pe campul lui Marte, de-a calare.
Ai strans destul, ajunge! cu cati bani ai in sac
Te-ai vindecat de teama de-a ramane sarac.
Ai tot ce-ai vrut; te lasa odihnei intelepte,
Sfarsitul lui Ummidiu de nu vrei sa te-astepte.
Povestea nu e lunga.Un om bogat era,
Argintii ca pe grane, cu mierta-i numara,
Dar, mai rufos ca sclavii in haina lui murdara,
Se-nfricosa, zgarcitul, de foame san u piara.
Pana-ntr-o zi,o alta fiica-a lui Tyndar,
O vajnica liberta, pe-acel batran avar
Cu-o muchie de secure l-a retezat in doua!
,,atunci, care-I modelul care va place voua?
Ca Nomentan, ca naevius, in ce fel sa traiesc?”
Nu pune-alaturi lucruri ce se impotrivesc.
Eu spun ca nu-ti duci viata caineste, ca zgarcitii,
Dar nici in desfranare, ca toti nesocotitii.
Nu pot pe-aceeasi treapta, ca sa vorbesc deschis,
Pe socrul lui Viseliu sa-l pun cu Tanaïs.
E o masura-n toate: tu, drumul drept il tine
Si nu calca hotarul pus intre rau si bine.
Dar sa ma-ntorc cu vorba de unde am pornit.
Zgarcitul, oricat strange, nicicand nu-i multumit,
Pe toti ii pizmuieste si paru-n cap si-l smulge,
Cand vede ca vecinul mai multe capre mulge.
Nu vede ca-s atatia saraci – cum nu e el –
Pe cei bogati sa-ntreaca e singurul lui tel.
Tot astfel, cand se-avanta pe campul de-alergare
In ropot de copite potrivnicele care,
Se lupta vizitiul cu cel ce l-a-ntrecut,
Nesocotind pe-aceia ce-n urma s-au pierdut.
De-aceea, rar e omul care traind ferice,
De la ospatul vietii satul sa se ridice.
Sfarsesc, nu vreau sa credeti ca versul l-am furat,
Si ca pe urdurosul Crispin l-am plagiat.