Sunteți pe pagina 1din 43

SINTEZĂ BAZELE PSIHOTERAPIEI

CUPRINSUL CURSULUI:

CURSUL NR. 1 OBIECTUL SI PROBLEMATICA PSIHOTERAPIEI

1. DOMENIUL ŞI DEFINIREA PSIHOTERAPIEI

2. DISTINCłIA DINTRE INTERVENłIA PSIHOTERAPEUTICĂ ŞI ALTE FORME DE INTERVENłII CALIFICATE ŞI NECALIFICATE

3. OBIECTIVELE PSIHOTERAPIEI

4. EVALUAREA ÎN PSIHOTERAPIE PERSOANELE ABILITATE SĂ EXERCITE INTERVENłIA PSIHOTERAPEUTICĂ

CURSUL NR.2 PRINCIPALII FACTORI CARE INTERVIN ÎN PSIHOTERAPIE

1. RELAłIA PSIHOTERAPEUTICĂ

2. CADRUL PSIHOTERAPEUTIC

3. DORINłA DE SCHIMBARE A CLIENTULUI

4. DESCĂRCAREA EMOłIONALĂ- CATHARSISUL

5. APARIłIA INSIGHTULUI

6. ASUMAREA DE CĂTRE CLIENT A RESPONSABILITĂłII PENTRU PROPRIA EXISTENłĂ.

7. O VIZIUNE SISTEMICĂ ASUPRA CLIENTULUI

CURSUL NR. 3 ASPECTE DIFERENłIALE ALE PSIHOTERAPIEI

1. SCURT ISTORIC AL PSIHOTERAPIEI

2. PRINCIPALELE GRUPĂRI PSIHOTERAPEUTICE

3. ASPECTE DIFERENłIALE ÎN RELAłIA PSIHOTERAPEUTICĂ

4. PSIHOTERAPIA ÎN ROMÂNIA

5. CATEGORIILE DE PROBLEME CARE FAC OBIECTUL PSIHOTERAPIEI

CURSUL NR. 4 ORIENTAREA ANALITICĂ (DINAMICĂ) ÎN PSIHOTERAPIE

1. PSIHANALIZA CLASICĂ FREUDIANĂ - Structura personalităŃii

2. PSIHANALIZA CLASICĂ FREUDIANĂ - Stadiile dezvoltării psiho-sexuale

3. PSIHANALIZA CLASICĂ FREUDIANĂ – Metode de intervenŃie.

4. ANALIZA JUNGIANĂ

CURSUL NR. 5

1

ORIENTAREA COMPORTAMENTALISTĂ ÎN PSIHOTERAPIE

1. ASPECTE GENERALE ALE PSIHOTERAPIEI COMPORTAMENTALE

2. TEHNICI SPECIFICE PSIHOTERAPIEI COMPORTAMENTALE

3. ASPECTE GENERALE ALE PSIHOTERAPIEI COGNITIV-COMPORTAMENTALE

4. TEHNICI SPECIFICE PSIHOTERAPIEI COGNITIV-COMPORTAMENTALE

CURSUL NR. 6 ORIENTAREA UMANIST-EXPERIENłIALISTĂ ÎN PSIHOTERAPIE

1. ASPECTE GENERALE ALE PSIHOTERAPIEI EXPERIENłIALE

2. PSIHOTERAPIA CENTRATĂ PE CLIENT

3. PSIHODRAMA

4. PSIHOTERAPIA EXISTENłIALĂ

CURSUL NR. 7 PSIHOTERAPIA DE GRUP

1. CARACTERISTICI ALE PSIHOTERAPIEI DE GRUP

2. GRUPUL DE ÎNTÂLNIRE

3. GRUPUL DE GESTALTTERAPIE

4. PSIHOTERAPIA DE CUPLU ŞI FAMILIE

5. ECHIPA TERAPEUTICĂ

SUMARIZARE:

CURSUL NR. 1

OBIECTUL SI PROBLEMATICA PSIHOTERAPIEI

1. DOMENIUL ŞI DEFINIREA PSIHOTERAPIEI

A defini psihoterapia nu este un lucru foarte facil, tocmai datorită inefabilităŃii

fenomenologiei subtile ce are loc la întâlnirea a două sisteme psihice, cât şi diversităŃii sistemelor teoretice existente. O primă accepŃiune pe care o propunem este accea a lui Watson care defineşte psihoterapia ca o acŃiune psihologică sistematică, planificată şi

intenŃională, având la bază un sistem teoretic conceptual bine pus la punct, exercitată de un psihoterapeut calificat, asupra clientului, cu metode şi tehnici specifice. În general, metodele şi tehnicile psihoterapeutice sunt cele care vizează schimbări specifice în aria dispoziŃiei, cogniŃiei şi comportamentului, posibile de a fi percepute prin observaŃii empirice şi evaluate ştiinŃific.

O a doua propunere de definire a psihoterapiei apelează la următoarele două perspective:

a. Psihoterapia ca relaŃie între două persoane. Ne referim, în acest caz, la o relaŃie interpersonală care se stabileşte între psihoterapeut, ca specialist şi client (sau pacient, după cum alegem să-l denumim) ca persoană ce trece printr-o perioadă dificilă şi

2

solicită un ajutor psihologic. Putem vorbi despre o relaŃie existenŃială, profund umană, de încredere şi respect reciproc, între două persoane unite într-un demers comun. Chiar mai mult, se poate afirma din perspectiva şcoliilor experienŃialiste, că este vorba de o relaŃie de „creştere împreună a celor doi”, recunoscând prin aceasta că, atât clientul, cât şi terapeutul sunt amândoi oameni care parcurg în viaŃa lor un proces continuu de dezvoltare şi evoluŃie personală. Acest lucru nu înseamnă însă că, scopul întâlnirii lor nu este exclusiv centrat pe client.

b. Psihoterapia ca o modalitate de tratament psihologic. Din această perspectivă putem vorbi despre un proces sistematizat (structurat, organizat, planificat) ce are la bază un sistem teoretic-conceptual bine închegat şi validat, condus de către un psihoterapeut calificat, ce apelează la tehnici şi metode specifice. De precizat că orice metodă psihoterapeutică este o expresie aplicativă a unei teorii psihologice care explică modul de funcŃionare a psihicului precum şi cauzele tulburărilor psihice.

2. DISTINCłIA DINTRE INTERVENłIA PSIHOTERAPEUTICĂ ŞI ALTE FORME DE INTERVENłII CALIFICATE ŞI NECALIFICATE

Orice om traversează în viaŃă momente mai dramatice, cu potenŃial stresant ridicat. În aceste momente are nevoie de o mobilizare deosebită a capacităŃilor psihice, pentru a putea înŃelege ce se întâmplă cu el, pentru a putea să-şi activeze resursele blocate şi a-şi dezvolta strategii de coping existenŃial mai eficiente. Unii indivizi se îndreaptă mai întâi spre persoanele cele mai apropiate. AlŃii, din contră, apelează mai uşor la persoane mai puŃin cunoscute sau chiar total necunoscute. Astfel sprijinul afectiv poate veni de la o persoană iubită, de la un prieten, de la un medic, alături de asistenŃa medicală, sau de la un preot. Toate aceste persoane pot răspunde într-o manieră diferită, ce Ńine de calitatea pe care o are şi de propria-i personalitate, la aceleaşi probleme emoŃionale ale subiectului. Ele sunt bine intenŃionate şi pot realiza un tip de consiliere empirică, de bun simŃ, care-l poate ajuta cu adevărat, uneori, pe cel ce se confruntă cu tulburări emoŃionale. La extrema cealaltă se află psihoterapia şi consilierea psihologică, ca intervenŃii ştiinŃifice, sistematizate, care au la bază o teorie psihologică bine pusă la punct şi care sunt aplicate de către persoane specializate, psihoterapeut sau consilier psihologic, care au parcurs o şcoală formativă şi au beneficiat ei înşişi de astfel de intervenŃii psihoterapeutice şi de consiliere psihologică. Aceste două abordări se aseamănă şi prin faptul că sunt demersuri bine Ńintite, deliberate şi planificate, a perturbărilor emoŃionale. Consilierea psihologică este un proces intensiv de acordare a asistenŃei psihologice pentru persoane normale care doresc să-şi atingă scopurile şi să fie mai eficienŃi. Conform lui Mitrofan şi NuŃă „consilierea psihologică este o intervenŃie de scurtă sau de mai lungă durată, în scopul prevenirii, remiterii sau asistării rezolutive a unor probleme personale (emoŃionale, cognitive şi comportamentale), cu impact individual, familial şi socio-profesional dezorganizator.” Un obiectiv major al consilierii psihologice este dezvoltarea la client a unui

sistem coerent de scopuri de viaŃă.

acelaşi timp este foarte important ca intervenŃiile de consiliere psihologică să respecte principiul dezvoltării independenŃei şi autonomiei clienŃilor. În acest sens se înŃelege că indicaŃiile şi sfaturile venite de la consilier vor fi aproape nule, ele reducându-se la aspecte

contextuale şi nu la modalităŃi de a gândi şi acŃiona. De exemplu realizarea unei teme de casă în intervalul dintre şedinŃe, modalitate utilizată de consilierii din anumite orientări. Principalele diferenŃe dintre psihoterapie şi consiliere psihologică sunt:

a. Problemele abordate prin consiliere sunt mai puŃin severe, ca de exemplu probleme familiale, impas existenŃial, tulburări emoŃionale sau cu caracter reactiv, crize de dezvoltare. Problemele abordate prin psihoterapie sunt cele din sfera sănătăŃii psihice,

Accentul trebuie pus pe creativitate şi flexibilitate. În

3

psiho-somatice şi somatice, putând fi asociate unor traume majore, pierderi importante, durere şi blocaj în dezvoltare, reactivitate de tip nevrotic, consecinŃe disociale de tip psihotic, tulburări adictive, tulburări de instinct alimentar sau sexual, comportamente suicidare etc.;

b.

Consilierea este un demers de durată mai scurtă, centrându-se mai mult pe prezent, fără să presupună acŃiuni îndelungate de analiză, conştientizare şi restructurare mintală de profunzime. În vreme ce psihoterapia presupune un demers explorator mai complex ce presupune o durată mai lungă, în funcŃie de orientarea de care aparŃine. (o perioadă ceva mai mare în cazul psihoterapiilor analitice şi experienŃiale şi ceva mai scurtă în cazul psihoterapiilor de scurtă durată);

c.

Consilierea are un caracter mai pronunŃat preventiv iar psihoterapia este predominant curativă;

d.

Obiectivele consilierii psihologice vizează aspecte imediate, mai puŃin profunde, modificări comportamentale adaptative specifice. Obiectivele psihoterapiei sunt mai de profunzime, tinzând spre o remodelare creatoare a personalităŃii, a Eului.

3.

OBIECTIVELE PSIHOTERAPIEI

Ca orice demers ştiinŃific şi psihoterapia trebuie să-şi formuleze anumite ipoteze clare şi un sistem de reguli stabile ce derivă din concepŃia teoretică a şcolii psihoterapeutice respective. Plecând tot de la acest sistem conceptual şi de la propriile tehnici şi metode pe care la are la

dispoziŃie fiecare şcoală psihoterapeutică îşi propune şi îşi planifică o listă de obiective conştient orientate în funcŃie de problematica clientului şi disponibilităŃile psihoterapeutului. Ceea ce au în comun toate aceste şcoli psihoterapeutice este acelaşi scop major şi anume: (re)activarea şi dezvoltarea tuturor resurselor personale ale clientului pentru o adaptare şi integrare eficientă la propria viaŃă. Majoritatea specialiştilor, arată Irina Holdevici (1996), sunt de părere că obiectivele psihoterapiei vizeză, în principal, următoarele aspecte:

1. Scoaterea pacientului din criza existenŃială în care se află.

2. Reducerea sau eliminarea simptomelor.

3. Întărirea eului şi a capacităŃii integrative ale personalităŃii pacientului.

4. Rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice ale pacientului.

5. Modificarea structurii personalităŃii în vederea obŃinerii unei functionări mai mature, cu o capacitate de adaptare eficientă la mediu.

6. Reducerea (sau înlăturarea dacă este posibil) a acelor condiŃii de mediu care produc sau menŃin comportamentele de tip dezadaptativ.

7. Modificarea opiniilor eronate ale subiecŃilor despre ei înşişi şi despre lumea înconjurătoare.

8. Dezvoltarea la subiecŃi a unui sistem clar al identităŃii personale.

La modul cel mai general obiectivele psihoterapiei pot fi clasificate în obiective imediate şi obiective de perspectivă. Obiectivele imediate sunt orientate asupra ameliorării stării psihice a clientului, în timp ce obiectivele de perspectivă vizeză restructurarea personalităŃii, modelarea unor comportamente noi, mai eficiente şi creşterea capacităŃilor de relaŃionare şi integrare atât în mediul intern cât şi în cel extern. Psihoterapeutul trebuie să dea dovadă de o flexibilitate care să-i permită, aşa după cum arată George Ionescu (1990), să poată modifica succesiunea sau conŃinutul obiectivelor, sau să formuleze altele noi, considerate mai adecvate. Aceste modificări pot fi determinate de numeroşi factori dar, în primul rând, de disponibilitatea şi responsivitatea pacientului faŃă de psihoterapie. După acelaşi autor, George Ionescu (1990, pg.32), „obiectivul final al psihoterapiei constă în realizarea unei sănătăŃi mintale înalt calitative, capabile să asigure realizarea maximă a

4

potenŃialului uman al insului”. Un pas important în această direcŃie constă în obŃinerea unei maturităŃi psihologice, a independenŃei şi autonomiei clientului.

4. EVALUAREA ÎN PSIHOTERAPIE

În general putem spune că efectele psihoterapiei sunt foarte greu de surprins şi de măsurat în mod riguros cu ajutorul instrumentelor precise şi standardizate. Cu toate acestea astfel de

demersuri evaluative s-au realizat si se vor mai realiza. Ele sunt mai des întâlnite în universităŃi

şi instituŃii de cercetare cu scopul evidenŃierii valorilor teoriilor psihologice şi a strategiilor de

intervenŃie psihoterapeutică adiacente lor. Primul criteriu de evaluare care se impune este cel al ameliorării sau dispariŃiei simptomului sau problemei pentru care clientul a venit la psihoterapie. Cu ajutorul unor instrumente tehnice de măsurare pot fi cuantificaŃi şi apoi evidenŃiaŃi anumiŃi indicatori cum ar fi: diminuarea stărilor depresive, a anxietăŃii, a comportamentelor fobice, a comportamentelor disfuncŃionale în plan sexual etc, pe care psihoterapia şi-a propus să-i atingă. Acest prim criteriu nu este însă suficient tocmai pentru că secundar acestor efecte mai vizibile, dar nu mai puŃin importante, pot să se producă modificări ale unor aspecte mai profunde şi mai complexe precum imaginea de sine, capacitatea de relaŃionare, bunăstare generală. Astfel se poate spune că evaluarea nu se limitează doar la a surprinde reducerea simptomatologiei psihopatologice ci include şi alte variabile precum cele amintite anterior. Acest prim criteriu a fost pus sub semnul întrebării de orientările psihoterapeutice a căror teorii susŃin că vindecarea bolii necesită mult mai mult decât simpla înlăturare a simptomelor Dificultatea cea mai mare a produs-o opinia lui Eysenck care în 1952 contesta efectele pozitive ale psihoterapiei aducând în discuŃie fenomenul numit „remisiune spontană”. Acesta presupune dispariŃia după un timp a manifestărilor psihopatologice sau ameliorarea bolii fără a se recurge la ajutorul psihoterapiei. Cercetându-se însă cu atenŃie cazurile de remisiune spontană, s-a constatat că revenirea subiecŃilor nu a fost cu adevărat spontană ci în viaŃa lor au avut loc anumite evenimente, cum ar fi modificări în situaŃia lor de viaŃă (întreruperea unei relaŃii, schimbarea sau găsirea unui loc de muncă etc.), ajutor primit de la diverse persoane sau informaŃii practice citite din cărŃi, reviste, broşuri. Cu toate aceste inconveniente, cercetări mai recente arată că subiecŃii care au apelat la psihoterapie s-au ameliorat sau vindecat mult mai bine decât cei care nu au apelat.

Succesul intervenŃilor psihoterapeutice poate fi evaluat după următoarele trei criterii principale:

1. trăirea subiectivă a pacientului (reducerea sau dispariŃia simptomelor, sentimentul de bine, e mai mulŃumit, mai fericit, mai împăcat cu sine); 2. recunoaşterea socială (persoanele din anturajul subiectului observă şi recunosc progresele realizate de acesta pe diverse planuri: familial, relaŃional, profesional sau şcolar); 3. materializarea expectaŃilor psihoterapeutului în ceea ce priveşte modificările apărute în structura de personalitate a pacientului şi reflectate în comportamentul acestuia. (Apud Irina Holdevici, Elemente de psihoterapie, Ed. All, 1996, pg.3)

În funcŃie de orientarea psihoterapeutică se poate apela la diferite instrumente standardizate. Astfel se pot folosi diferite teste (mai ales cele proiective, dar si de personalitate etc.), scale şi chestionare (de depresie, de anxietate, de imagine de sine şi autoacceptare etc.). În general se impun următoarele momente de aplicare: la inceputul terapiei, pe parcurs şi în finalul procesului terapeutic. Complexitatea naturii umane şi a evolutiei în timpul terapiei necesita repetarea testărilor pentru efectuarea de comparaŃii şi surprinderea evolutiei şi a modificărilor apărute.

O particularitate foarte importantă este aceea că aceste intervenŃii psihodiagnostice pot avea o

valoare psihoterapeutică în sine atunci când psihoterapeutul discută cu clientul rezultatele

5

obŃinute de către acesta, permiŃând acestui din urmă să constate şi într-o manieră mai tehnică propriile progrese inregistrate, aspect ce devine o veritabilă pârghie motivaŃională pozitivă. Este important să precizăm şi faptul că se recomanda evitarea unei evaluării excesive ce poate creea în client un real disconfort interior datorat sentimentelor de a nu fi ascultat, înŃeles şi susŃinut de psihoterapeut. SenzaŃia trăită în această situaŃie de client este aceea de a fi evaluat critic, încadrat într-o categorie psihopatologică şi etichetat pe măsură laolaltă cu mulŃi alŃii, fără să se Ńină cont că este o persoană vie, sensibilă şi unică. În încheierea acestui subcapitolul trebuie precizat că psihoterapia în sine nu vindecă tulburările sau bolnavii. Principiul care stă la baza psihoterapiei este acela conform căruia în fiecare om există capacitatea de a se vindeca, rolul ei fiind doar acela de a înlătura obstacolelor din calea dezvoltării şi funcŃionării normale a psihicului.

5. PERSOANELE ABILITATE SĂ EXERCITE INTERVENłIA PSIHOTERAPEUTICĂ

O serie de legi şi organisme înfinŃate la nivel naŃional reglementează practicarea psiihoterapiei. În acest sens amintim de Legea nr.213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, proiectul de lege privind reglementarea profesiei de psihoterapeut, FederaŃia Română de Psihoterapie, Colegiul Psihologilor din România şi Comisia de Psihologie clinică şi psihoterapie. Organismele menŃionate îşi propun să apere interesele profesionale ale practicienilor şi ale clienŃilor care apelează la cabinetele de specialitate. Psihologia este recunoscută ca profesie liberală şi deci şi psihoterapia. În acelaşi timp ea este o specializare post universitară putând fi exercitată de către următoarele categorii: psihologi, medici, asistenŃi sociali, absolvenŃi de pedagogie, teologie şi filozofie, cu condiŃia absolvirii unei programe speciale de formare într-o şcoală de psihoterapie recunoscută oficial. Cu excepŃia psihologilor, celelalte categorii amintite trebuie să-şi completeze studiile teoretice cu pachete speciale de discipline obligatorii. Formarea ca psihoterapeut, în cadrul unei organizaŃii acreditate presupune parcurgerea următoarelor două mari etape: o etapă de autocunoaştere şi dezvoltare personală realizate prin metodele şcolii psihoterapeutice respective şi o etapă de formare propriu- zisă ce presupune cursuri teoretice şi traininguri sau ateliere formative de specialitate. Prima etapă, foarte importantă, este practic o terapie personală parcursă împreună cu unul sau mai mulŃi psihoterapeuŃi, pentru sondarea propriei interiorităŃi, a problematicii personale, pentru conştientizarea tendinŃelor, resurselor şi limitelor personale şi realizarea unei igiene psihice care să permită apoi un „lucru curat” cu clienŃii care vor apela la ajutor. La ora actuală pentru practicarea acestei specializări este nevoie de obŃinerea atestatului de liberă practică în psihoterapie, atestat eliberat de Colegiul Psihologilor din România la propunerea comisie de psihologie Clinică şi Psihoterapie. ObŃinerea atestatului este condiŃionată de indeplinirea condiŃilor din normele şi procedurile de atestare, acreditare şi cerificare ale comisiei amintite, norme pe care le-am prezentat în anexele acestei lucrări, cu acordul Colegiului Psihologilor.

Întrebări de evaluare:

1. Psihoterapia este:

a. O sumă de tehnici şi metode ce se aplică clientului

b. Un sistem ştiinŃific planificat şi organizat

c. Un serviciu de inter-ajutorare emoŃională

2. Următoarele aspecte sunt definitorii pentru o psihoterapie:

a. Un sistem conceptual bine pus la punct

b. O relaŃie dintre un specialist în psihoterapie şi o persoană solicitantă

6

c.

a şi b

3. Care din următoarele afirmaŃii sunt adevărate:

a. Toate sistemele psihoterapeutice au la bază aceiaşi teorie psihologică precisă care explica psihopatologia persoanelor

b. Fiecare sistem psihoterapeutic are propria sa teorie psihologică

c. Teoriile psihologice care sunt la baza psihoterapiei determina succesul intervenŃiei

d. Şi b şi c

4. DiferenŃa dintre consiliere psihologică şi psihoterapei este dată de:

a. Durata şedinŃei

b. Consilierea psihologică nu este atât de structurată ca şi psihoterapia

c. Modificările vizate de psihoterapie sunt mai putin profunde

d. Consilierea psihologică are un caracter mai pronunŃat preventiv iar psihoterapia este predominant curativă

CURSUL NR.2

PRINCIPALII FACTORI CARE INTERVIN ÎN PSIHOTERAPIE

La ora actuală există peste 400 de şcoli psihoterapeutice relativ distincte şi numărul lor va continua probabil să crească. Deşi fiecare dintre ele afirmă că este cea mai bună, la o analiză mai atentă se poate constata că, în pofida diferenŃelor evidente dintre ele, conŃin şi multe elemente comune. Principalele elemente comune sunt: relaŃia psihoterapeut – client, cadrul psihoterapeutic, dorinŃa de schimbare a clientului, descărcarea emoŃională (catharsisul), apariŃia înŃelegerii intuitive (insightul), asumarea de către client a responsabilităŃii pentru propria existenŃă.

1. RELAłIA PSIHOTERAPEUTICĂ

RelaŃia psihoterapeutică este aspectul cel mai important al psihoterapiei. Este o relaŃie de parteneriat care se stabileşte între doi oameni dintre care unul este cel care solicită ajutorul de specialitate, numit pacient sau client şi celălalt cel care oferă acest ajutor, psihoterapeutul. În această lucrare vom folosi denumirea de client aceasta fiind acceptată mai mult în etapa actuală. Este o întâlnire foarte importantă în viaŃa clientului, putem spune chiar existenŃială. Ea se produce într-un moment critic în viaŃa clientului, atunci când el manifestă o mare sensibilitate şi fragilitate psihică. El îşi recunoaşte dificultatea cu care se confruntă şi vulnerabilitatea în faŃa vieŃii. Este un moment când este posibilă o schimbare pozitivă, un salt în demersul lui evolutiv. În această relaŃie există elemente specifice aduse de fiecare dintre cei doi protagonişti, dar şi elemente comune ce se constitue prin întâlnirea lor. Putem vorbi în acest sens de o anumită compatibilitate a celor doi. Deşi ea însăşi nu este un mecanism al schimbării, ci mai degrabă cadrul general în care clientul şi terapeutul negociază un contract terapeutic adecvat, incluzând obiectivele generale de atins şi acordul asupra etapelor şi sarcinilor de parcurs pe fondul unui fundal emoŃional-afectiv adecvat, alianŃa terapeutica are o valoare considerabilă, fiind considerată de mulŃi autori (Sexton şi Whiston, 1994) ca elementul cu cea mai mare putere predictivă privind rezultatele finale ale terapiei. Definitoriu pentru această relaŃie este caracteristica de relaŃie de sprijin din partea psihoterapeutului către client. Este o relaŃie întotdeauna unidirecŃională, de la psihoterapeut spre client, acesta din urmă fiind singurul beneficiar direct. Faptul că psihoterapeutul realizează un

7

venit ca urmare a exercitării profesiei sale sau că poate trăi momente de satisfacŃie profesională datorate reuşitelor sale sunt efecte pe care le putem considera colaterale. O abatere de la această normalitate este fie atunci când psihoterapeutul încalcă codul etic şi deontologic, urmărind conştient anumite beneficii, fie când avem de a face cu acel „beneficiu secundar” al psihoterapeutului. Acest ultim fenomen este cel mai periculos, tocmai datorită manifestării lui inconştiente. Este vorba despre nevoia imperioasă a psihoterapeutului de a avea un client ce

manifestă încredere în el şi îi solicită ajutor, ceea ce îl face să se simtă superior, util sau împlinit. Din acest motiv este indispensabilă analiza personală a psihoterapeutului şi o activitate de supervizare a lui, pentru a reduce la maxim riscul de a proiecta asupra clientului propriile conflicte interioare nerezolvate. UnidirecŃionalitatea relaŃiei vizeză şi durata consultaŃiei. Din această perspectivă timpul întâlnirii trebuie alocat în întregime şi necondiŃionat clientului. Psihoterapeutul trebuie să se detaşeze, în acest timp, de preocupările şi interesele personale. Propriile nevoi sunt uitate el concentrându-se în totalitate asupra lumii şi problematicii clientului. Din partea clientului este necesară o anumită complianŃă la psihoterapie. Gradul de colaborare al clientului este dat de diverşi factori dintre care cei mai importanŃi sunt motivaŃia acestuia şi capacitatea psihoterapeutului de creea o relaŃie de acceptare, de căldură sufletească, de securitate şi încredere. ExpectaŃile clientului sunt şi ele foarte importante, de aceea ele sunt discutate la începutul întâlnirii.

În afara pregătirii teoretice şi practice psihoterapeutului i se mai cer şi o serie de caracteristici

şi abilităŃi dintre care cele mai importante sunt: empatia, sensibilitate, deprinderi de ascultare activă, inteligenŃă, capacitate de atenŃie concentrată, răbdare etc.

2. CADRUL PSIHOTERAPEUTIC

O importanŃă mare o are şi ambianŃa din cabinetul de psihoterapie. Ea trebuie să sporească

confortul, incredere şi securitatea clientului. În afara relaŃiei psihoterapeutice şi spaŃiul plăcut şi lipsit de orice altă prezenŃă îi conferă clientului sentimentul de siguranŃă. Cabinetul este un spaŃiu special destinat doar întâlnirilor psihoterapeutice. Alte persoane sau alte preocupări sunt interzise aici. De aceea se recomandă ca şedinŃele să nu se desfăşoare la domiciliul clientului sau al psihoterapeutului. Doar în situaŃii extraordinare acest lucru poate fi încălcat, de exemplu, atunci când clientul este imobilizat la pat. Cum spuneam mai sus, psihoterapeutul trebuie să se dedice total clientului pe toată durata întâlnirii. El trebuie să se asigure că nu vor interveni situaŃii neprevăzute şi perturbatoare. Contractul care survine între cei doi protagonişti încă de la început asigură şi el cadrul terapeutic. Poate fi mutual sau chiar în scris. Se recomandă chiar această ultimă variantă ea punând o ordine mai clară în mintea clientului. Acest contract conŃine regulile esenŃiale ce trebuie respectate de cei doi. Printre acestea amintim: obligaŃiile şi drepturile reciproce, comportamente permise şi nepermise în timpul întâlnirilor, beneficiile expectate, importanŃa onestităŃii în terapie, condiŃii de întrerupere şi de reluare a terapiei, stabilirea precisă a întâlnirilor (frecvenŃa, zilele şi orele de consultaŃie, durata), durata probabilă a întregii intervenŃii terapeutice taxa pentru consultaŃie şi sistemul de plată. Aspectele rămase implicite pot genera ulterior conflicte şi rezistenŃe suplimentare.

3. DORINłA DE SCHIMBARE A CLIENTULUI

Succesul întervenŃilor psihoterapeutice depinde foarte mult de motivaŃia clientul. Fără acordul şi dorinŃa lui de a face o schimbare în structura sa psihică şi în modul de raportare la mediu, eforturile şi competenŃele psihoterapeutului sunt soldate eşecului. MotivaŃia lui iniŃială poate fi

8

mărită prin abilitatea psihoterapeutului. Ea determină un grad mai mic sau mai mare de colaborare din partea clientului. Încă de la început se încearcă o responsabilizare a lui pentru partea care-i revine în procesul terapeutic. Fiecare din cei doi protagonişti trebuie să fie deplini responsabili pentru contribuŃia proprie în terapie. MulŃi specialişti sunt de acord cu faptul că şi taxa pe care clientul trebuie să o plătească este un factor important în motivarea şi responsabilizarea lui. Mai ales în Ńările în care psihoterapia nu este foarte bine înŃeleasă, cum este şi la noi într-o anumită măsură, mentalitatea oamenilor este marcată de distorsiuni şi prejudecăŃi ce impiedică obŃinerea unor rezultate pozitive. Astfel, a apela la psihoterapie poate fi un factor stigmatizator în proprii ochi sau ai celorlalŃi pentru unele persoane. În acelaşi sens se constată şi o atitudine pasivă a celor care totuşi apeleză la psihoterapie. După modelul medical foarte bine implementat la nivel mental, multe persoane doresc să li se rezolve problema fără a depune un cât de mic efort. Dacă acest aspect nu este bine lămurit de la început, clienŃii respectivi îşi vor responsabiliza psihoterapeuŃi pentru întreaga desfăşurare a terapiei, motivaŃia lor, şi aşa insuficientă, se va reduce treptat. Evident că eşecul psihoterapiei este previzibil. Acestea sunt şi argumentele care explică eşecul celor mai multe intervenŃii psihoterapeutice în faŃa unor persoane care sunt aduse la terapie de către altcineva (adolescentul adus de către părinŃi, soŃul alcoolic adus de către soŃie etc.) sau sunt trimise la cabinet împotriva voinŃei lor (persoane cu tulburări psihice sau de personalitate trimise de cabinete medicale sau diferite instituŃii). Amintim aici faptul că, în pofida dorinŃei conştiente de schimbare, există o tendinŃă înconştientă, mai mică sau mai mare, de a rezista schimbării. Este acel fenomen numit „rezistenŃă la schimbare” pe care o să-l discutăm în alt capitol. Pe undeva acest lucru este şi de înŃeles. Fiecare om şi-a format o anumită structură interioară care îi dă sentimentul de identitate personală. Perspectiva unor schimbări în structura psihică este resimŃită oarecum periculoasă, atacându-i identitate, singurul lucru care îi mai conferă un echilibru, chiar şi mai puŃin eficient şi armonios.

4. DESCĂRCAREA EMOłIONALĂ- CATHARSISUL

Cadrul psihoterapeutic securizant şi permisiv conduce întotdeauna spre acceptarea sinelui,

a propriilor gânduri, emoŃii şi sentimente. Catharsisul este această manifestare liberă şi deschisă

a trăirilor afective. De cele mai multe ori ia forma plânsului, a suspinelor, a izbucnirilor de furie

şi revoltă, a utilizării unor gesturi şi cuvinte urâte. Exprimarea lor directă şi spontană nu încalcă însă regulile privind siguranŃă proprie şi a celorlalŃi (terapeutul în terapie individuală, terapeuŃii şi ceilalŃi membrii în terapia de grup).

Catarsisul determină o descărcare tensională atât la nivel fizic cât şi psihic. El permite apoi continuarea analizei într-o manieră liberă, fluidă, aducând clarificări, insight, resemnificări, relaxări ale relaŃiilor interpersonale care până atunci au fost incordate şi problematice. Tensiunile clientului la nivel fizic şi psihic sunt de multe ori foarte vechi. Ele se datorează unei educaŃii stricte primite încă de vârste fragede. Exprimările emoŃionale în aceste cazuri au fost interzise sau restricŃionate de către cei apropiaŃi. Din teama de a nu pierde atenŃia şi afecŃiunea lor, sau de a-i proteja, i-au făcut pe aceste persoane să-şi înăbuşe exprimarea emoŃiilor şi gândurilor, să le ascundă de ochii celorlalŃi, mai ales atunci când era vorba de suferinŃe sau resentimente. De multe ori oamenii au învăŃat să nu-şi spună opiniile atunci când ele sunt contrare, sau să nu ceară ceea ce au nevoie, sau să nu se plângă, să sufere în tăcere, atitudini ce erau privite demne şi caracteristice „persoanelor puternice”. În aceste condiŃii frustrările produc tensiuni intrapsihice ce se acumulează treptat, tensiuni ce produc blocaje emoŃionale dar şi acŃionale. Izbucnirile emoŃionale, verbale sau fizice apărute într-un mod neaşteptat şi nejustificate de context sunt consecinŃele negative culminante ale acestor blocaje. Multe din

9

aceste alegeri se produc într-un mod inconştient, asociindu-se cu mecanisme de apărare şi se repetă într-un mod sistematic toată viaŃa. Catharsisul care permite eliberarea acestor tensiuni şi depăşirea mecanismelor de apărare este deci pasul esenŃial în evoluŃia oricărei psihoterapii.

5. APARIłIA INSIGHTULUI

Orice schimbare profundă în structura şi funcŃionalitatea psihică a clientului este precedată de unul sau mai multe insight-uri. Mai devreme sau mai târziu el apare. Insight-ul constă în înŃelegerea bruscă, întuitivă a unor aspecte interioare, a unor lucruri pe care clientul nu le-a sesizat anterior, deşi erau foarte importante. Este câştigul cel mai mare în plan mental pe care îl are persoana respectivă. Însight-ul are loc pe baza analizei materiarelor aduse de client şi discutate împreună cu terapeutul. În funcŃie de orientarea psihoterapeutică a terapeutului insight- ul este provocat prin diferite metode. Astfel în psihoterapiile psihanalitice el ere loc pe baza asociaŃiilor libere, sau a analizei viselor şi a actelor ratate în strânsă legătură cu interpretările pe care le face terapeutul referitor la aspectele neconştientizate de client. Discutarea situaŃiilor concrete de viaŃă, a gândurilor, credinŃelor şi comportamentelor repetitive, precum şi explicaŃiile oferite de terapeut sunt modalităŃile folosite în psihoterapiile cognitive şi comportamentale. În orientările experienŃialiste conştientizarea propriilor emoŃii, gânduri şi strategii comportamentale în situaŃii concrete construite pe baza unor tehnici provocative conduc spre apariŃia înŃelegerii intuitive. În toate cazurile producerea insight-urilor este precedată de o autoexplorare sistematică realizată în întâlnirile terapeutice şi facilitată de intervenŃii mai mult sau mai puŃin directe şi intense, dar totdeauna bine orientate ale terapeutului. În urma insight-urilor clientul ajunge să perceapă dintr-o altă perspectivă, mult mai reală şi obiectivă, propria interioritate şi lumea exterioară. Ele oferă răspunsuri la multe întrebări pe care el şi le-a pus raportat la evenimentele trăite: „de ce?”, „cum?”, „în ce fel?”. Astfel de răspunsuri conduc la o înŃelegere holistică a ceea ce s-a întâmplat cu el, experienŃa lui de viaŃă devenind deodată inteligibilă şi coerentă. Sunt create astfel premisele autoînŃelegerii şi autoacceptări de sine, a unei integrări superioare a personalităŃii şi a unui mod de funcŃionare mai eficient. În acelaşi timp se fundamentează un sentiment de siguranŃă, de încredere în propriile forŃe şi posibilitatea de control şi gestionare apropriei vieŃi. Este pasul decisiv în obŃinerea autonomiei clientului, scopul oricărei psihoterapii.

6. ASUMAREA DE CĂTRE CLIENT A RESPONSABILITĂłII PENTRU PROPRIA EXISTENłĂ.

Catharsisul şi apariŃia insight-urilor favorizeză clientului înŃelegerea modului în care el şi-a creat propriul disconfort. Clientul care vine la terapie cu sentimentul că e constrâns de împrejurările de viaŃă şi/sau de alte persoane, trebuie ajutat prin psihoterapie să înŃeleagă în ce fel a contribuit el însuşi la situaŃia neplăcută în care se află. Prin întrebări de genul: „Ce ai făcut tu să ajungi în această situaŃie?” sau „Cum ai permis tu să-Ńi se întâmple asta?”, terapeutul îl provoacă la o autoexplorare în acest sens. Obiectivul aici este a descoperi care este rolul clientului în propria lui nefericire. Şi aici psihoterapeutul are fie un rol mai directiv, comunicându-i clientului această descoperire, fie mai puŃin directiv ajutându-l pe el să descopere şi să formuleze acest lucru, în funcŃie de orientarea psihoterapeutică. ClienŃii care nu ajung la acceptarea acestei responsabilităŃi şi persistă în a-i blama fie pe ceilalŃi, fie propria lor soartă, pentru situaŃia disconfortantă prin care trec, nu vor fi motivaŃi real pentru schimbare şi nu pot ajunge la rezultate pozitive prin psihoterapie. Însă asumarea responsabilităŃii pentru propria existenŃă îi oferă tot mai mult clientului sentimentul de putere şi siguranŃă în faŃa oricăror situaŃii

10

care se vor ivi în viitor, ceea ce va duce la mobilizarea resurselor personale în construirea destinului conform propriilor dorinŃe şi nevoi.

7. O VIZIUNE SISTEMICĂ ASUPRA CLIENTULUI

O viziune sistemică asupra clientului presupune a se Ńine cont atât de totalitatea

particularităŃilor clientului (structură de personalitate, nivelul cognitiv, sexul, vârsta, sistemul de credinŃe şi valori, cultură şi mediul de provenienŃă, situaŃia economică), cât şi de tipul de problematică cu care acesta se confruntă. Din acest punct de vedere se poate pune problema compatibilităŃii psihoterapeutului cu clientul său, aspect de care depinde eficienŃa intervenŃiei psihoterapeutice. Viziunea sistemică asupra clientului vine să întărească ideea de bază conform căreia nu există o metodă unică de demers psihoterapeutic. Fiecare client este privit ca o entitate distinctă şi este tratat într-o manieră unică. Nu există soluŃii sau reguli ce pot fi aplicate oricărui client. Fiecare intervenŃie este unică, în felul ei.

7.1. InfluenŃele socio-culturale asupra reuşitei psihoterapiei

EficienŃă psihoterapiei depinde în mare măsură de mediul de provenienŃă al clientului, de cultura căreia îi aparŃine. O prima condiŃie a eficienŃei este limba, ca principal vehicul de conŃinuturi psihice. Orice forma de terapie presupune şi verbalizare, exprimarea în cuvinte fiind modalitatea de fixare a oricărui insight, a oricărei transformări şi integrări la nivel psihologic. Este nevoie ca terapeutul să vorbească corect limba clientului său, altfel riscă să piardă informaŃii esenŃiale, să nu înŃeleagă ce i se comunică, să nu fie înŃeles şi, în felul acesta, să prejudicieze efectele terapiei. Chiar şi în cazul vorbitorilor aceleiaşi limbi, psihoterapeutul are nevoie să se adapteze permanent la nivelul de educaŃie al clientului, să folosească expresii şi explicaiŃii pe înŃelesul acestuia. Un factor fundamental care-şi pune amprenta asupra procesului este şi ansamblul de credinŃe şi valori cu care clientul vine în terapie şi care corespunde sistemului socio-cultural din care provine. Este esenŃial ca terapeutul să Ńină cont şi să respecte întreg sistemul de credinŃe şi valori chiar dacă convingerile sale sunt total diferite. În special credinŃele religioase sunt foarte importante, psihoterapeutul trebuind să respecte şi să integreze dimensiune spirituală a clientului său în intervenŃiile sale.

7.2. InfluenŃele mediului familial asupra desfăşurării şi reuşitei psihoterapiei

Multe persoane care ajung la psihoterapie exprimă, de fapt, suferinŃa, conflictele, nemulŃumirile unui sistem familial cu reŃele distorsionate. Se vorbeşte despre „copii-simptom”

sau „soŃi-simptom” care prin tulburarea lor atrag atenŃia asupra unui sistem familial deteriorat sau menŃin în familie nişte legături care altfel ar risca să se rupă. În unele cazuri mediul familial al clientului este atât de perturbat, încât orice progres obŃinut în cadrul terapiei este subminat permanent de cei de acasă. Întotdeauna există o oarecare rezistenŃă a persoanelor semnificative din viaŃa clientului, care nu „privesc cu ochi buni” o schimbare a acestuia, rezultat care îi obligă oarecum şi pe ei să schimbe ceva.

În literatura de specialitate este folosit termenul de „familie schizofrenogenă”, ce face

referire la tipul de familie în interiorul căreia se transmit mesaje duble şi contradictorii (de genul:

îŃi spun că te iubesc, dar te resping; îŃi spun că nu eşti bun de nimic, dar nu-Ńi dau voie să te îndepărtezi). Astfel de mesaje duble, sunt lipsite de coerenŃă şi produc în cel care le recepŃionează disociere, ambivalenŃă şi confuzie.

11

De aceea, în foarte multe cazuri, pentru succesul demersului psihoterapeutic se impune şi o intervenŃie asupra mediului în care trăieşte clientul, fie prin includerea persoanelor importante în mod direct în procesul terapeutic, prin şedinŃe de terapie de familie sau cuplu, fie indirect prin atragerea acestor persoane ca „colaboratori” ai psihoterapeutului.

Întrebări de evaluare:

1. RelaŃia psihoterapeutică este:

a. Principalul mecanism al schimbării psihoterapeutice

b. Elementul cu cea mai mare putere predictivă privind rezultatele finale ale terapiei

c. Obiectivul psihoterapiei rogersiene

2. Definitorie pentru relaŃia psihoterapeutică este:

a. Cadrul psihoterapeutic

b. Caracteristica de relaŃie de sprijin din partea psihoterapeutului către client

c. Dimensiunea sa existenŃială

3.Principalele aspecte vizate de ambianŃă sunt:

a. Să sporească complianŃa la psihoterapie

b. Trebuie să sporească confortul, incredere şi securitatea clientului

c. Nu sunt foarte importante

4.Contractul psihoterapeutic este:

a. Considerat implicit şi e amintit fugitiv

b. Cel mai important, de aceea întotdeauna se semnază la începutul primei întâlniri

c. Are o mare importanŃă pentru bunul mers al relaŃiei şi este discutat la început

CURSUL NR. 3

ASPECTE DIFERENłIALE ALE PSIHOTERAPIEI

1. SCURT ISTORIC AL PSIHOTERAPIEI

a. În toate epocile istorice, preocuparea pentru starea de sănătate fizică şi mintală a

omului a fost dintotdeauna şi continuă, deşi psihologia ca ştiinŃă de sine stătătoare s-a desprins din filosofie abia în secolul al XIX-lea, iar psihotearapia s-a conturat doar la începutul secolului XX. Este cunoscut încă din Antichitate, conform unora din credinŃele timpurii (la vechii indieni, chinezi, egipteni, persani) că o persoană care manifesta un comportament neobişnuit era posedată de spirite rele. Tehnici de intervenŃie pentru astfel de personae erau, rugăciunea, incantaŃia, magia,etc., metode similare din punct de vedere tehnic cu practicile de Yoga, Budhism, Hinduism, Taoism, Zen, cu meditaŃiile creştine de dezvoltare în bisericile bizantine şi apusene.

b. O formă de terapie tradiŃională specifică continentului american, care utilizează

substanŃe psihedelice în vindecare, este şamanismul. Aceste substanŃe psihotrope naturale precum: ciupercile, cactusul, rădăcinile (iboga), frunzele (tabac, cola, haşiş), etc., corespund unor reprezentări a divinităŃii sau a fiinŃelor mitice.Utilizarea psihotropelor este aproape întotdeauna legată de noŃiunea de metamorfoză.

12

c.

Primul progres în explicarea tulburărilor mentale din punct de vedere medical îi este

atribuit părintelui medicinii, Hipocrat, care a respins demonologia şi a fost primul care a subliniat existenŃa corelatelor psihice ale manifestărilor somatic. Şi medicina antică romană a

demonstart corelaŃiile, preluate până în zilele noastre, dintre constituŃia fizică şi comportamente.

d. În Evul Mediu, viziunea progresivă a tulburărilor psihice, nu a avut continuitate, pentru

că sub patronajul InchiziŃiei a reînviat superstiŃiile primitive şi credinŃa în demonologie. Astfel, boala mentală era considerată ca fiind în legătură cu Satana, şi persoanele serios perturbate erau tratate cu cruzime şi de multe ori condamnate la moarte. Bolnavii şi familiile celor cu tulburări psihice se adresau preoŃilor (sau vracilor) pentru a obŃine iertarea păcatelor şi exorcizarea. Spovedania, îndeplinirea îndatoririlor religioase şi a canoanelor, urmarea poveŃelor duhovniceşti ale preotului pentru iertarea păcatelor şi pentru a trăi conform cu cerinŃele bisericii erau principalele modalităŃi de abordare şi tratare a „problemelor sufleteşti”. Şi astăzi preotul este cel care prin ascultarea binevoitoare a omului aflat în impas, îl poate ajuta să-şi descarce suferinŃa şi să-şi regăsească speranŃa.

e. Ideile sale asupra etiologiei psihogene a unor afecŃiuni au fost clar conturate de şcolile medicale europene din secolele XVIII-XIX. În această perioadă se remarcă contribuŃia

medicului englez Sydenham, cel care a subliniat că o afecŃiune care se poate manifesta clinic prin simptome asemănătoare poate fi determinată de o cauză organică sau psihică. În practica terapeutică a vremii predominau electroterapia, hipnoza şi utilizarea sugestiilor. Figura proieminentă a acelei perioade era medicul austriac Franz Anton Mesmer (1734-1815) care era magician şi teoretician în acelaşi timp.

f. Epoca de aur a hipnozei – mijlocul secolului al XVIII-lea – cu realizări importante ale

urmaşilor lui Mesmer, e urmată de o pauză lungă, după care, la sfârşitul secolului al XIX-lea, interesul pentru hipnoză reînvie prin dezvoltarea a două şcoli conduse de oameni de ştiinŃă

prestigioşi, interesaŃi de abordarea terapeutică şi de hipnoză. Este vorba de J.M.Charcot şi H. Bernheim.

g. Abia în secolul XX prin afirmarea psihologiei ca ştiinŃă, a început interesul abordării

ştiinŃifice în ce privesc orientările psihoterapeutice, continuându-se şi în secolul XXI.

Psihoterapia, ca modalitate de înŃelegere şi de intervenŃie la nivel psihologic asupra pacienŃilor psihici, s-a conturat treptat la confluenŃa dintre medicină şi psihologie. (vezi Freud, C.G.Jung şi continuatorii săi).Trei mari orientări s-au structurat încă din secolul anterior, continuănd şi în

secolul XX până în prezent, şi anume:

psihanalitice asupra personalităŃii, în special prin contribuŃia lui S. Freud şi C.G.Jung, orientarea

comportamentală cu origine în teoriile behavioriste (dintre autori: Skinner, Miller, Eysenck, Dollard şi Wolpe) şi cu metode terapeurice bazate pe principiile învăŃării şi condiŃionări, şi orientarea umanist-experienŃială centrată pe teoriile umaniste şi experienŃiale (promotori: G. Allport, G. Kely, A. Maslow, Carl Rogers). Orientarea umanist-experienŃialistă reînvie elemente

esenŃiale ale fiinŃei umane (cum sunt valorile, alegerile,dragostea, creativitatea, imaginea de sine). PsihoterapeuŃii de această factură îşi propun sa-l asiste pe individ să-şi exploreze propriile sentimente şi gânduri, propriile resurse şi limite, pentru a reuşi să-şi găsească soluŃia personală. În timp, în cadrul orientării umanist-experienŃialistă s-au dezvoltat mai multe şcoli psihoterapeutice, printre care: terapia centrată pe client (C.Rogers), psihodrama (J.L.Moreno)., gestaltterapia (F.Perls), analiza tranzacŃională (E.Berne), analiza reichiană (W.Reich) ş.a.

orientarea analitică sau dinamică , bazată pe teoriile

h. În ultimele decenii, s-a conturat o a patra orientare care a marcat destimul psihologiei

şi a psihoterapiei moderne: orientarea transpersonală, curent ce-şi propune să exploreze o formă de conştiinŃă lărgită, considerată a având un imens potenŃial curativ şi transformator – supraconştiinŃa. Părintele cel mai cunoscut al acestui curent este considerat Stanislav Grof, cel care a elaborat două formule de amplificare a conştiinŃei: terapia psihedelică (care utilizează LSD-ul în a cataliza şi dilata procesele inconştiente) şi terapia holotropică.

13

i. În prezent mulŃi psihoterapeuŃi, optează, mai degrabă, spre o formare eclectică, complexă, folosind mai multe direcŃii psihoterapeutice., cunoscută sub denumirea de abordare eclectică-integrativă.

2. PRINCIPALELE GRUPĂRI PSIHOTERAPEUTICE

Deşi există multe şi evidente elemente comune ale tuturor orientărilor psihoterapeutice, aşa cum am văzut în capitolul anterior, există şi importante aspectele variabile ce determină în final specificul şcolii psihoterapeutice respective. Un accent pus pe aceste aspecte diferenŃiale, poate mai mult decât este necesar, îl găsim la unii dintre autorii de sisteme care doresc să se delimiteze mai mult de ceilalŃi psihoterapeuŃi. Cercetările efectuate comparativ pe tipuri de orientări pentru a surprinde eficienŃa acestora au ajuns la concluzia că rezultatele depind nu atât de specificul unei şcoli ci mai ales de modul în care fiecare şcoală şi metodă se potrivesc mai mult sau mai puŃin individualităŃii clientului şi tipului de dificultate cu care acesta se confruntă. Astfel sunt metode şi abordări mai potrivite decât altele pentru anumiŃi clienŃi şi pentru anumite manifestări psihopatologice. Deşi există, aşa cum am mai arătat, peste 400 de sisteme psihoterapeutice, în scop didactic ele au fost împărŃite de numeroşi autori (ex. Karasu, 1980) în trei mari grupări: grupul psihoterapiilor dinamice sau analitice, grupul psihoterapiilor comportamentale şi grupul psihoterapiilor experienŃiale. O încercare de sistematizare a lor este prezentată în tabelul următor:

 

ABORDAREA

 
 

Dinamică

Comportamentală

ExperienŃială

Preocupare

Represiunea sexuală

Anxietatea

Alienarea

principală

ConcepŃia

Conflicte de natură instinctuală, dorinŃe libidinale timpurii care rămân în afara conştiinŃei, absenŃa conştientizării.

Deprinderi învăŃate, comportamente inadecvate (deficitare sau în exces) întãrite de factori de mediu

Disperarea existenŃială. Pierderea posibilităŃilor umane; fragmentarea eului; lipsa de congruenŃă în cadrul experienŃei personale

psihopatologică

(cauza

simptomelor)

Conceptul de

Rezolvarea conflictelor refulate, victoria ego-ului asupra Id-ului; întărirea egoului

Reducerea (înlăturarea) simptomelor; absenŃa simptomelor şi/sau reducerea anxieteŃii

Auto-realizarea potenŃialului uman; autodesăvârşirea personală, câştigarea autenticităŃii şi a spontaneităŃii

sănătate psihică

Modul în care se realizează schimbarea

Realizarea unui insight profund, înŃelegerea problemelor din copilăria timpurie. ÎnŃelegerea intelectual-emoŃională

ÎnvăŃarea directă a modului cum trebuie să se comporte subiectul în prezent, a modului de acŃiune şi de realizare a performanŃelor

Trăirea experienŃei imediate; trăirea sentimentului momentului actual. Exprimarea spontană a experienŃei

Perspectiva

Istorică: trecutul subiectiv

Non-istorică: prezentul obiectiv

An-istorica: momentul fenomenologic

temporală

Tip de

De lungă durată şi intensiv

Non-intensiv şi de scurtã durată

Intensiv şi de scurtă durată

tratament

Sarcina

Să înŃeleagă conŃinutul mental şi conştient al subiectului, semnificaŃiile ascunse în istoria vieŃii

Programarea, recompensarea, inhibarea sau elaborarea unor noi răspunsuri

ÎnvăŃarea pacientului să interacŃioneze într-o atmosferă de accceptare reciprocă pentru a-şi

terapeutului

14

 

pacientului

comportamentale adecvate la stimulii anxiogeni

dezvolta exprimarea eului (de la planul somatic spre cel psihic şi spiritual)

Tehnica

Interpretările; asociaŃiile libere; analiza transferului, a actelor ratate, a rezistenŃelor şi a viselor.

CondiŃionare; desensibilizare sistematică; întăriri pozitive şi negative; elaborarea unor modele comportamentale noi.

InteracŃiunea; dialogul mutual; dramatizarea (jucarea propriilor sentimente); trăiri experimentale, jocuri.

psihoterapeutică

de lucru

Modelul de

Medical; de tipul relaŃiei medic-bolnav, părinte- copil (autoritar, bazat pe un contract terapeutic ferm)

EducaŃional; profesor-elev , părinte-copil (autoritar, bazat pe o convenŃie de învaŃare )

ExistenŃial; de la om la om; egalitar (de la adult la adult) bazat pe o înŃelegere umană

tratament

(modelul

terapeutic)

Natura relaŃiei

TransferenŃială, realizată doar prin terapie; primară în raport cu terapia; neautentică

RelaŃie reală, dar secundară terapiei; absenŃa relaŃiei

RelaŃie reală, primară în raport cu terapia; autentică

terapeutice

Rolul

Interpretare-reflectare; indirect, nepasional; frustrant

Sfătuitor-formator; direct pentru rezolvare de probleme; practic

De acceptare mutuală. interacŃiune, permisiv; gratificant.

terapeutului

3. ASPECTE DIFERENłIALE ÎN RELAłIA PSIHOTERAPEUTICĂ

Deşi relaŃia terapeutică este un factor comun în orice formă de psihoterapie, aşa cum am arătat în capitolul anterior, există şi numeroase particularităŃi ale ei diferite de la o şcoală la alta. Vom trece în vedere, în continuare, specificul relaŃiei în cele trei grupări principale.

RelaŃia terapeutică în psihoterapiile psihanalitice.

Deşi psihanaliza clasică nu se mai practică în forma sa originală, ne vom referi la ea pentru a surprinde direcŃia pe care ea a dat-o întregii grupări. Conform acesteia, starea nevrotică actuală are izvoarele în mica copilarie. Pentru conştientizarea conflictelor şi rezolvarea lor, clientul va face incursiuni în propria istorie, prin stări regresive. TendinŃele regresive ale pacientului încurajate de acest tip de psihoterapii şi atitudinea de expert a terapeutului imprimă relaŃiei o notă caracteristică unei interacŃiuni părinte-copil. A doua sarcină a terapeutului este aceea de a determina Eul actual al clientului sau să renunŃe la vechile mecanisme defensive utilizate anterior în favoarea unora mai adecvate la evoluŃia şi starea sa actuală. În psihanaliză contractul psihologic stipulează drepturi şi obligaŃii foarte limpezi, atât pentru pacient, cât şi pentru terapeut. Astfel, pacientul se conformează regulii fundamentale a asociaŃiei libere: deoarece terapeutul îi garantează o confidenŃialitate totală, acesta va trebui să spună tot ce-i trece prin cap, chiar dacă faptul respectiv pare banal, neînsemnat sau absurd. Din aceasta, din analiza actelor ratate şi a viselor va rezulta un material care va fi ordonat, analizat, interpretat şi conferit ulterior pacientului ca temei al unor schimbari importante de optică. La rândul său, terapeutul respectă cu stricteŃe următoarele reguli:

- tăcerea, pentru a permite pacientului său dezvoltarea unui flux asociativ bogat; - “atenŃia flotantă” prin care-şi pune în funcŃiune propriul său inconştient pentru a sesiza şi recepta orice nepotrivire, contradicŃie sau incongruenŃă suscitată de discursul pacientului său;

15

- abstinenŃa, care constă nu numai a nu se lasa sedus (la propriu) de tentaŃiile pacientei sale ci şi

în abŃinerea de a cădea în capcana oferirii acesteia de gratificaŃii sau satisfacŃii afective prin care

el s-ar transforma în “complicele” nevrozei sale. Pacientul este de asemenea încurajat ca în cursul tratamentului să se abŃină de a lua decizii importante, pentru a se proteja astfel de consecinŃele nefaste ale acestora;

- neutralitatea angajează opiniile pacientului, care nu vor fi judecate sau criticate, ci doar

înŃelese, pentru a fi interpretate ulterior; - interpretarea este faza finală a intervenŃiei terapeutice: ajutand pacientul să conştientizeze originea şi motivaŃiile reale ale nevrozei sale, potenŃialul de conflictualitate al acestora, conflictul integrat în conştiinŃă fiind astfel dezamorsat de încărcătura sa nevrorică. În pofida unor evoluŃii extrem de divergente a psihanalizei clasice, relaŃia terapeutică (incluzând şi transferul şi contratransferul) rămâne cel mai important factor terapeutic, deoarece ea pune accentul pe un stil empatic şi nondirectiv al terapiei, dând posibilitatea pacientului să se identifice (cel puŃin parŃial) cu terapeutul său şi să accepte dezvăluirile pe care acesta le face relativ la persoana sa.

RelaŃia terapeutică în psihoterapiile cognitiv-comportamentale.

AfirmaŃia de bază a acestor tipuri de psihoterapii este că toate comportamentele, adaptative sau neadaptative, sunt rezultatul învăŃării unor scheme implicite. Ele sunt mai mult sau mai puŃin conştientizate şi înglobează structuri cognitive şi sisteme de prelucrare a informaŃiilor. Procesul psihoterapeutic pune accentul mai puŃin pe relaŃia terapeutică şi mai mult pe tehnicile utilizate. RelaŃia terapeutică îmbracă caracteristica unei interacŃiuni de tipul profesor-elev în care terapeutul are rolul unui modelator cognitiv şi/sau comportamental. Din acest motiv el însuşi trebuie să fie un bun model pentru client. Rolul jucat de el este unul atractiv şi dinamic cu o tentă de superioritate. Identificarea clientului cu terapeutul asigură identificarea cu strategiile de adaptare pe care le propune acesta din urmă. Ca şi în psihoterapiile analitice terapeutul este expertul. Directivitatea terapeutului în aceste terapii este cea mai mare. Caracteristicile acestui tip de relaŃie sunt cele de ghidare, orientare, colaborare, parteneriat. Clientul este ajutat să ia anumite decizii dar într-un ansamblu sistematizat de terapeut. ExplicaŃia oferită de terapeut dă o notă aparte acestui tip de relaŃie. Terapeutul aduce argumente teoretice care corespund sistemului său de credinŃe, argumente cu care încearcă să explice problemele clientului. ExplicaŃia este şi aspectul cu care se încearcă crearea unei bune alianŃe psihoterapeutice. Cu ajutorul lor poate fi indus clientului sentimentul de control asupra comportamentului propriu şi a propriei vieŃi. Acest lucru stimulează foarte mult partea acŃională, de trecere la fapte, lăsând în urmă suferinŃele şi lamentările.

RelaŃia terapeutică în terapiile experienŃiale.

Aşa după cum psihanaliza clasică freudiană este prototipul relaŃiei terapeutice pentru gruparea de orientare dinamică, Terapia Centrată pe Client îniŃiată de C. Rogers dă prototipul pentru gruparea de orientare experienŃială. FaŃă de Freud, C. Rogers se distanŃează pe doua direcŃii majore:

- negarea primatului instinctelor iraŃionale în geneza comportamentului uman;

- reconsiderarea rolului psihoterapeutului, care nu mai este privit ca şi conducator al procesului terapeutic. Chiar termenul de pacient va fi înlocuit cu acela de client, pentru a justifica încrederea în capacitatea acestuia de a găsi soluŃii propice autovindecarii. Pentru a anula aceea incongruenŃă apărută de mult în psihicul clienŃilor terapeutul va trebui să creeze un climat psihologic liber, în care pacientul să fie acceptat şi valorizat necondiŃionat, astfel încât el să se simtă liber de a-şi exprima sentimentele autentic, real,

16

acceptandu-şi ura, furia, ostilitatea şi alte sentimente “urâte“ ca aparŃinându-i. Autoacceptarea de sine tot mai largă îl va determina să devină din ce în ce mai tolerant cu propria sa experienŃă, ceea ce îl va face să fie mai integrat, mai unificat şi mai deschis spre noi experienŃe viitoare. Iată de ce în psihoterapiile experienŃiale relaŃia terapeutică şi în mod deosebit personalitatea psihoterapeutului devin factorii cei mai importanŃi ai procesulului terapeutic. RelaŃia terapeutică trebuie să devină un factor catalizator al actualizării resurselor clientului, al dezvoltării şi maturizării. Terapie rogersiană s-a numit la început terapie non-directivă pentru că terapeutul nu dirijează procesul terapeutic, nu formulează interpretări şi nu dă răspunsuri. Ceea ce face el pare banal şi chiar derizoriu: ascultă cu atenŃie, cu o atitudine de acceptare binevoitoare, ceea ce spune clientul, întrerupând uneori pentru a reformula spusele acestuia. Aceste reformulări au darul de a-l ajuta pe client să se autoclarifice (sentimental şi cognitive), să privească mai atent şi să conştientizeze aspectele relatate. Această atitudine de acceptare pasivă şi oarecum stereotipă nu ascunde un dezinteres faŃă de problemele clientului, deoarece este susŃinută de multă căldură, empatie şi înŃelegere. Terapeutului îi sunt interzise interpretările, sfaturile, sugestiile, acŃiunea de a convinge sau de a dovedi ceva. În această relaŃie experienŃială expertul este clientul şi nu terapeutul, aşa cum era în primele doua grupări terapeutice amintite mai înainte. Aceste linii directoare ale relaŃiei terapeutice sunt valabile la modul general pentru toate terapiile experienŃialiste dar ele capată nuanŃe aparte în diferite sale orientări. Astfel, spre exemplu, directivitatea terapeutului poate creşte în unele abordări precum Gestalt-terapia, Programarea Neuro-lingvistică sau Terapia Unificării. În Gestalt-terapie şi Terapia Unificării este mult mai centrată pe prezentul situaŃiei, accentuânu-se mult asupra experienŃei directe a celor doi participanŃi. TerapeuŃii devin mai prezenŃi, mai provocativi şi mai transparenŃi. Ei îşi dezvăluie prezenŃa lor în întregime, prin comunicarea percepŃiilor lor asupra clienŃilor şi experienŃelor care au loc în acel moment, precum şi a observaŃiilor asupra a ceea ce clientul nu conştientizeză. Fără să interpreteze, terapeutul doreşte să-l ajute pe client să conştientizeze ceea ce se întâmplă cu el în acel moment, la toate nivelurile sale. Chiar mai mult, în formele individuale de terapie, terapeutul poate intra într-un joc de rol cu clientul, tocmai pentru a permite ca experienŃa să fie cât mai reală şi autentică.

4. PSIHOTERAPIA ÎN ROMÂNIA

În România psihoterapia a apărut la sfârşitul secolului XIX, o dată cu constituirea acestui domeniu ca demers ştiinŃific, sistematizat la nivel european, evoluŃia ei fiind fragmentată datorită dificultăŃilor ce Ńin de istoria naŃională. Primii mari autori români au fost Alexandru Obregia şi Gheorghe Marinescu, autori ai lucrării „Prelegeri de psihoterapie” (1912). Psihiatrii de formaŃie, ei au adus in discuŃie posibilitatea tratării sau ameliorării unor boli cu ajutorul psihoterapiei. Ca şi în alte Ńări, teoriile freudiene au fost criticate de unii specialişti şi promovate de către alŃii. Primii promotorii ai psihanalizei la noi au fost psihiatrii Constantin Vlad şi Ioan Popescu Sibiu, primul fondând în 1946 Societatea Română de Psihopatologie şi Psihoterapie. În anii 1930-40 psihanaliza a pătruns în cercurile intelectuale româneşti fiind susŃinută de numerosi psihologi şi filosofi renumiŃi ai vremii: Mihai Ralea, Nae Ionescu, Constantin Rădulescu Motru, Tudor Vianu. Izolarea ştiinŃifică şi socială faŃă de lumea occidentală impusă de regimul comunist, după 1945, a blocat evoluŃia firească a acestui domeniu, psihoterapia continuând să funcŃioneze într-o arie mai restrânsă, oarecum în ilegalitate. Momementul cel mai brutal şi dureros s-a produs în 1982 când psihologia a fost decretată ca fiind un pericol pentru societate şi prin urmare au fost desfiinŃate facultăŃile şi instituŃiile de psihologie. După 1990 instituŃiile amintite mai sus s-au reeinfinŃat şi chiar s-au constituit centre universitare noi cu facultăŃi de psihologie, în diferite zone ale Ńării: Bucureşti, Iaşi, Cluj,

17

Timişoara, Braşov, Sibiu. Au luat fiinŃă chiar şi masterate de specialitate precum cel de Psihodiagnostic şi Psihoterapie al UniversităŃii Bucureşti. În 1991, cu sprijinul prof. Mircea Lăzărescu, a luat fiinŃă AsociaŃia Română de Psihoterapie. Aceasta s-a transformat în 2001 în FederaŃia Română de Psihoterapie. O transformare considerabilă s-a produs prin apariŃia Legii psihologului cu drept de liberă practică, nr.213 din 2004. Legea reglementeză statutul psihologului stabilind psihologia o profesie liberală, la fel ca medicina, dreptul etc. Conform acesteia, forumul suprem al psihologilor este Colegiul Psihologilor din România înfiinŃat în 2005 care are patru comisii aplicative corspunzătoare celor patru mari domenii ale psihologiei. Una dintre comisii este cea de Psihologie Clinică şi Psihoterapie. Această comisie a stabilit propriile proceduri de atestare, acreditare şi certificare pentru cele trei domenii ale sale: psihologie clinică, consiliere psihologică şi psihoterapie. Până în prezent această comisie a acredit câteva şcoli psihoterapeutice din România. Demn de semnalat este şi infiinŃarea primei şcoli de psihoterapie românească, „Psihoterapia ExperienŃială a Unificării” sub conducerea Doamnei Prof. Univ. Dr. Iolanda Mitrofan.

5. CATEGORIILE DE PROBLEME CARE FAC OBIECTUL PSIHOTERAPIEI

Există tipuri de probleme care pot fi abordate cu mult succes prin psihoterapie, aceasta fiind

în astfel de cazuri soluŃia cea mai indicată. Există şi categorii de probleme care pot beneficia de un ajutor mai mic prin psihoterapie, sau probleme care pot fi abordate psihoterapeutic doar din perspectiva numai anumitor orientări psihoterapeutice. În alte tipuri de probleme psihoterapia poate fi doar o metodă secundară, alături de metodele principale indicate. În sfârşit există si tipuri de psobleme pentru care psihoterapia este absolut ineficientă, ba chiar contraindicată.

1. Manifestări psihopatologice acute, actuale, consecinŃe ale unor situaŃii stresante, sau chiar

traumatizante. Toate aceste simptome pot fi abordate cu mult succes prin psihoterapie, mai ales sub formele de psihoterapie suportivă şi experienŃială.

2. Crize de dezvoltare, cum ar fi crizele de la adolescenŃă, criza de la mijlocul vieŃii, menopauza,

andropauza sau crize de impas existenŃial major (perioade cu intense întrebări şi preocupări legate de: viaŃă, moarte, libertate, sens etc.). În astfel de cazuri psihoterapia poate fi foarte eficientă sub forma ei experienŃială, orientată spre înŃelegere şi activare a resurselor personale insuficient valorificate.

3. DificultăŃile de adaptare şi relaŃionare, sentimentele de inadecvare în grup, dificultăŃile de

comunicare cu ceilalŃi se pretează la intervenŃii psihoterapeutice. În întâlnirile terapeutice un demers analitic poate să facă pe persoanele care se confruntă cu ele să înŃeleagă rădăcinile acestor dificultăŃi. Un demers comportamental sau experienŃial îi poate sprijini apoi în formarea

unor deprinderi mai eficiente de relaŃionare şi comunicare şi în modelarea de comportamente adaptative. În astfel de cazuri sunt foarte eficiente şi psihoterapiile de grup care crează condiŃiile optime pentru exersarea acestor noi achiziŃii de relaŃionare, precum şi pentru creşterea încrederii în sine şi în alŃii.

4. Probleme ce Ńin de imagine şi stimă de sine reduse şi probleme de identitate. Persoanele cu

astfel de dificultăŃi pot beneficia foarte mult de pe urma intervenŃilor psihoterapeutice care îşi propun întărirea Eului, pozitivarea, obiectivarea şi stabilizarea imaginii de sine, conştientizarea şi valorizarea resurselor personale. În astfel de situaŃii se pot utiliza diferite modalităŃi de abordare

terapeutică: analitică, cognitiv-comportamentală, experienŃială etc. Terapia individuală poate fi combinată cu o terapie de grup.

5. Diferite tulburări nevrotice (depresive, anxioase, fobice, obsesiv-compulsive, disociative,

somatoforme etc.). Este domeniul în care psihoterapia este intervenŃia recomandată prin excelenŃă. Cu excepŃia cazurilor în care simptomatologia severă recomandă şi un tratament medicamentos, este de preferat ca aceste tulburări să fie abordate evitându-se spitalizarea şi uzul

18

de medicamente. Se recomandă fie un demers analitic de profunzime pentru descoperirea şi înlăturarea cauzelor inconştiente care au condus la tulburare, fie un demers umanist- experienŃialist care să vizeze o abordare holistă prin care să se realizeze o clarificare şi o

reorientare în sens constructiv a potenŃialului psihic blocat, fie un demers comportamental de reducere Ńintită a simptomelor deranjante.

6. Tulburări psihosomatice (astm psihogen, ulcer, hipertensiune arterială, dermatite, eczeme

etc.) ale căror manifestări somatice au o natură psihogenă. În aceste cazuri simptomul nu este altceva decât o metaforă ce se exprimă corporal o suferinŃă psihică. Prin psihoterapie se pot

decodifica aceste metafore psihosomatice, se pot găsi cauzele reale ale simptomelor şi se pot lua măsuri de restabilire a sănătăŃii mintale care vor conduce la dispariŃia lor.

7. În cazul bolilor organice cronice, chiar în formele lor finale, (leucemie, cancer, SIDA,

infirmităŃi organice, scleroză în plăci, diabet etc.) deşi psihoterapia nu poate vindeca, ea poate fi binevenită în sensul de terapie suportivă, de acompaniere a acestor pacienŃi, de susŃinere în confruntarea cu boala şi, eventual, de orientare către o dimensiune spirituală. Uneori, tehnicile de sugestie şi relaxare pot aduce o diminuare a durerii, a anxietăŃii sau a altor simptome.

8. Tulburările de personalitate (paranoidă, schizoidă, anxioasă, histrionică, disocială, de tip

borderline etc.) nu se pot modifica semnificativ prin psihoterapie. Însă, anumite tendinŃe dezadaptative pot fi ameliorate, printr-o abordare profundă, în special corporală. Deasemenea anumite intervenŃii, mai ales în grup terapeutic, pot conduce spre o mai bună conştientizare a

efectelor propriilor comportamente şi spre dobândirea unor strategii de autocontrol în sensul unei mai bune integrări sociale.

9. Tulburările psihotice (schizofrenie, tulburări delirante, tulburări afective etc.) sunt cazurile

cele mai severe de tulburări psihice. Episoadele psihotice pot fi abordate exclusiv medicamentos. În fazele de remisiune însă, intervenŃiile psihoterapeutice pot să se asocieze celor medicamentoase de intreŃinere sub forma terapiei ocupaŃionale şi artistice şi socioterapiei, în scopul recuperării unor funcŃii deterioarate şi obŃinerii unor abilităŃi de reinserŃie socială.

10. DependenŃele de substanŃe psihoactive (alcool, droguri, anumite medicamente etc.) au

nevoie de o abordare multiplă. În primul rând, dependenŃa fizică necesită o cură de dezintoxicare asociată cu renunŃarea la consumul toxic. Ulterior, intervenŃia psihoterapeutică sub formă analitică sau experienŃială (inclusiv corporală) îşi propune tratarea dependenŃei psihice. A treia direcŃie necesară se realizeză prin grupurile terapeutice de suport care îşi propun imbunătăŃirea imaginii de sine, depăşirea dificultăŃilor ce Ńin de etichetarea socială, aspecte de reintegrarea socială şi, uneori, chiar o orientare spirituală a acestor persoane.

11. Tulburările sexuale cum ar fi disfunŃiile sexuale (tulburări de erecŃie, ejaculare precoce,

dorinŃe sexuale diminuate, vaginism, anorgasmie etc.), tulburările de identitate sexuală, parafiliile (exhibiŃionism, fetişism, pedofilie, sadomasochism, voyeorism etc.), tulburările de orientare sexuală pot fi abordate psihoterapeutic. EficienŃa cea mai mare este în cazul

disfuncŃiilor sexuale atunci când acestea nu au cauze organice. Abordările pot fi analitice, experienŃiale sau cognitiv-comportamentale. Ultimele au loc mai ales în cuplu.

12. Retardul mintal nu poate fi abordat psihoterapeutic. Persoanele cu deficienŃe mintale pot fi

ajutate doar printr-o serie de tehnici comportamentale pentru formarea deprinderilor de

autoservire, pentru însuşirea de abilităŃi ocupaŃionale cu scopul principal de dobândire a autonomiei şi de integrare socială.

13. Psihoterapia în cazul tulburărilor mintale organice (demenŃe, tulburări datorate unor leziuni,

disfuncŃii cerebrale etc.) are efect limitat sau nul, putând fi recomandată doar terapia suportivă.

AparŃinătorii acestor persoane (familie, prieteni apropiaŃi) ar putea beneficia cu succes de intervenŃiile psihoterapeutice pentru a-şi depăşi propria suferinŃă legată de boala celor dragi.

14. Problemele de cuplu sau de familie pot fi abordate cu mult succes prin psihoterapie.

CondiŃia de bază este suficienta motivare a celor în cauză înspre schimbare şi acceptarea de a participa împreună la şedinŃele psihoterapeutice. Deşi există psihoterapie de cuplu şi de familie, astfel de probleme pot fi abordate şi prin psihoterapiile clasice, îndeosebi experienŃiale.

19

Terapiile de familie arată că suferinŃa psihică nu este doar rezultatul unor interacŃiuni intrapsihice neadecvate ci ea poate fi cauzată şi de interacŃiunile sociale, îndeosebi cele familiale. În general, familia este văzută în psihoterapie ca un sistem. De aceea, perturbarea funcŃionării unuia dintre membrii unei familii, cel mai sensibil sau reactiv, nu este altceva decât expresia funcŃionării dizarmonice a întregii familii. În astfel de cazuri, deşi aparent problema se manifestă doar la un singur membru, este evident că terapia de familie este recomandată.

15. Diferitele probleme ale copiilor ca: tulburări de învăŃare, tulburări de comunicare, ticuri,

enurezis sau encoprezis, tulburări de comportament şi deficit de atenŃie etc., pot fi abordate cu

mult succes prin psihoterapie. De obicei copii sunt aduşi la terapie fie de părinŃi fie de educatori. Dacă este vorba despre un „copil-simptom al familiei” atunci este necesară intervenŃia psihoterapeutică la nivelul întregii familii. Alte tipuri de probleme pot fi de competenŃa unor servicii de specialitate cum ar fi pediatrie sau logopedie, sau de competenŃa unui terapeut specializat în psihoterapia copilului.

16. „Psihoterapia normalului” se referă la intervenŃii terapeutice în scop de dezvoltare personală,

de autocunoaştere, de optimizare a proprilor capacităŃi, de creştere a creativităŃii şi a capacităŃilor rezolutive, de evoluŃie în plan spiritual etc. Această direcŃie este determinată de elevaŃia spirituală a omului modern şi de necesitatea pregătirii viitorilor specialişti în consiliere psihologică şi psihoterapie.

Întrebări de evaluare:

1. Cauzele afecŃiunilor psihice, în viziunea psihoterapiilor comportamentaliste, sunt:

a. a. DorinŃele libidinale timpurii care rămân în afara conştiinŃei şi fragmentarea Eului

b. Disperarea existenŃială, fragmentarea eului, lipsa de congruenŃă în cadrul experienŃei personale.

c. Deprinderi învăŃate, comportamente inadecvate întărite de factori de mediu

d. Lipsa de congruenŃă în cadrul experienŃei personale şi absenŃa conştientizării

2. Analiza transferului este specifică următoarei grupări psihoterapeutice:

a. psihoterapii psihodinamice

b. psihoterapii comportamentale

c. psihoterapii experienŃiale

3. Cea mai mare eficienŃă poate să aibă psihoterapia în:

a. Retardare mintală

b. Tulburări de personalitate

c. DisfuncŃii sexuale

CURSUL NR. 4

ORIENTAREA ANALITICĂ (DINAMICĂ) ÎN PSIHOTERAPIE

5. PSIHANALIZA CLASICĂ FREUDIANĂ - Structura personalităŃii

6. PSIHANALIZA CLASICĂ FREUDIANĂ - Stadiile dezvoltării psiho-sexuale

7. PSIHANALIZA CLASICĂ FREUDIANĂ – Metode de intervenŃie.

8. ANALIZA JUNGIANĂ

20

1. PSIHANALIZA CLASICĂ FREUDIANĂ - Structura personalităŃii

Orientarea analitică (dinamică) este prima modalitate de înŃelegere şi de intervenŃie psihologică sistematică asupra pacienŃilor psihici care, s-a conturat treptat la confluenŃa dintre medicină şi psihologie, la începutul secolului XX, prin contribuŃia remarcabilă a lui Sigmund Freud. Ea are la bază teoriile psihanalitice asupra personalităŃii, elaborate în principal de Freud si C.G.Jung, ce privesc fiinŃa umană în termeni de structură dinamică. În timp s-au dezvoltat şi alte forme de psihoterapie dinamică, denumite neo-freudiene, post-freudiene sau non-freudiene, având în comun faptul că tulburările mentale rezultă din conflicte şi din temeri inconştiente. Conceptul de psihanaliză desemnează, conform autorului lui, Freud, trei dimensiuni: a. Este o teorie a personalităŃii; b. O modalitate de cercetare a personalităŃii şi c. Un procedeu terapeutic de schimbare a personalităŃii. Freud accentuează rolul proceselor intrapsihice, rolul tendinŃelor inconştiente şi al dezvoltării din copilăria timpurie. Copilul este guvernat de forŃe instinctuale înnăscute, care-l imping către căutarea şi obŃinerea plăcerii. Acestea sunt forŃe de natură sexuală. Alături de ele există şi forŃe de natură agresivă. Structura personalităŃii – cele două topici:

a. Prima topică

În faza iniŃială, S. Freud distinge 3 niveluri ale psihismului uman: conştient, inconştient, preconştient. Conştientul cuprinde aspectele sesizabile ale funcŃionării psihice la un moment dat El reprezintă o zonă restrânsă a psihismului, ca vârful unui aisberg. Inconştientul este un concept central al teoriei lui S. Freud. El cuprinde instinctele, dorinŃele, acte, procese care energizează şi direcŃionează comportamentul. Este un depozit energetic inaccesibil conştientizării. El cuprinde şi aspectele refulate de individ, de la nivelul conştient. Preconştientul depozitează toate informaŃiile (senzaŃii, percepŃii, idei) de care nu suntem conştienŃi la un moment dat, dar pe care le putem conştientiza cu uşurinŃă. Zona de trecere dintre conştient şi inconştient. Are loc un “trafic’’ permanent şi în ambele sensuri între conştient şi preconştient.

b. A doua topică

Ulterior, S. Freud revizuieşte aceste 3 noŃiuni şi le înlocuieşte cu 3 componente structurale ale personalităŃii: Sine, Eu, Supraeu. Sinele este cel mai vechi sistem al personalităŃii aflat la originea celorlalte. El corespunde pe undeva inconştientului, cu deosebirea că inconştientul mai cuprinde şi unele aspecte ale Supraeului şi Eului. Este rezervorul de instincte şi pulsiuni, este singura sursă energetică. Este orientat spre satisfacerea trebuinŃelor corporale şi a dorinŃelor, astfel încât operează conform principiului plăcerii (evitarea suferinŃei şi căutarea plăcerii). El tinde să reducă tensiunea prin satisfacere imediată, netolerând amânarea plăcerii. Este o structură primitivă, insistentă, egoistă, amorală, nesăbuită. Nu are percepŃia realităŃii, acŃionând la început direct pentru satisfacerea trebuinŃelor prin acŃiune reflexă, iar ulterior copilul învaŃă modalităŃile mediului de reducere a tensiunii. Eul (Ego-ul) apare şi se diferenŃiază din Sine. Este „stăpânul raŃional’’ al personalităŃii. Este cel care percepe şi conştientizeză. El este cel care orientează comportamentul în funcŃie de condiŃiile reale şi găseşte modalităŃi de satisfacere socialmente acceptabile. El operează conform principiului realităŃii, fiind mediatorul atât dintre Sine şi realitate, cât şi dintre Sine şi Supraeu. Supraeul (Superego): apare ca un apendice al Eului. ConŃine un set de imperative, în bună măsură inconştiente, pe care individul le introiectează în copilărie.Aceste im perative încep prin r eguli de conduită impuse iniŃial de părinŃi prin pedeapsă, recompensă, exemplu. Ulterior regulile acŃionează din interior, ca o structură a propriei conştiinŃe, determinând sentimente de vinovăŃie ori de câte ori sunt încălcate. AcŃionează în scopul pefecŃiunii morale. El acŃionează în conformitate cu pricipiul datoriei.

21

În această structură conflictuală, Eul este prins la mijloc, între trei ameninŃări diferite:

amenintarea Sinelui, a realităŃii şi a Supraeului. Rezultatul inevitabil al acestei lupte permanente, atunci când Eul este presat excesiv, este dezvoltarea anxietăŃii.

2. PSIHANALIZA CLASICĂ FREUDIANĂ - Stadiile dezvoltării psiho-sexuale

Freud dezvoltă o teorie dezvoltării stadiale a personalităŃii, care este în esenŃa ei o dezvoltare psiho-sexuală. Modul de satisfacere a pulsiunii sexuale devine factorul principal al structurării personalităŃii. Fiecare stadiu are un conflict specific care trebuie rezolvat satisfăcător pentru a putea trece în stadiul următor. Cele mai puternice conflicte în această relaŃie sunt de natură sexuală şi gravitează în jurul zonelor erogene ale corpului. Ca centru al conflictului, fiecare zonă are o importanŃă diferită, în funcŃie de vârstă existând o dominantă care dă specificul stadiului. Dacă trebuinŃele copilului au fost excesiv satisfăcute în stadiul respectiv există tendinŃa ca dezvoltarea să se oprească aici, individul rămânând fixat în acel stadiu, lăsând mai puŃină energie pentru stagiul următor. I. Stadiul oral (0-1 an) : În acest stadiu principala sursă de plăcere este gura, plăcerea este derivată din supt, muşcat, prin senzaŃii care însoŃesc aceste gesturi în zona buzelor, limbii şi obrajilor. Copilul este într-o relaŃie de dependenŃă absolută faŃă de mamă, care devine obiect al libidoului. Copilul încă nu are sentimentul unei identităŃi aparte, astfel încât sânul matern e perceput drept o prelungire a propriului corp. Cu alte cuvinte obiectul libidoului este propriu corp, astfel încât satisfacerea este autoerotică. Stadiul oral este unul canibalic având la bază mecanismul de încorporare. Este modul copilului de a intra în contact cu exteriorul II. Stadiul anal (1 - 3 ani): Înspre vârsta de 2 ani, copilului i se impune o primă cerinŃă:

păstrarea curăŃeniei corporale şi formarea unor deprinderi de igienă. Eliminarea fecalelor reduce plăcerea copilului după instaurarea ,,regulii oliŃei”, el trebuie să amâne această plăcere. Pentru prima dată, satisfacerea unui impuls instinctual este barată de cerinŃa părinŃilor de a o face la un moment dat şi într-un anume loc. Este o perioadă de traume şi conflicte pentru ambele părŃi. Copilul descoperă că are o armă (fecalele) pe care o poate utiliza împotriva părinŃilor. Prin aceasta el dobândeşte un control asupra a ceva şi poate alege dacă se supune sau nu exigenŃelor părinŃilor. Este prima modalitate a copilului de a se opune exteriorului. Dacă părinŃii sunt prea duri sau copilul are dificultăŃi în formarea deprinderilor, va reacŃiona la frustrare în două moduri: a. Modul anal-agresiv: copilul detectează unde şi când este interzis, înfruntând cerinŃa părinŃilor. Personalitatea se manifestă prin comportament de cruzime, tendinŃe distructive, accese de furie, dezordine; ceilalŃi sunt considerati obiecte de posesiune. b. Modul anal-retentiv: copilul reŃine fecalele. RetenŃia poate fi şi ea o tehnică pentru manipularea părinŃilor. Personalitatea se manifestă prin încăpăŃânare, zgârcenie, are tendinŃa de a acumula, tendinŃa spre rigiditate, curăŃenie compulsivă, conştiinciozitate şi încăpăŃânare. III. Stadiul falic : rezolvarea ,,complexului Oedip’’ (3 - 5 ani): Zona erogenă dominantă devine cea genitală, copilul înaintând spre sexualitatea adultă. Copilul se confruntă cu limitările impuse de societate (părinŃi) în calea satisfacerii pulsiunii sexuale. La baza acestui stadiu pare să stea curiozitatea şi deschiderea spre cunoaştere a copilului. Copilul percepe diferenŃele de sex, vrea să ştie cum a venit pe lume, cum arată sexul fraŃilor şi surorilor, vrea să se căsătorească, atunci cand va fi mare, cu părintele de sex opus. DiferenŃele de sex sesizabile aduc în prim plan anularea sentimentului de atotputernicie (băiatul relizeză că nu poate fi şi băiat şi fată) şi existenŃa sau non-existenŃa penisului. Băiatul consideră că şi fetiŃa a avut aşa ceva dar i-a fost luat de către părinŃi. Drept urmare apare teama (anxietatea) de castrare. FetiŃa îşi doreşte şi ea. Aceste afirmaŃii înŃelese în manieră simbolică, metaforică, arată superioritatea condiŃiei masculine (Ńinând seama de contextul socio-cultural a perioadei). La această vârstă copilul începe să fie curios şi să exploreze propriile zone genitale şi ale altora. Plăcerea provine din zona genitală şi este produsă nu numai prin masturbare ci şi prin fantasme (fantezii).

22

Complexul Oedip: DorinŃele sexuale ale copilului se îndreaptă spre părintele de sex opus. Apar sentimente ambivalente: iubire şi dorinŃă faŃă de părintele de sex opus şi ostilitate şi rivalitate faŃă de părintele de acelaşi sex. Este mai pregnant manifestat la băieŃi şi are o dezvoltare completă. Manifestări ale Complexului Oedip la băieŃi: băiatul este gelos şi ostil faŃă de tată, vrea să-i ia locul şi se teme de răzbunarea tatălui (prin castrare). Teama este atât de mare încât trebuie să-şi reprime dorinŃele sexuale şi să le înlocuiască cu o afecŃiune mai acceptată. (anxietatea de castrare). Rezolvarea complexului : identificarea cu tatăl şi adoptarea unor substitute de satisfacŃie sexuală. Manifestarea complexului Oedip la fete: Complexul Electra: deşi mama a fost obiectul iniŃial al dragostei, se produce o reorientare spre tată. Cauza reorientării: fetiŃa descoperă că băieŃii au ceva în plus, îşi condamnă mama pentru că a castrat-o şi îşi reorientează dragostea spre tată, care posedă organul râvnit. Invidia de a nu avea penis este corespondentul feminin al anxietăŃii de castrare. Rezolvarea complexului Electra: nu se poate rezolva complet, de aceea femeile au un Supraeu slab dezvoltat; astfel ele se identifică cu mama şi îşi reprimă dragostea incestuoasă. De rezolvarea complexului Oedip depinde atitudinea adultului faŃă de sexul opus. Rezolvarea incompletă determină conturarea unui tip de personalitate falic, manifestat prin narcisism, dificultatea stabilirii unor relaŃii heterosexuale mature. Aceste persoane au nevoie de recunoaştere şi apreciere permanentă a atractivităŃii lor sexuale. Perioada de latenŃă : Nu constituie un stadiu propriu-zis al dezvoltării psiho-sexuale. Energia este canalizată şi sublimată în activităŃi şcolare, sport, hobby şi relaŃii de prietenie cu cei de acelaşi sex. IV. Stadiul genital (începe la pubertate): Energia sexuală poate fi exprimată în adolescenŃă prin substitute social-acceptabile şi apoi rezolvate plenar în viaŃa adultă printr-o relaŃie profundă cu o persoană de sex opus. Tipul de personalitate genitală găseşte satisfacŃie în muncă şi în dragoste.

3. PSIHANALIZA CLASICĂ FREUDIANĂ – Metode de intervenŃie.

Conform acestei teorii starea nevrotică actuală are izvoarele în mica copilarie (de regulă în perioada 3-6 ani, în faza rezolvării conflictului oedipian), nivelul lor fiind unul inconştient. Deoarece, pentru a gestiona aceste conflicte, Eul a dezvoltat mecanisme de aparare care cu timpul au devenit ori rigide, ori anacronice, sarcina terapeutului este aceea de a aduce conflictele

micii copilării din inconştientul pacientului în conştiinŃa sa pentru a putea fi supuse unei judecaŃi actuale de către o persoană care a caştigat între timp mai multă maturitate şi experienŃă de viaŃă. Psihanaliza clasică, este un proces terapeutic de lungă durată, ce implică efort din partea pacientului (5, 6 zile pe săptămână, pe o durată de un an la mai mulŃi ani). Cadrul terapeutic este stabilit cu mare atenŃie de psihanalist, şi anume, pacientul înainte de a fi acceptat i se realizează o evaluare diagnostică, se discută expectaŃiile sale, i se explică modalitate de lucru, este avertizat în legătură cu producerera unor posibile modificări serioase, după care îl invită la o perioadă de reflecŃie de 2-3 saptamâni pentru a se hotărâ dacă se angajează la un astfel de demers. Specific în timpul şedinŃelor de psihanaliză, este că pacientul stă întins pe o canapea (divan), iar terapeutul în afara câmpului său vizual. Avantajul pacientului este că-i permite să intre într-o stare de relaxare, aproape de somn cei favorizează libertate pentru visare, regresie, accesul la inconştient ş.a. Tehnicile utilizate în psihanaliză sunt: asociaŃiile libere, analiza viselor, analiza acŃiunilor pacientului, analiza transferului, analiza rezistenŃelor, analiza Ego-ului, interpretările şi prelucrările.

Metoda asociaŃiilor libere

este folosită ca tehnică de bază în psihanaliză, cu scopul

descoperirii conflictelor inconştiente. Psihanalistul îi propune pacientului să dea frâu liber gândurilor şi sentimentelor oricare sunt ele fără a cenzura şi a încerca să urmărească un fir

23

logic. El intervine doar cu întrebări care să-i permită pacientului noi asociaŃii de idei, ca de exemplu: „ce vârstă ave-ai atunci?; „ ce imagini îŃi apar acum?; „cu ce asociezi gândul acesta?.

etc

etc., moment în care pacientul are nevoie de încurajarea psihanalistului care să-i ofere siguranŃă şi încredere. Însă chiar şi încurajată persoana în a-şi da frâu liber liber gândurilor sale mai pot apărea blocaje, numite de Freud rezistenŃe, rezultate din controlul inconştient al pacientului. Psihanalistul pune accentul în analiză tocmai pe aceste zone sensibile. Analiza viselor, tehnică utilizată în psihanaliză alături de asociaŃiile libere. În cursul asociaŃiior libere, la pacient apar spontan relatări despre visele pe care le-a avut, vise ce reprezintă propriile sale experienŃe şi conŃinuturi de natură inconştientă. Pentru Freud visele sunt „calea regală spre inconştient” , considerând-o cea mai bună sursă de informaŃii. El a descris două niveluri ale conŃinutului viselor : conŃinutul manifest (conştient, cel pe care persoana îl poate povesti) şi conŃinutul latent (inconştient, reprezintă semnificaŃia reală a visului, setul de evenimente intrapsihice ascunse de conŃinutul manifest). Freud a descris visele ca încercări mascate de a îndeplini dorinŃele cele mai profunde sau nevoi culpabilizatoare, durerose pentru a fi acceptate conştient. DorinŃele, ideile reprezentând conŃinutul latent al visului şi acestea sunt exprimate în forme deghizate prin conŃinutul manifest al visului. Rolul psihanalistului este de a- şi încuraja pacientul să vorbească despre conŃinutul manifest al visului făcând toate asociaŃiile libere care-i apar, cu scopul de a ajunge la conŃinuturile inconştiente. Analiza acŃiunilor pacientului , metodă care se referă atât la comportamentele verbale (erori de pronunŃare, lapsusuri, etc.), cât şi la cele nonverbale, attât la cele din şedinŃa de psihanaliză, cât şi la cele din afara ei. Analiza rezistenŃelor . Conceptul de rezistenŃă se referă la tot ceea ce în acŃiunile şi cuvintele analizatului se opune accesului acestuia la propriul inconştient . RezistenŃele pot fi conştiente (când pacientul împiedică în mod conştient progresul analizei) sau inconştiente (când pacientul nu-şi dă seama de felul în care perturbă procesul analitic). Cele mai semnificative în procesul analitic sunt rezistenŃele inconştiente, deoarece oferă informaŃii importante despre structura de personalitate a pacientului. RezistenŃele intră în acŃiune atunci când pacientul simte că intră pe un teren nesigur, în plus, atunci când unele dintre tendinŃele şi dorinŃele inconştiente sunt terifiante şi inacceptabile pentru pacient de a le aaccepta în planul conştient. Freud consideră rezistenŃele ca fiind puncte centrale şi instrumente importante ale psihanalizei. Natură loe este duală: pe de o parte interferă cu tratamentul, şi pe de altă parte constituie o sursă de informaŃii esenŃială pentru analiză. Analizarea rezistenŃelor au rolul ca

pacientul să fie condus de psihanalist să conştientizeze ce rol joacă acestea în viaŃa sa şi cum acestea îl împiedică să afle cu ce se confruntă în prezent. Analiza transferului. O parte importantă în psihanaliză se referă şi la atitudinea pacientului faŃă de terapeut. În timpul terapiei clientul dezvoltă reacŃii emoŃionale puternice faŃă de psihanalist, emoŃii care pot fi pozitive (admiraŃie, dragoste, respect, ş.a.) sau negative (ură,

gelozie, ostilitate ş.a.).

ale pacientului atunci când psihanalistul îşi menŃine neutralitatea în relaŃia terapeutică. Practic este vorba de sentimente, atitudini pe care pacientul le-a avut sau le are faŃă de persoane importante din viaŃa sa şi care le manifestă în relaŃia terapeutică faŃă de analist. Această tendinŃa a pacientului de a face din analist obiectul răspunsurilor sale emoŃionale se numeşte transfer. În analiza transferului , analistul îl ajută pe client să obŃină o mai bună înŃelegere a reacŃiilor sale emoŃionale faŃă de oricare altă persoană, şi să conştientizeze sursele reale ale

acŃiunilor sale.

schimbări în sfera personalităŃii pacientului. RelaŃia transferenŃială este importantă pentru că

astfel pacient ajunge, ajutat de analist,

parentală şi în felul acesta are ocazia să se desprindă de copilărie şi să stabilească relaŃii de tip

matur cu persoanele importante din apropierea sa.

În derularea asociaŃiilor libere apar imagini, reproşuri, sentimente, dorinŃe, nevoi, acuze,

Majoritatea reacŃiilor fiind

izvorâte din tendinŃele şi dorinŃele ascunse

Psihanaliştii afirmă, că în urma insight-ului asupra acestei înŃelegeri, se produc

să o privescă ca o reeditare a relaŃiei sale cu o figură

24

În relaŃia terapeutică şi psihanalistul poate experimenta reacŃii emoŃionale puternice (pozitive sau negative) către pacient. Aici este vorba de contratransfer, termen folosit pentru răspunsul emoŃional al terapeutului la solicitările afective ale pacientului. Dup Freud, contratransferul reduce obiectivitatea terapeutului , afectând negativ relaŃia pacient-analist. Intrepretările. Pe parcursul şedinŃelor terapeutice, analistul are sarcina să ordoneze materialul discontinuu din asociaŃiile libere şi analiza viselor ale pacientului, să descopere semnificaŃiile ascunse, simbolice şi să-i ofere explicaŃiile necesare prin prisma conceptelor psihanalitice. Acestea sunt interpretările , ipoteze explicative cu privire la unele atitudini

comportamentale, cui scopul de a-l ajuta pe pacient să obŃină insigh-ul asupra

conflictelor care reprezintă sursa dificultăŃilor cu care se confruntă în prezent. Momentul potrivit

pentru formularea interpretărilor Ńine de competenŃa

care pacientul este pregătit să le primească. Important este ca momentul

aproape să se releve la nivel conştient astfel încât pacientul să poate

accepta şi insight-uri şi dureroase. Altfel, nu face decât să-i crească pacientului anxietatea şi defensele. Prelucrările, este un procedeu specific psihanalizei ce necesită timp lung, intensiv şi costisitor. De-a lungul analizei, pentru a se ajunge la semnificaŃiile psihologice ascunse şi apoi pe deplin înŃelese şi integrate de pacient, sunt necesare prelucrările asupra materialului asociativ, ce reprezintă o explorare progresivă, repetitivă a interpretărilor şi rezistenŃelor. Prelucrate emoŃiile dureoase din timpul copilăriei în cadrul terapeutic, îi permite pacientului să devină suficient de puternic pentru a se confrunta cu aceste emoŃii cu mai puŃină anxietate şi a le face faŃă într-un mod realist.

materialul inconştient este

naturii

analistului, astfel încât să fie pe măsura în

să fie ales atunci când

4.ANALIZA JUNGIANĂ

Carl Gustav Jung, medic psihiatru elveŃian, iniŃial adept al teoriilor freudiene, s-a delimitate ulterior de acestea, creându-şi propria concepŃie asupra psihicului uman. După el structura psihicului uman cuprinde tot trei niveluri: inconştientul colectiv, inconştientul personal şi conştiinŃa. Inconştientul colectic cuprinde toată experienŃă comună a întregii umanităŃi. Inconştientul personal conŃine unele imagini mintale de care nu suntem actual conştienŃi, dar care pot fi conştientizate. ConştiinŃa cuprinde percepŃiile, gândurile, sentimentele, amintirile de care persoana este conştientă. Spre deosebire de psihanaliza clasică, analiza jungiană îşi propune să pătrundă mai puŃin în trecutul pacientului pentru a-i descoperi traume din copilărie. Obiectul de analiză este de a ajunge la conştientizarea modelelor familiale şi cum acestea au fost preluate şi funcŃionează în individ sub forma unor comportamente distructive şi de apărare. În cadrul terapeutic, specific analizei jungiene, pacientul poate trăi şi retrăi afecte puternice şi complexe, se poate confrunta cu acestea până la a găsi soluŃia adecvată cei conferă posibilitatea de a fi o fiinŃă ca întreg. Jung subliniază necesitatea ca analistul să fie în cadrul tetrapeutic într-o poziŃie de egalitate şi total vizibil cu pacientul. Scopul terapiei analitice este de atingerea unei regresii profunde, ce presupune un număr de 4-5 şedinŃe pe septămână până Eul devine relativ stabil, apoi reducându- se la 1-2 şedinŃe pe săptămână. În cadrul analizei jungiene sunt evitate discuŃiile intelectuale şi se pune accent pe declanşarea funcŃiei simbolice a psihicului (numită şi funcŃie transcedentală sau religioasă). Jung foloseşte în terapie analiza simbolurilor , care apar spontan la suprafaŃă (prin imagini care pot fi desenate, pictate,manipulate în imaginaŃie, pentru a percepe, dezvolta şi descifra simbolul) care ajută pacientul să înŃeleaegă ceva important cu sens în prezent pentru viaŃa lui. Pacientul traăieşte un sentiment de uşurare, de trăire afectivă pozitivă şi de satisfacŃie în momentul acceptării interpretării simbolului. Scopul acestui demers terapeutic este deblocarea de fluxul energetic, acceptarea conŃinuturilor inconştiente şi construirea a ceea ce lipseşte.

25

Tehnicile principale utilizate de Jung în terapie sunt: interpretarea viselor, tehnicile de imaginare, asociaŃiile şi amplificările.

Intrerpretarea viselor este tehnica cea mai importantă. Scopul utilizării terapeutice a visului ce presupune descifrarea simbolurilor este de a ajuta persoana să înŃeleagă singură sensul visului. În lucrul cu visele se parcurg mai multe etape, şi anume:

1. povestirea visului ca serie de imagini succesive;

2. identificarea emoŃiei legată de simbolurile din vis şi eventual desenarea sau utilizarea simbolului în imagiaŃia activă;

3. căutarea de informaŃii despre viaŃa prezentă a pacientului, precum şi a peoblemelor cu care se confruntă.

4. căutarea de asociaŃii determinate de vis sau de amintiri evocate de vis;

5. realizarea de amplificări, făcând analogii cu imagini din alte vise sau cu motive

mitologice din legende , mituri , basme etc., astfel încât mesajul visului să aibă semnificaŃie, să capete sens pentru persoană. Tehnicile de imaginare. O şedinŃă analitică debutează prin lucrul cu visul, continuă cu imaginaŃia activă . Jung propune pacienŃilor să extindă visul prin imaginaŃie, provocând un dialog cu personajele din vis (joc de rol), desenarea sau dramatizarea scenelor din vise cu scopul de a dezvolta şi clarifica imaginile acestora. ImaginaŃia activă poate fi utilizată şi ca tehnică de sine-stătătoare. Exemple ale imaginaŃiei în activitatea terapeutică pot fi: imaginarea dirijată, meditaŃa, pictarea sau modelarea de imagini care aduce la suprafaŃă materialul inconştient, utilizarea construcŃiilor sau a colajelor precum şi psihodrama. AsociaŃiile în analiza jungiană sunt diferite de psihanaliza clasică. DiferenŃa constă într-un tip specific de interogare, cerându-i-se subiectului să spună spontan ce îi vine în minte în legătură cu diverse aspecte ale visului. Şi analistul , uneori poate realiza asociaŃii, care au valoare dacă sunt acceptate de pacient. Amplificările. În cadrul terapeutic, amplificările constă în punerea în legătură a simbolului sau simptomului manifestat de pacient cu un „mitologen” adică cu un motiv sau personaj arhetipal relevant (din folclor, mitologie, tradiŃia religioasă, legende, basme, ritualuri, etc.) şi cu soluŃiile acestuia. Apoi se caută descifrarea „miezului inconştient” de sens, de înŃeles subiacent atât mitului, cât şi simbolului sau simptomului . După care urmează conectarea la situaŃia de viaŃă prezentă a pacientului şi aplicarea în real a soluŃiilor posibile. Scopul amplificării este conştientizarea şi recăpătarea respectului faŃă de forŃele interioare ale sinelui, pentru a acŃiona curativ în planul realităŃii.

Întrebări de evaluare:

1. “RezistenŃa la schimbare” a clientului are loc datorită faptului că:

a. clientul este trimis la psihoterapie de o altă persoană

b. clientul are un nivel intelectual redus

c. clientul se opune oricărui aspect care tinde să strice echilibrul lui actual

d. terapeutul nu stăpâneşte foarte bine tehnicile de intervenŃie

2. “Transferul” are loc în cadrul relaŃiei terapeutice corespunzătoare următoarei grupări

psihoterapeutice:

e. psihoterapii psihodinamice

f. psihoterapii comportamentale

g. psihoterapii experienŃiale

h. în oricare dintre ele

26

CURSUL NR. 5

ORIENTAREA COMPORTAMENTALISTĂ ÎN PSIHOTERAPIE

1. ASPECTE GENERALE ALE PSIHOTERAPIEI COMPORTAMENTALE

Orientarea comportamentală cu origine în teoriile behavioriste asupra personalităŃii s-a conturat la începutul secolului XX ca o reacŃie la psihoterapiile dinamice. Skinner, Miller, Eysenck, Dollard şi Wolpe, au fost personalităŃi care au marcat debutul psihoterapiei comportamentale, introducând metode terapeurice diferite, bazate pe principiile învăŃării şi condiŃionări. AfirmaŃia de bază a acestor tipuri de psihoterapii este că toate comportamentele, adaptative sau neadaptative, sunt rezultatul învăŃării unor scheme implicite. Ele sunt mai mult sau mai puŃin conştientizate şi înglobează structuri cognitive şi sisteme de prelucrare a informaŃiilor. O persoană nevrotică este o persoană cu deprinderi dezadaptative învăŃate. Ele s-au fixat în psihicul individului deoarece, în istoria lui, i-au permis acestuia să facă faŃă stresului, să evite anumite situaŃii traumatizante. Ulterior aceste reacŃii s-au întărit şi apoi s-au generalizat şi tind să se repete in tot mai multe împrejurări. După comportamentalişti comportamentul depinde de situaŃie, acŃiunile oamenilor fiind constante în condiŃii similare, dar variind în condiŃii diferite. Comportamentul este în funcŃie de situaŃie, iar demersul terapeutic presupune uneori şi o intervenŃie asupra mediului.

Procesul psihoterapeutic pune accentul mai puŃin pe relaŃia terapeutică şi mai mult pe tehnicile utilizate. RelaŃia terapeutică îmbracă caracteristica unei interacŃiuni de tipul profesor- elev în care terapeutul are rolul unui modelator cognitiv şi/sau comportamental. Din acest motiv el însuşi trebuie să fie un bun model pentru client. Rolul jucat de el este unul atractiv şi dinamic cu o tentă de superioritate. Identificarea clientului cu terapeutul asigură identificarea cu strategiile de adaptare pe care le propune acesta din urmă

2. TEHNICI SPECIFICE PSIHOTERAPIEI COMPORTAMENTALE

Atunci când comportamentul-Ńintă care se cere modificatat a fost specificat, terapeutul şi

clientul elaborează împreună, de comun acord, un program de terapie ce include o combinaŃie de tehnici comportamentale. Psihoterapeutul este cel care alege metodologia cea mai potrivită pentru problematica clientului şi îi propune acestuia o schemă de terapie. Un demers comportamental complet presupune parcurgerea a patru faze:

a. precizarea comportamentului inadecvat (când a apărut, cum, în ce împrejurări, în ce condiŃii continuă să apară);

b. delimitarea simptomelor-Ńintă şi a obiectivelor terapiei;

c. alegerea uneia sau mai multor tehnici comportamentale potrivite şi stabilirea unui program terapeutic;

d. evaluarea rezultatelor în raport cu stadiul anterior terapiei.

Principalele tehnici psihoterapeutice comportamentale sunt:

1. Desensibilizarea sistemică progresivă.

Desensibilizarea sistemică progresivă poate fi privită ca un proces de decondiŃionare sau de contracondiŃionare. Această tehnică este eficientă mai ales în eliminarea fobiilor sau a temerilor, dar şi în reducerea tracului, în cazuri de impotenŃă şi frigiditate, în tulburări anxioase. Tehnica constă în al învăŃa pe subiect ca, în prezenŃa stimulilor anxiogeni, imaginari sau reali, să se

27

relaxeze sau să se comporte într-un mod care este incmpatibil cu apariŃia anxietăŃii. Metoda cuprinde următoarele etape:

b. ÎnvăŃarea relaxării (durează de regulă cam 6 şedinŃe). Aşezat într-o poziŃie confortabilă (culcat, şezând sau semişezând), clientul se antrenează sistematic, sub îndrumarea terapeutului, în relaxarea tuturor grupelor musculare.

c. Stabilirea ierarhiilor situaŃiilor generatoare de anxietate, în ordine descrescătoare , de la situaŃia cea mai anxiogenă până la cea mai puŃin anxiogenă.

d. Desensibilizarea propriu-zisă. După ce subiectul stăpâneşte bine tehnica de relaxare, este expus gradual stimulilor succesivi, din ce în ce mai anxiogeni, din ierarhia stabilită anterior. Desensibilizarea se face în condiŃii de relaxare profundă, scopul fiind asocierea de stimuli anxiogeni cu relaxarea pentru a „sparge” asocierea dezadaptativă anterioară (stimul-anxietate) şi a înlocui cu un răspuns adaptativ. Subiectului i se cere să se relaxeze cu ochii închişi şi să-şi imagineze iniŃial scene neutre şi apoi fiecare din situaŃiile din ierarhie, începând cu cea mai puŃin anxiogenă. În momentul în care clientul afirmă că simte anxietate, şedinŃa se încheie cerându-i-se să se concentreze pe relaxare.

2. Expunerea „in vivo”

Expunerea „in vivo” merge pe acelaşi principiu ca şi tehnica precedentă, clientul fiind însă instruit să se confrunte cu situaŃiile reale pe care şi le-a imaginat în timpul şedinŃelor de terapie sau direct fără a mai trece prin etapa imaginativă. Scopul este de a reuşi să păstreze starea de relaxare în prezenŃa stimulilor respectivi. Este un procedeu mai eficient decât simpla imaginare a situaŃiilor producătoare sde anxietate, dar unii clienŃi au nevoie să înceapă cu nivelul imaginativ şi apoi să experimenteze situaŃiile concrete.

3. Tehnica stingerii comportamentelor nedorite

Tehnica porneşte de la principiul că, expunând pe cineva direct la stimulii producători de anxietate, persoana descoperă că nu se întâmplă nimic rău, ceea ce poate conduce la stingerea comportamentului de teamă. Confruntarea cu situaŃiile anxiogene se poate face în plan imaginar, terapeutul manevrând astfel situaŃia încât să producă rapid o creştere a anxietăŃii (tehnica implozivă) sau prin expunerea reală, mai ales la clienŃii cu capacităŃi imaginative limitate (tehnica expunerii-flooding). Aceste tehnici se dovedesc eficiente mai ales în tratarea agorafobiei şi a tulburărilor compulsiv-obsesive.

4. Întărirea selectivă.

Ideea de la baza acestei tehnici este aceea că modelele de comportament învăŃate au tendinŃa de a slăbi şi de a dispărea în timp, dacă nu sunt întărite corespunzător. Tehnica este eficientă mai ales la copii, în situaŃiile în care comportamentul nedorit a fost întărit fără voie de persoanele din jur. Procedura implică recompensarea comportamentelor dezirabile şi ignorarea celor indezirabile

5. Modelarea

Modelarea presupune însuşirea unor modele de comportament deosebite prin observarea şi imitarea altor persoane, cum ar fi părintele sau îngrijitorul, terapeutul (principiul de bază este cel al învăŃării prin observare). Tehnica s-a dovedit eficientă în formarea de deprinderi de

autoservire la pacienŃii deficienŃi mintal, precum şi în depăŃirea anxietăŃii, când persoana are şansa de a observa pe altcineva trecând prin situaŃia provocatoare de anxietate fără a fi rănit.

6. Terapia aversivă

28

Terapia aversivă constă în înlăturarea modelelor nedorite prin metoda clasică a sancŃiunilor, deci prin folosirea de stimuli aversivi. Tehnica a fost aplicată iniŃial în tratarea toxicomanilor, a deviaŃiilor sexuale şi a deprinderilor compulsive, respectiv a comportamentelor care oferă gratificaŃii imediate individului, dar cu consecinŃe negative pe termen lung sau inadecvate social, prohibite cultural şi dăunătoare psihic.

7. Antrenamentul asertiv

Antrenamentul asertiv a fost utilizat atât ca metodă de desensibilizare, cât şi formare şi practicare a unor abilităŃi de face faŃă diferitelor situaŃii de viaŃă. Este indicat în cazul persoanelor cu dificultăŃi în stabilirea de contacte interpersonale din cauza anxietăŃii ridicate care îi împiedică să se exprime liber şi să îşi exprime sentimentele. El are menirea de a-l învăŃa pe client să îşi exprime liber, direct şi adecvat gândurile şi emoŃiile.

8. Autoreglarea.

Pentru că într-un demers comportamental terapeutul şi clientul se întâlnesc rareori mai des de o dată pe săptămână, acesta din urmă tebuie să înveŃe să îşi regleze comportamentul propriu, astfel încât să înregistreze progrese şi în afara şedinŃelor de psihoterapie. Autoreglarea implică observarea, monitorizarea propriilor comportamente, şi utilizarea de tehnici variate pentru modificarea celor inadecvate.

3. ASPECTE GENERALE ALE PSIHOTERAPIEI COGNITIV-COMPORTAMENTALE

Terapiile behavioriste se focalizează pe modificarea directă a comportamentului, ignorând în schimb procesele raŃionale, de gândire. Observându-se cu timpul că factorii cognitivi (gândurile, aşteptările, interpretările date evenimentelor) sunt importanŃi în determinarea comportamentelor, mulŃi psihoterapeuŃi au început să-i ia în calcul în cadrul procesului terapeutic. Psihoterapia cognitiv-comportamentală a preluat tehnicile behavioriste de modificare a comportamentelor şi le-a adăugat proceduri destinate schimbării convingerilor dezadaptative. O idee importantă este aceea că modul în care persoana se comportă în confruntarea cu obstacolele externe Ńine nu numai de mărimea obiectivă a acestora, ci şi de imaginea, reflectarea lor în plan intern, subiectiv. Oamenii sunt perturbaŃi de agresiunea şi de schimbările mediului extern. În general însă, ei sunt mult mai puternic afectaŃi de ideile pe care le dezvoltă în legătură cu aceste evenimente. Strategia terapeuŃilor cognitivişti, constă în a-l învăŃa pe client să-şi interpreteze evenimentele de viaŃă într-o manieră pozitivă, mai adaptativă, ceea ce conduce la rezolvarea problemelor emoŃionale. Această formă de abordare terapeutică se dovedeşte eficientă mai ales în cazul persoanelor cu reacŃii emoŃionale perturbate, precum anxietatea şi depresia. Principalele tipuri de distorsiuni cognitive (patternuri de gândire negativă iraŃionale) sunt:

1. gândirea de tipul „totul sau nimic”. A evalua lucrurile în alb şi negru, în termeni de performanŃe sau eşecuri: dacă o performanŃă nu este perfectă, este considerată eşec total.

2. suprageneralizarea. A considera că un eveniment negativ sau pozitiv singular se va produce la nesfârşit.

3. concentrarea asupra negativului (catastrofizarea). A te centra asupra unui eveniment negativ oarecare, a te gândi numai la acesta şi a-l lăsa să întunece toate celelalte evenimente pozitive.

4. descalificarea pozitivului. A respinge experienŃele pozitive, a spune despre ele că nu

contează, menŃinând stilul negativ de gândire, în ciuda evidenŃelor. 5. desprinderea de concluzii pripite. A te repezi să faci interpretări negative chiar dacă nu sunt suficiente pentru a trage astfel de concluzii.

29

6.

maximalizarea şi minimalizarea. A exagera anumite lucruri (de regulă succesele celorlalŃi) sau a le subestima (de regulă, propriile calităŃi).

7. judecata afectivă. A considera că propriile emoŃii negative reflectă modul cum stau lucrurile cu adevărat.

8. cerinŃele absolutiste. A-Ńi elabora câteva imperative categorice după care te conduci. Dacă aceste cerinŃe absolutiste sunt adresate propriei persoane, ele generează sentimente de culpabilitate. Dacă sunt adresate celorlalŃi, rezultă frustrare, furie, resentimente.

9. etichetarea. A interpreta persoana (de regulă, negativ) în loc de a se referi la o greşeală sau la un comportament anume. Eticheta poate fi pusă propriei persoane sau altora.

10. raportarea la propria persoană. A te considera cauza unor evenimente negative externe, cu care nu ai nici o legătură.

4. TEHNICI SPECIFICE PSIHOTERAPIEI COGNITIV-COMPORTAMENTALE

Psihoterapia cognitiv-comportamentală se încadrează în categoria terapiilor de scurtă durată: între 5 şi 20 de şedinŃe. ŞedinŃele psihoterapeutice au obiective precise, sunt clar structurate şi presupun un plan de intervenŃie stabilit de comun acord de către psihoterapeut şi persoană. IntervenŃia cognitiv-comportamentală se realizează în două etape distincte:

identificarea patternurilor de gândire negativă iraŃionale şi modificarea acestora şi a comportamentelor aferente, fiecare presupunând tehnici terapeutice specifice.

1. Identificarea patternurilor de gândire negativă iraŃionale este primul pas al demersului cognitiv-comportamental. Psihoterapeutul îi explică clientului conceptul de gânduri negative automate ca fiind gânduri negative, iraŃionale care se declanşează spontan în anumite contexte şi care se referă la propria persoană, la lume, la viitor. Aceste gânduri se constituie şi se asociază cu diverse situaŃii, încă din copilărie. Ele Ńin de mai mulŃi factori: de modul în care a fost tratat subiectul de către ceilalŃi, mai ales de către persoanele semnificative din familie; de modul în care se simt şi vorbesc despre ei înşişi cei ce servesc subiectului drept model de identificare; de ceea ce i s-a spus subiectului în legătură cu el însuşi; de experienŃele de viaŃă mai importante prin care a trecut. Pentru ca subiectul să înŃeleagă mai bine modul de declanşare a acestor patternuri de gândire, terapeutul poate prezenta uneori un exemplu din viaŃa sa personală. Se poate utiliza ca suport tehnic lista principalelor tipuri de distorsiuni cognitive. Identificarea patternurilor de gândire negativă iraŃionale se poate realiza prin:

a. discutarea unei experienŃe emoŃionale recente;

b. utilizarea imaginaŃiei dirijate pentru a-i permite clientului să traiască sau să retrăiască imaginativ o situaŃie în care apare simptomul şi să evoce gândurile negative declanşate spontan;

c. utilizarea jocului dramatic la clienŃii cărora le este greu să evoce gândurile negative doar pe baza povestirii (pentru a le permite să reactualizeze cât mai veridic întreaga situaŃie şi patternurile de gândire declanşate);

d. observarea şi utilizarea modificărilor de dispoziŃie ale clientului din timpul şedinŃei terapeutice;

e. determinarea semnificaŃiei unor evenimente în legătură cu care clientul nu a reuşit să declanşeze şi să concretizeze patternurile de gândire negativă.

2. Modificarea pateternurilor de gândire egativă iraŃionale şi a comportatelor aferente utilizând:

30

a. raŃionalizarea - clientului i se explică faptul că stările afective disfuncŃionale sunt produse mai mult de gândurile sale negative şi mai puŃin de împrejurările exterioare (relaŃia gândire, sentiment, comportament);

b. furnizarea de informaŃii asupra anxietăŃii şi mecanismelor de apariŃie şi de întreŃinere a acesteia – clientului i se descriu în detaliu simptomele anxietăŃii şi evoluŃia lor posibilă şi i se precizează că acestea nu sunt periculoase (nu conduc la deces sau pierderea controlului) şi nici nu sunt semne ale unei boli psihice grave;

c. verificarea veridicităŃii gândurilor negative automate în timpul şi în afara şedinŃelor terapeutice,

d. distragerea – clientul este învăŃat să-şi controleze simptomul concentrându-se asupra altor activităŃi şi nu asuptra stării proprii;

e. programarea activităŃilor după reguli precise, evitând supraîncărcarea şi tendinŃa de a face mai multe lucruri simultan, ceea ce sporeşte tensiunea şi oboseala (realizarea de liste de activităŃi, stabilirea priorităŃilor, programarea de pauze pentru relaxare, etc.;

f. experimentarea în sfera comportamentelor (prin folosirea de tehnici comportamentale).

Întrebări de evaluare:

1. În psihoterapiile comportamentaliste insigt-ul apare pe baza:

a. Discutarea situaŃiilor concrete de viaŃă, a gândurilor, credinŃelor şi comportamentelor repetitive, precum şi explicaŃiile oferite de terapeut

b. AsociaŃiilor libere, sau a analizei viselor şi a actelor ratate în strânsă legătură cu interpretările pe care le face terapeutul

c. Conştientizării propriilor emoŃii, gânduri şi strategii comportamentale în situaŃii concrete construite pe baza unor tehnici provocative

2. Cauzele afecŃiunilor psihice, în viziunea psihoterapiilor comportamentaliste, sunt:

a. DorinŃele libidinale timpurii care rămân în afara conştiinŃei şi fragmentarea Eului

b. Disperarea existenŃială, fragmentarea eului, lipsa de congruenŃă în cadrul experienŃei personale.

c. Deprinderi învăŃate, comportamente inadecvate întărite de factori de mediu

d. Lipsa de congruenŃă în cadrul experienŃei personale şi absenŃa conştientizării

CURSUL NR. 6

ORIENTAREA UMANIST-EXPERIENłIALISTĂ ÎN PSIHOTERAPIE

1. ASPECTE GENERALE ALE PSIHOTERAPIEI EXPERIENłIALE

Orientarea umanist-experienŃială în psihoterapie centrată pe teoriile umaniste asupra personalităŃii s-a conturat de-a lungul ultimei jumătăŃi a secolului XX, avândui ca promotori pe Gordon Allport, George Kely, Abraham Maslow, Carl Rogers, ş.a. Orientarea umanist- experienŃialistă reînvie elemente esenŃiale ale fiinŃei umane (cum sunt valorile, alegerile, dragostea, creativitatea, imaginea de sine) în atenŃia psihologilor şi psihoterapeuŃilor. Omul în terapiile umaniste este privit ca o entitate activă, autoafirmativă, cu un potenŃial latent ce se cere valorificat şi centrarea pe experienŃa imediată, conform principiului „aici şi acum”.

31

PsihoterapeuŃii de această factură îşi propun sa-l asiste pe individ să-şi exploreze propriile sentimente şi gânduri, propriile resurse şi limite, pentru a reuşi să-şi găsească soluŃia personală. În timp, în cadrul orientării umanist-experienŃialistă s-au dezvoltat mai multe şcoli psihoterapeutice, printre care: terapia centrată pe client (C.Rogers), psihodrama (J.L.Moreno)., gestaltterapia (F.Perls), analiza tranzacŃională (E.Berne), analiza reichiană (W.Reich) ş.a. În ultimele decenii, din această orientare s-a conturat o a patra direcŃie care a marcat destinul psihologiei şi a psihoterapiei moderne: orientarea transpersonală, curent ce-şi propune să exploreze o formă de conştiinŃă lărgită, considerată a având un imens potenŃial curativ şi transformator – supraconştiinŃa. Părintele cel mai cunoscut al acestui curent este considerat Stanislav Grof, cel care a elaborat două formule de amplificare a conştiinŃei: terapia psihedelică şi terapia holotropică (o tehnică de autoexplorarre empirică, asistată de un psihoterapeut, care permite conectarea unor teriitorii necunoscute ale inconştientului, cu referire mai ales la dimensiunea perinatală şi cea transpersonală).

2. PSIHOTERAPIA CENTRATĂ PE CLIENT

Carl Rogers este psihologul american care, începând cu anii”40, a elaborat o nouă modalitate de abordare a oamenilor cu dificultăŃi emoŃionale. Aceasta a apărut iniŃial sub denumirea de psihoterapie non-directivă şi contrazicea considerabil principiile statuate la acea vreme, susŃinând ideea unui tratament psihoterapeutic „lipsit de direcŃii”, de diagnostice şi interpretări. Ulterior el va denumi acest demers: psihoterapie centrată pe client. Pentru ca procesul terapeutic să fie fecund, trebuie ca el să se efectueze în funcŃie de experienŃa clientului, nu în funcŃie de teoriile şi principiile străine acestei experienŃe. Pentru ca terapeutul să fie eficient, trebuie ca el să adopte, vis-a-vis de clientul său, o atitudine empatică; trebuie să se străduiască să se cufunde cu clientul, în lumea subiectivă a acestuia. Clientul trebuie să fie centrul întreprinderii, nu numai în sensul că el este beneficiarul, ci într-un sens mai intrinsec. ÎnŃelegerea experienŃei sale personale trebuie să servească drept ghid şi criteriu în procesul de reorganizare a atitudinilor sale şi în conduita ulterioară a vieŃii sale. De aici, termenul de centrare pe client. Deasemenea, în opinia şi practica lui Rogers „non-direcŃia” se reduce esenŃialmente la abŃinerea de la judecată evaluantă, nu la absenŃa funcŃiei de judecată; orice activitate coerentă cere folosirea constantă a acestei funcŃii. În exprimarea cea mai simplă, ideea principală a acestei concepŃii terapeutice este capacitatea individului, mai explicit, aceasta traducându-se astfel: fiinŃa umană are capacitatea, latentă dacă nu manifestă, de a se înŃelege pe ea însăşi şi de a-şi rezolva problemele suficient pentru satisfacerea şi eficacitatea necesară funcŃionarii adecvate (aspect denumit capacitate de autoactualizare) şi are de asemenea o tendinŃa să exerseze această capacitate. Ca potenŃiale, această capacitate şi această tendinŃă sunt inerente oricărui om. Exercitarea acestei capacităŃi reclamă un context de relaŃii umane pozitive, favorabile conversaŃiei şi ridicării „Eului"; altfel spus, ea reclamă relaŃii lipsite de ameninŃare sau de sfidare (provocare) cu ideea că subiectul se ameliorează pe el însuşi. Pentru ca această capacitate să funcŃioneze optim omul are nevoie de acceptare necondiŃionată. Modul de funcŃionare specific uman are la bază capacitatea de cunoaştere reflexivă, adică capacitatea nu numai de a şti, ci de a şti că ştii. Cunoaşterea reflexivă face posibilă autoevaluarea şi autocorecŃia. De remarcat că nu este vorba de o capacitate de înŃelegere completă şi foarte corectă, ci de un grad de înŃelegere imperfect, fără îndoială, dar suficient fiecărui pas al procesului de adaptare şi integrare care este existenŃa umană: este o înŃelegere activă, într-un fel vitală, orientată nu spre conceptualizare, ci spre acŃiune. TendinŃa la actualizare a organismului este fundamentală. Ea veghează la exersarea tuturor funcŃiilor, atât fizice cât şi experienŃiale; ea vizează în mod constant să dezvolte potenŃialităŃile individului pentru a asigura conversaŃia şi „îmbogăŃirea” sa Ńinând cont de posibilităŃile şi limitele mediului.

32

În terapia centrată pe client cel mai important factor este relaŃia terapeutică şi în principal atitudinea terapeutului. Atitudinea principală, cea care le conduce pe toate celelalte, este atitudinea de considerare (acceptare) pozitivă necondiŃionată. Ceea ce este propriu acestei atitudini este - în afara caracterului său necondiŃional - autenticitatea sa. Crearea unui climat afectiv adevărat terapeutic este unul din aspectele cele mai delicate ale rolului terapeutului. Pe lângă securitate şi căldură, climatul psihologic care să-i ofere clientului sentimentul libertăŃii totale, libertăŃii de a-şi explora cele mai ascunse şi mai „urâte” sentimente ale propriului eu, în scopul de a deveni tot mai congruent cu experienŃa prezentă, trebuie să fie caracterizat şi prin:

înŃelegere empatică, toleranŃă, respect. Referitor la aitudinea terapeutului Rogers vorbeşte de

acordul intern, adică de autenticitatea atitudinilor acetuia. Pentru ca relaŃia să fie terapeutică, trebuie ca experienŃa imediată a terapeutului să fie corect reprezentată sau simbolizată în conştiinŃa sa; altfel spus, este necesar ca sentimentele şi atitudinile pe care le încearcă faŃă de client să fie total disponibile conştiinŃei. Tehnicile propuse de Rogers sunt:

1. Clarificarea sentimentelor clientului: se face prin reflecŃie, meditaŃie şi afirmaŃie. Accentul

este pus pe sentimentele prezente.

2. Reformularea conŃinutului afirmaŃiilor clientului: se folosesc alte cuvinte decât cele folosite

de către client pentru a revărsa mai multă lumină asupra problemelor cu care acesta se confruntă, pentru a elimina confuziile.

3. Acceptarea necondiŃionată: sintetic redată, presupune comunicarea empatică, autentică,

acceptare pozitivă verbală şi nonverbală (mimică şi pantomimică de tip comprehensiv).

Alte tehnici utilizate în terapia nondirectivă ca modalităŃi de susŃinere ale dialogului sunt:

1. Ascultarea activă: Terapeutul susŃine şi încurajează nonverbal (prin postură, privire, mimică, mişcări ale capului, sunete aprobative) ceea ce spune subiectul. 2. Tehnici de reflectare:

a. Reflectarea / RepetiŃia ecou: Terapeutul reia, ca un ecou, o parte din ceea ce spune

subiectul. Se păstrează limbajul subiectului şi se accentuează acea parte din mesajul transmis de către client care este semnificativă pentru problema cu care acesta se confruntă. Clientul se simte acceptat, încurajat să comunice, apar şi sunt conştientizate sensuri noi ale situaŃiei prezentate, sunt mult diluate blocajele, rezistenŃele şi, de asemenea, nu există riscul introducerii unor mesaje distorsionate faŃă de cele transmise de către client, nuanŃele diferite care ar putea să apară putând fi corectate şi reinterpretate, clarificate chiar de către client. Un alt rol important al acestei tehnici este că îl focalizează pe client asupra găsirii unei noi perspective, a unei soluŃii la

problema cu care se confruntă şi în cazul în care totuşi apar rezistenŃe, tehnica oferă posibilitatea lucrului cu rezistenŃele într-o manieră non-intruzivă şi extrem de delicată pentru sensibilitatea clientului.

b. RepetiŃia pe alt ton / cu o nuanŃă de umor: Terapeutul reia o parte din ceea ce spune

subiectul, dar pe alt ton, cu o nuanŃă de umor. Rol : schimbarea perspectivei asupra evenimentului.

c. Amplificarea: Se foloseşte pentru a scoate în evidenŃă un aspect pozitiv/faŃa pozitivă,

constructivă a situaŃiei sau atunci când urmărim obŃinerea unui efect paradoxal: prin amplificarea

suplimentară introdusă de terapeut, subiectul ajunge să vadă situaŃia la dimensiunile ei reale.

3. Tehnici de reformulare:

a. Reformularea prin inversiunea raportului figură-fond: Se obŃine o nouă viziune asupra ansamblului, fără a se adăuga sau omite nimic. Se poate folosi atunci când subiectul este

nemulŃumit de modul cum a acŃionat într-o anumită situaŃie. Privit dintr-o altă perspectivă, comportamentul său se poate dovedi pozitiv. Se urmăreşte un efect de şoc, cu consecinŃe în planul imaginii de sine, pozitivarea imaginii de sine.

b. Reformularea sinteză:

Reformularea în cuvinte cheie, reliefându-se ceea ce este esenŃial pentru subiect, accentul fiind pus pe trăirile, emoŃiile, patternurile interpretative greşite, distorsionate ale subiectului; se

33

folosesc doar cuvintele clientului şi nu se fac nici un fel de interpretări asupra celor relatate. Această tehnică este un fel de reflectare într-o formă mai extinsă. c. Reformularea clarificatoare:

Terapeutul formulează ceea ce subiectul a simŃit, dar nu poate exprima. Nu se fac sugestii şi întotdeauna se verifică dacă ceea ce a fost reformulat coincide cu trăirea clientului. 4. Tehnici de deschidere: Când subiectul pare că se blochează, dialogul este susŃinut,

redeschis prin formulări neutre de tipul: „Şi….”, „Deci…

”,

„Aşadar….” ş.a. m.d.

Terapeutul nu judecă ceea ce-i spune subiectul, nu evaluează, nu-şi impune propriile sale valori şi standarde, nu sugerează soluŃii. Terapeutul doar ascultă, acceptă necondiŃionat, clarifică. Deasemenea, specific acestei terapii este „comunicarea aici şi acum”. Chiar atunci când sunt relatate fapte petrecute în trecut, comunicarea se menŃine focalizată pe ceea ce se petrece aici şi acum. SituaŃia trecută este adusă în prezent.

3. PSIHODRAMA

Numele Moreno este sinonim cu psihodrama. Jacob Levi Moreno este considerat drept unul din primii terapeuŃi orientaŃi acŃional, creatorul terapiei în echipă, al abordărilor de grup şi maritale, pionier în tratamentul psihozelor. Moreno defineşte psihodrama ca „ştiinŃă care explorează adevărul prin metode dramatice.” Într-o reprezentare psihodramatică individul dă viaŃă pe scenă lumii sale interioare, explorând anumite părŃi ale ei, cu ajutorul celorlalŃi membri ai grupului care interpretează rolurile personajelor desemnate de el. Metoda psihodramatică integrează modalităŃile analizei cognitive cu dimensiunile implicării experienŃiale, participative. InteracŃionând la modul concret, angajându-te corporal şi imaginativ în situaŃie - ca şi când se întâmplă acum - are drept consecinŃă conştientizarea unor idei şi trăiri în general inaccesibile prin simpla povestire a situaŃiei respective. Elementele nonverbale ale comunicării acŃionează nu numai în relaŃie cu interlocutorul, dar şi la nivel intern, astfel încât, atunci când retrăieşti o situaŃie punând în practică comportamentul furios sau înfricoşat de atunci, aduci în conştiinŃă emoŃii pe care altfel le-ai fi reprimat. ModalităŃile specifice de lucru psihodramatic au la bază patru ingrediente vitale: factorul spontaneitate, factorul creativitate, conceptul de întâlnire şi cel de tele. O trăsătură esenŃială a spontaneităŃii este aceea că îl face pe individ să se organizeze în mod autonom, fiind simultan adecvat nevoilor interne şi cerinŃelor exterioare. Pentru a se actualiza, spontaneitatea are nevoie de un mediu care să-i permită acest lucru, un mediu empatic. În psihodramă acest mediu este situaŃia de grup. Instrumente metodologice:

Moreno identifică cinci instrumente fundamentale ale lucrului psihodramatic: scena, protagonistul (subiectul), directorul, eurile auxiliare şi auditoriul.

Scena reprezintă spaŃiul în care persoanele lucrează asupra lor însele în postura de membru al grupului sa de protagonist. Poartă numele de „spaŃiu terapeutic”. Este un spaŃiu mochetat, igienic, cu suprafeŃe moi, care evită riscul unor accidente fizice. Este suficient de larg astfel încât să permită lucrul simultan a 6 - 8 persoane. Are în compunere două părŃi: una destinată protagonistului - scena şi balconul, alta destinată membrilor grupului atunci când protagonistul lucrează – auditoriul. Din spaŃiul terapeutic fac parte obiecte care au rolul de repere spaŃiale în scena reprezentată de protagonist - scaune, perne, saltele, beŃe. Balconul este folosit ca loc care permite o privire detaşată, de ansamblu, diferit de nivelul scenei. Protagonistul este persoana din grup ce işi exteriorizeză trăirile, este subiectul reprezentării psihodramatice. El montează pe scenă un aspect al realităŃii sale interioare, având oportunitatea

34

de a-şi explora tensiunile într-un mediu securizant şi structurat, de a-şi exprima fanteziile, dorinŃele, trăirile neexteriorizate, complexele. El se află în acest moment în centrul atenŃiei grupului, cu întreaga sa subiectivitate. La invitaŃia directorului, el alege colegii de grup care să interpreteze rolurile personajelor din secvenŃa sa. Aceştia poartă numele de Euri auxiliare. Eurile auxiliare sunt din acest moment instrumente în folosul protagonistului, venind în întâmpinarea nevoilor sale şi interpretând rolurile aşa cum le vede protagonistul. Eul auxiliar este orice membru al grupului, în afară de director, ales de protagonist să joace un rol în scena sa; îl ajută pe protagonist în explorarea problemei sale. Eul auxiliar funcŃionează ca o punte între director şi protagonist - pe de o parte este o extensie terapeutică, investigând conŃinuturile puse în scenă în direcŃia propusă de director, pe de alta este o extensie a protagonistului în exprimarea trăirilor sale. El este întotdeauna ales de către protagonist, în baza relaŃiei teleice care funcŃionează între cei doi. Eul auxiliar nu este un actor care repetă cuvintele protagonistului, el esenŃializează elementele definitorii propriului rol din exprimările verbale, postura, mişcările creionate de protagonist. Un tip special de eu auxiliar este “alter ego-ul” - persoana care joacă partea protagonistului pe scenă (în secvenŃele când acesta este în inversiune de rol cu alte personaje, acŃionând din pielea acestora). Directorul psihodramei este un terapeut profesionist care conduce şedinŃa în toate etapele ei. Este cel care orchestrează psihodrama pentru a-l ajuta pe protagonist să-şi exploreze problema. Directorul, conducătorul terapiei este promotorul acŃiunii, regizorul reprezentării, analistul materialului emotiv. Se implică cu întreaga sa personalitate, departe de a fi o prezenŃă neutră şi pasivă, având un rol activ şi propunător. Terapeutul este o prezenŃă atentă, disponibilă, activă, un punct de reper pentru protagonistul aflat în explorare.El e garantul eficacităŃii acestei explorări astfel încât protagonistul să aibă la sfârş itul reprezentaŃiei sale un bun nivel de integrare în urma travaliului terapeutic. În cursul participării auditoriului directorul se asigură că intervenŃiile membrilor grupului sunt constructive - nu admite observaŃii critice faŃă de conŃinuturile reprezentate, sfaturi, interpretări. Fiecare îŃi va exprima doar trăirile personale, experienŃa proprie de viaŃă. Auditoriul este format din restul membrilor grupului neimplicaŃi direct în reprezentaŃie, care, atunci când este ales protagonistul, se retrag din spaŃiul scenei în spaŃiul numit aud itoriu.Reprezintă contextul terapeutic în care protagonistul îşi montează drama dar şi participă efectiv la procesul de vindecare. La sfârşitul psihodramei, când membrii grupului împărtăşesc cu protagonistul ceea ce au simŃit, se reduce solitudinea protagonistului, se reconectează grupul şi se formează noi conexiuni. FuncŃia principală a auditoriului este de a-l ajuta pe protagonist. Practic, aceasta are loc atunci când protagonistul alege din rândul auditoriului eurile auxiliare şi alter-ego care iau parte la reprezentarea sa, când auditoriul intervine din afara scenei ca o porta-voce a opiniei publice, dând un feedback la evenimentele văzute, şi la sfârşitul reprezentaŃiei - prin împărtăşirea trăirilor provocate de scena urmărită. Momentele şedinŃei psihodramatice Sesiunea de psihodramă se desfăşoară în trei etape distincte: încălzirea, lucrul cu protagonistul şi participarea auditoriului. O şedinŃă durează în medie 2 ore - mărimea grupului fiind între 5 şi 12 persoane. Încălzirea este etapa destinată lucrului cu grupul, pentru a se naşte o atmosferă de spontaneitate prin activităŃi specifice. Directorul propune în această fază activităŃi care să ducă la interacŃiuni semnificative între membrii grupului, în scopul dezvoltării sentimentului de încredere, siguranŃă, autodezvăluire. Timpul protagonistului cuprinde faza de acŃiune efectivă, în care realitatea interioară a protagonistului este structurată şi concretizată pe scenă. Cu ajutorul directorului şi eurilor auxiliare protagonistul aduce pe scenă conflictele sale actuale, le dă formă, le atribuie conotaŃii

35

Participarea auditoriului În această etapă, membrii grupului împărtăşesc trăirile şi gândurile suscitate de evenimentele urmărite pe scenă. Prin participarea auditoriului protagonistul se simte mai puŃin izolat. El se simte înŃeles, acceptat, ştie că nu e singur în confruntarea lui. Analiza Moreno a presupus că vindecarea trebuie să conŃină o etapă de analiză, dar nu a încorporat-o

în

procesul psihodramatic. Ea poate fi inclusă, nu neapărat ca o parte a procesului psihodramatic,

ci

având loc în mintea terapeutului. Acesta va putea să o includă în tratamentul global când este

cel mai util pentru protagonist.

4. PSIHOTERAPIA EXISTENłIALĂ

Sorgintea acestei orientări terapeutice se află în existenŃialismul filosofic european, care are ca principali reprezentanŃi pe: M. Buber, M. Heidegger, S. Kierkegaard, G. Marcel, JP. Sartre precum

şi în filosofia şi psihologia orientală. Conform acestor concepŃii individul „normal" fiinŃează în

lume, este parte din existenŃă şi ca atare, se manifestă liber şi spontan, creativ şi natural. Prin procesul de alienare are loc „ruperea de lume", „tăierea" din existenŃă; subiectul se îndreaptă vertiginos spre drumuri închise, blocate, psihopatologice. În acest moment se impune intervenŃia

psihoterapeutului pentru a acorda suport psihosocial şi pentru a participa la curăŃirea „psihosferei" şi „sociosferei" din care face parte clientul. „ExistenŃialiştii utilizează noŃiunea de empatie mediată pentru a înŃelege „lumea" depresivului, a maniacului, a obsesivului, a schizofrenului etc. Punându-

se în situaŃia pacientului, ei încearcă să interpreteze simptomele individuale pe baza conceptelor

filosofice". Omul, ca fiinŃă liberă şi creativă, construieşte proiecte existenŃiale şi apoi se angajează - pentru devenirea întru fiinŃă - pe drumul prevăzut şi cuprins în proiect. Eşecurile, blocajele sau orientările greşite pe un astfel de „drum existenŃial" îl pot marca profund pe individ, uneori, împingându-l spre sfera psihopatologiei. De aceea terapeutul asigură clientului aflat în impas existenŃial o punte spre realitate, participă la eliberarea acestuia de teama şi complexe afective, redându-i speranŃa şi libertatea. Abordarea terapeutică existenŃialistă consideră omul ca fiind unic în felul său, o entitate sui generis, o valoare incomensurabilă ce trebuie percepută ca atare. Se pune accent pe autodeterminarea personalităŃii, pe construirea propriului destin, pe creativitate, spontaneitate şi

autenticitatea fiinŃei umane. Terapia existenŃialistă nu lucrează cu anormalitatea, ci cu ceea ce mai este încă bun şi sănătos în

fiinŃa omenească. Nu există boală psihică în concepŃia existenŃialistă, ci numai situaŃii problematice

şi impasuri existenŃiale, ceea ce înseamnă pierderea sensului existenŃei, ca urmare a scăderii şi

reprimării potenŃialului uman. Impasul existenŃial este considerat un fenomen ontologic iar nevroza expresia disperării existenŃiale. Anxietatea, teama, panica şi sentimentul de culpabilitate apar datorită unei subestimări a propriei persoane sau a neacceptării condiŃiei umane, fapt ce duce la depersonalizare şi apatie, la „situaŃii-limită" ce determină o existenŃă umană alienată, absurdă, izolată şi lipsită de sens. Tehnici şi proceduri terapeutice:

Analiza existenŃială este o „atitudine" pe care o adoptă terapeutul faŃă de alte persoane. Terapeutul trebuie să fie flexibil în utilizarea tehnicilor, acestea fiind alese de la caz la caz. Majoritatea analiştilor existenŃialişti folosesc tehnici din terapiile de orientare dinamică şi o serie de tehnici terapeutice folosite şi în alte abordări. Cele mai întâlnite sunt: intenŃia paradoxală; dereflecŃia; tehnici nonverbale; tehnica fanteziei ghidate; tehnici dramatice care presupun joc de rol cu imaginaŃie dirijată; fantezia şi reveria, preferabile exprimărilor seci; relaxare musculară pentru conştientizarea senzaŃiilor de tensiune; tehnici de educare a voinŃei; tehnici de concentrare a atenŃiei; tehnici de relaxare.

36

D.Polkinghorne propune următorul plan de acŃiune în analiza existenŃială:

1. Explorarea eului. Este o examinare amănunŃită a celor patru dimensiuni ale vieŃii

clientului: lumea naturală, lumea publică, lumea privată şi lumea ideală. Este descrierea propriei lumi, a memoriei, sentimentelor şi reacŃiilor proprii. Clientul este încurajat să recunoască şi să

definească propria experienŃă aşa cum este ea în realitate, să accepte o poziŃie criticist- constructivă pentru o înŃelegere clară a modului său de existenŃă.

2. Schimbarea direcŃiei vieŃii, prin care se ia decizia de schimbare a propriei vieŃi.

Terapeutul îl ajută pe client să analizeze şi să evalueze toate alternativele posibile şi să selecteze

apoi varianta optimă. 3. Manifestarea noii vieŃi demne. Se implementează şi se manifestă noul sistem axiologic.

În această etapă se stabilesc modalităŃile de valorizare şi punere în acŃiune a talentelor clientului, a abilităŃilor şi deprinderilor personale. Accentul este pus pe descoperirea talentelor. Acum clientul se aruncă în lupta pentru construirea propriului destin şi de aceea trebuie încurajat Irvin Yalom terapeutul continuator al curentului existenŃial, defineşte psihoterapia existenŃială ca o abordare psihoterapeutică dinamică , cu centrarea pe accesarea şi rezolvarea conflictelor intrapsihice inconştiente, care perturbă funcŃionarea adaptativă a individului. Aceste conflicte interioare, sunt rezultatul din întâlnirea cu preocupările ultime ale ale existenŃei: moartea, libertatea, izolare, lipsa de sens.

Problematica morŃii

se referă la conflictul dintre conştientizarea inevitabilităŃii morŃii şi

dorinŃa de imortalitate a omului. Paradoxul este că, deşi moartea distruge fizic omul, tot ideea de moarte îl poate salva de la existenŃa anostă. Anumite situaŃii limită din viaŃă deschid calea spre o conştienŃizare a degradării existenŃei. Când această întâlnire cu moartea este valorificată în sens constructiv (rolul psihoterapiei), persoana are posibilitatea să aprecieze cu adevărat darurile eixtenŃei. Psihoterapia existenŃială afirmă că psihopatologia acestei problematici a morŃii este rezultatul modului ineficient de a transcende moartea. Problematica libertăŃii Ńine de confruntarea între conştientizarea lipsei de structură, de fundamentare a universului în care trăim şi dorinŃa noastră de fundamentare şi organizare. În viaŃa de zi cu zi suntem condiŃionaŃi de multe cerinŃe concrete. Însă dincolo de aceste restricŃii suntem liberi să alegem cum să acŃionăm într-o situaŃie, ce atitudine să adoptăm, dacă să fim puternici, curajoşi, fatalişti, sau panicaŃi. Alegerea ne aparŃine, să trăim o viaŃă plină de regrete amare, sau să ne găsim o cale de a ne depăşi handicapul, şi în ciuda lui, a ne găsi un sens în viaŃă. Principul terapeutic existenŃial general este ca atunci când clientul se lamentează în legătură cu situaŃia sa de viaŃă, este de a-l întreba şi a-l ajuta să conşrientizeze cum a creat el această situaŃia, în ce fel este responsabil de ceea ce i se întâmplă. IntervenŃia terapeutică, presupune, ca în primul rând, clientul să-şi asume responsabilitatea şi apoi să treacă la acŃiune în felul ales de el. Problematica izolării rezultă din tensiunea dintre conştientizarea singurătăŃii noastre existenŃiale şi dorinŃa noastră de contact , de protecŃie, da a fi parte a unui întreg mai mare. ÎngroziŃi de izolare, oamnenii încearcă, în general să scape de groază prin căutarea ajutorului la nivel interpersonal (stabilesc relaŃii pentru că trebuie s-o facă, şi astfel de relaŃii sunt bazate pe nevoia de supravieŃuire şi nu pe cea de creştere. Uunul dintre obiectivele majoreale terapiei existenŃiale este să rezolve dilema fuziune – izolare. Persoana sănătoasă intră în relaŃie cu celălalt, fără dorinŃa de a scăpa de izolare devenind una cu celălat sau fără a-l transforma într-un instrument de apărare împotriva izolării. Una dintre primele intervenŃii ale terapeutului este de a-l ajuta pe client să-şi identifice şi să-şi înŃeleagă modul personal de interacŃiune cu ceilalŃi. Problematica lipsei de sens se referă la confruntarea dintre conştientizarea faptului că nu există „sensuri” sau „proiecte” universale şi nevoia omului de a avea scopuri, valori, idealuri la care să se raporteze. Criza existenŃială izbucneşte atunci când omul se confruntă cu evenimente care-i destructurează siguranŃa, stabilitatea, sistemul de credinŃe şi scopuri pe care şi le-a construit, şi-l fac să să-şi dea seama de relativitatea lor. Sarcina terapeutului este de a a examina cu exigenŃă şi conştiiciozitate legitimitatea plângerii că “viaŃa nu are sens”. Punctul de vedere

37

existenŃialist este că, fiinŃa umană este singura care creează sens în lume: nu există nici un proiect prestabilit , nici un alt scop în afara omului. În acest sens , sarcina terapeutului este a ajuta clientul să realizeze că “sensul” este un concept foarte relativ.

1. Un obiectiv important al psihoterapiei centrate pe client este:

a. Reducerea imediată a simptomului

b. Analiza transferului

c.Anularea incongruenŃei apărută de mult în psihicul clienŃilor

2. AfirmaŃia „Autoacceptarea de sine tot mai largă îl va determina să devină din ce în ce mai

tolerant cu propria sa experienŃă, ceea ce îl va face să fie mai integrat, mai unificat şi mai deschis spre noi experienŃe viitoare” aparŃine:

d. Psihoterapiilor comportamentaliste

e. Psihoterapiilor psihodinamice

f. Psihoterapiilor experienŃiale

3. În psihoterapia centrată pe client una dintre cele mai importante tehnici este:

a. Ascultarea activă

b. ExplicaŃia

c. Analiza rezistenŃelor

CURSUL NR. 7

PSIHOTERAPIA DE GRUP

1.CARACTERISTICI ALE PSIHOTERAPIEI DE GRUP

ExperienŃa clinică a demonstrat în timp că multe dintre problemele emoŃionale ale persoanelor care solicită sprijin psihoterapeutic sunt legate de dificultăŃile de relaŃionare şi de comunicare ale acestora. Astfel de situaŃii pot fi abordate atât în cursul unei psihoterapii individuale, cât şi în formula terapiei de grup. În grup, clienŃii au ocazia să lucreeze asupra propriilor probleme în prezenŃa celorlalŃi participanŃi, să constate că nu sunt singurii care se află într-o situaŃie de dificultate, să observe reacŃiile celorlalŃi la comportamentele, ideile sau relatările lor şi de asemenea să-şi exprime opiniile şi sentimentele faŃă de colegi şi faŃă de reacŃiile lor. Se poate lucra cu grupuri omogene, formate din clienŃi cu acelaşi tip de problematică sau cu grupuri heterogene, alcătuite din persoane cu probleme diferite. Există variante de terapie de grup în care se lucrează în principal asupra dinamicii de grup şi variante în care se lucrează pe rând focalizat cu fiecare persoană. În terapia de grup un terapeut sau o echipă terapeutică lucrează cu mai multe personae, reunite în vederea aceluiaşi scop; rezolvarea unor probleme de natură psihică. În grup clienŃii au ocazia să lucreze asupra propriilor probleme în prezenŃa celorlalŃi participanŃi, să observe reacŃiile acestora la comportamentele, ideile sau relatările lor şi, de asemenea să-şi exprime opiniile şi sentimentele faŃă de ceilalŃi şi faŃă de reacŃiile lor. De multe ori, psihoterapia de grup se foloseşte combinată cu sau ca un supliment al terapiei individuale. Grupul terapeutic dă ocazia individului să constate că nu este singurul care se află într-o situaŃie de dificultate, că şi alte personae traversează perioade dificile şi trăiesc o stare de discomfort psihic, că alŃii au probleme la fel de grave sau poate chiar mai grave. Aceste constatări sunt de natură să estompeze sentimentele de singurăztate, deznădejde, lipsă de speranŃă. Este mai ales cazul grupurilor omogene, formate din clienŃi cu acelaşi tip de

38

problematică. Contactul cu alte personae aflate în suferinŃă îi poate da ocazia unui participant la grup să îşi mobilizeze resursele personale pentru a-l sprijini pe celălalt, să îşi reconsidere propria situaŃie observând cu mai multă obiectivitate aspectele pozitive din viaŃa personală , să înveŃe noi strategii de a face faŃă dificultăŃilor provocate de situaŃia comună. Efecte de acest tip se obŃin şi în grupurile heterogene, alcătuite din clienŃi cu probleme diferite (depresivi, anxioşi, personae cu tulburări emoŃionale, etc.). RaŃiunea pentru care se formează grupuri heterogene este de a compensa în cadrul relaŃiilor intragrupale excesele comportamentale, atitudinale, afective ale participanŃilor. Aceştia au ocazia de a interacŃiona cu personae foarte diferite de ei înşişi, de a observa patternuri şi strategii de acŃiune complet nefamiliare şi de a testa noi modalităŃi de a intra în contact şi de a comunica. Atunci când obiectul terapiei este individul avem de a face mai degrabă cu o psihoterapie în grup. Iar atunci când obiectul este grupul în sine vorbim de psihoterapie de grup (cuplu, familie, echipă de lucru etc.). Generic însă se foloseşte termenul de psihoterapie de grup, la modul general.

2.GRUPUL DE ÎNTÂLNIRE

Începând cu anii `60 Rogers, iniŃiatorul psihoterapiei nondirective (centrat pe client), lansează în activitatea sa ideea că schimbarea terapeutică se poate produce şi la nivelul grupurilor, nu numai prin psihoterapie individuală. El elaborează o concepŃie personală asupra terapiei de grup numită terapie centrată pe grup şi propria sa versiune de grup terapeutic numit grup de întâlnire (encounter group). DiferenŃa esenŃială faŃă de alte forme de terapie de grup, este aceea că interesul nu cade cu precădere pe dinamica grupului, ci rămâne centrat asupra conştientizării, exprimării şi acceptării proriilor sentimente de către fiecare participant în parte. Scopul este de autocunoaştere şi, pornind de aici, de ameliorarea a relaŃiilor interpersonale. Aceasta nu înseamnă că membrii grupului nu interacŃionează între ei. Dimpotrivă, prin explorarea şi exprimarea sinceră de fiecare participant a propriilor preocupări , se creează coeziunea grupului, situaŃie în care posibilitatea unui membru al grupului de a fi înŃeles şi acceptat de ceilalŃi să devină mai mare. Experimentând o astfel de stare în grupul terapeutic, clientul poate descoperi modalităŃi mai satisfăcătoare de a intra în relaŃie cu alte persoane. Grupurile au un moderator (psihoterapeutul), care acŃionează în manieră non-directivă, intervenind minimal, fără să-şi impună punctul de vedere asupra participanŃilor El are sarcina să urmărească activ evoluŃia stărilor afective din cadrul grupului, să răspundă emoŃional şi să gestioneze atmosfera de grup, astfel încât participanŃii să se simtă securizaŃi, să îşi acorde încredere unii altora şi să se simtă acceptaŃi . Sunt stimulate interacŃiunile şi chiar confruntările dintre membrii grupului permiŃând exprimarea sinceră şi liberă a oricăror sentimente în limita non-agresivităŃii şi în folosul descoperiirii motivaŃiilor reale ale acestora. Terapeutul are o atitudine suportivă şi se nutreşte din ideea că clienŃii au capacitatea deplină de a deveni responsabili pentru proriile probleme şi de a descoperi soluŃii la acestea. Dacă terapeutul este suficient de abil, cu timpul grupul însuşi devine agent terapeutic, iar unii dintre membrii grupului pot prelua temporar rolul de terapeut. Maniera şi tehnice de lucru sunt aceleaşi ca şi în cazul terapiei individuale centrate pe client. Terapeutul intervine mai ales atunci când anumite sentimente trec neobservate sau pentru a permite tuturor membrilor să se exprime în cadrul grupului. La grupurile de întâlnire pot participa orice persoană care doreşte să discute despre problemele sale . ExperienŃa arată că persoanele care profită cel mai mult de pe urma grupurilor de întâlnire sunt cei cu afecŃiuni nevrotiforme moderate. Este contraindicată, totuşi, introducerea în grupuri ale subiecŃilor agresivi, precum şi a celor cu tendinŃe de a analiza experienŃele în mod sofisticat şi intelectualist , în detrimentul trăirilor emoŃionale.

39

3.GRUPUL DE GESTALTTERAPIE

Frederick Perls a iniŃiat această formă de psihoterapie al cărei scop este de al ajuta pe individ să devină deplin conştient de propria persoană: de patternurile sale de gândire, de senzaŃiile sale corporale, de trăirile sale, de comportamentele pe care le pune în acŃiune. Terapia gestaltisă combină accentul pus pe abordările analitice asupra rezolvării conflictelor interne cu conştientizarea şi luarea în stăpânire a propriului comportament şi cu preocuparea umanistă pentru autoactualizare. Accentul se pune pe conştintizarea modului în care persoana gândeşte, simte şi acŃionează în momentul şedinŃei terapeutice (aici şi acum), ceea ce permite apoi

abordarea conflictelor nerezolvate şi descoperirea acelor aspecte ale personalităŃii la care clientul nu a avut până în prezent acces conştient. Gestalterapia desurajează, intelectualizarea, explicaŃiile utilizate de majoritatea terapiilor verbale (atât cele dinamice cât şi cele comportamentale) şi încurajează, în schimb, experimentarea de situaŃii noi, provocative care duc

la insight. Este o formă de psihoterapie de grup în care terapeutul lucrează focalizat, pe rând, cu

câte unul dintre participanŃi în timp ce ceilalŃi membri ai grupului asistă ca observatori ce pot oferi feed-back-uri obiective sau pot fi implicaŃi în exerciŃii menite să evidenŃieze anumite patternuri sau strategii de acŃiune sau gândire. Gestaltterapia dispune de un arsenal tehnico-metodologic bogat, flexibil şi eclectic, ce poate

fi adaptat de la caz la caz şi care include: tehnici de focalizare (asupra posturii, gesturilor,

senzaŃiilor corporale, gândurilor care trec prin minte aici şi acum), tehnica scaunului gol

(utilizată mai ales în situaŃii conflictuale sau neclare, prin joc de rol cu persoane semnificative, sau prin crearea unui dialog imaginar dintre „părŃi ale eului”), tehnica punerii în scenă (punerea în acŃiune a sentimentelor şi ideilor incomode, nemărturisite sau a unor vise, fantezii) ş.a. Terapeutul gestaltist este, activ, provocativ, directiv şi este mai puŃin preocupat să ofere interpretări sau să redirijeze procesul de gândire al clientului. Această formă de intervenŃie terapeutică constă într-un proces de „explorare împreună” şi presupune contactul autentic între persoane reale. RelaŃia terapeutică este pe orizontală de la adult la adult, fiind centrată pe prezent şi accentuând pe experienŃa directă a participanŃilor. În această formă de terapie este contraindicată formula „trebuie” sa „ar trebui” şi se utilizează, în schimb, formula „ce doreşti” sau „ce alegi”, subliniind ideea de autonomie şi autodeterminare

a clientului. Se urmăreşte descoperirea şi deschiderea unor căi care să îi dea posibilitatea

clientului să îşi continuie procesul de dezvoltare pe cont propriu şi în afara şedinŃelor terapeutice. De asemenea, se urmăreşte conştientizarea şi reintegrarea de către client a acelor părŃi din sine respinse, alienate. Terapia gestaltistă este indicată în cazul persoanelor cu tulburări nevrotice (anxioase,

depresive, fobice, somatoforme), dar şi a celor care trăiesc o stare de nefericire, fără a şti cum să

o depăşească. Beneficiază de asemenea , cei interesaŃi de dezvoltarea personală, dornici de a lucra asupra conştierntizării şi în a produce schimbări în viaŃa personală.

4. PSIHOTERAPIA DE CUPLU ŞI FAMILIE

Terapia de familie şi terapia de cuplu (maritală) sunt tipuri particulare de terapii de grup. În aceste cazuri, grupurile care solicită terapi esunt grupuri naturale, deja constituite, care funcŃionează în cotidian şi care prezintă diverse probleme,precum: dificultăŃi de comunicare, nemulŃumire legată de satisfacerea nevoilor şi aşteptările fiecăruia, conflicte legate de repartiŃia puterii şi luarea deciziilor, etc. Pentru astfel de grupuri, terapia nu se focalizează asupra problemelor ale fiecărui membru al familiei, ci se centrează pe relaŃiile interpersonale. Terapia de familie s-a constituit ca răspuns la constatarea că multe persoane a căror stare s-a ameliorat în urma unei psihoterapii individuale desfăşurată departe de familie (cel mai

40

adesea într-un mediu instituŃional: spital, comunitate terapeutică) recădeau odaă cu întoarcerea acasă. Concluzia unei astfel de observaŃii este aceea că situaŃia familiei este profund perturbată şi necesită, la rândul său, modificări pentru a putea menŃine câştigurile pacientului Aşa s-a conturat ideea intervenŃiei terapeutice asupra familiei. Terapia de familie porneşte de la premisa că problema apărută la un membru al familiei (*membrul simptom* al familiei) reprezintă de fapt un semna că ceva nu funcŃionează adecvat la nivelul întregului sistem. Cel mai adesea tulburările se manifestă la unul sau mai mulŃi copii (sub forma enurezisului , anorexiei, tulburărilor de comportament, ticurilor, balbismului, etc), deoarece aceştia sunt la vârsta la care sunt în întregime dependenŃi de familie şi de buna funcŃiobnare a sa, , în genere, şi a copilului parental, în particular. DificultăŃile care pot fi abordate terapeutic se referă la comunicare

deficitară, la crearea unor alianŃe între diferiŃi membri ai familiei care îi exclud pe ceilalŃi, la inversarea inadecvată a rolurilor în cadrul familiei (copii parentalizaŃi sau adulŃi infantilizaŃi)

Psihoterapia în această formă presupune întâlniri regulate al familiei cu terapeutul, sau

echipa terapeutică, la care este recomandabil să participe, în măsura în care este posibil, toŃi membrii familiei. Sarcina terapeutului constă în; a observa şi evidenŃia în manieră obiectivă interacŃiunile dintre componenŃii familiei; în a-i ajuta să conştientizeze, pe fiecare în parte şi pe toŃi împreumă , într-o manieră non-agresivă, felul în care relaŃionează şi modul în care apar problemele; şi în a-i ajuta să-şi modifice treptat comportamentele, stilul de comunicare şi de raportare unii la alŃii. Terapia de cuplu a apărut ca răspuns la dificultăŃile relaŃionale ale cuplurilor maritale su necăsătorite. În astfel de situaŃii, studiile au arătat că a abordare a problematicii cuplului, în care să fie implicaŃi ambii parteneri, este mai eficientă decât o terapie individuală a fiecăruia. O modalitate de lucru recomandabilă este şi cea care îmbină terapia individuală cu cea de cuplu. În cadrul psihoterapiei se urmăreşte: dezvoltarea capacităŃii partenerilor de a-şi exprima şi comunica adecvat sentimentele; creşterea senzitivităŃii şi a capacităŃii de înŃelegere faŃă de sentimentele şi nevoile celuilalt; învăŃarea de modalităŃi non-agresive de comunicare şi negociere a conflictelor ; conştientizarea şi modelarea reciprocă a aşteptărilor de rol a celor doi. Pentru un cuplurile care doresc să se căsătorească, apelul la un specialist în vederea unei consilieri premaritale poate fi de un real folos. Viitorii soŃi au astfel ocazia să-şi clarifice expectaŃiile şi nevoile reciproce, sistemele de valori , credinŃe şi atitudini personale şi să găsească modalităŃi de compromis satisfăcătoare, în vederea unor conflicte ulterioare.

ş.a

5. ECHIPA TERAPEUTICĂ

Psihoterapia, ca relaŃie interpersonală care se stabileşte între client şi terapeut, presupune din partea acestuia din urmă activism, luciditate, atenŃie, delicateŃe, capacitate de pătrundere şi înŃelegere. Dacă în terapia individuală, psihoterapeutul creează şi asigură un climat de încredere lucrând cu un singur client, în cazul psihoterapiei de grupel are de-a face concomitent cu mai multe persoane , fiecare cu trasee de viaŃă distincte , cu stiluri comportam,entale variate, cu probleme şi aşteptări diferite. Complexitatea şi unicitatea fiinŃei umane, fac ca nici un grup să nu semene unul cu altul, iar dinamica şi evoluŃia lor pe parcursul şedinŃelor terapeutice să fie aproape imprevizibile Între membrii grupului se pot infiripa şi stabili orice fel de relaŃii: de atracŃie sau respingere, de simpatie sau antipatie, de indiferenŃă, de cooperare, de competiŃie sau conflict. În grupul terapeutic, psihoterapeutul este cel de la care se aşteaptă să facă faŃă unor astfel de situaŃii, şi să ofere fiecărui participant şansa de a se exprima , de a lucra cu sine şi cu ceilalŃi, de a trece prin noi experienŃe relaŃionale. Pentru a face faŃă acestor expectaŃii, în psihoterapiile de cuplu, de familie sau de grup (unde în faŃa psihoterapeutului se află mai mult de o persoană), se recomandă lucrul în echipă terapeut – coterapeut. Coterapeutul poate fi un specialist în perioada de formare sau un profesionist deja format. El este, în genere, o persoană avizată, al cărei rol este de a suplini, de a completa scăpările, clipele de neatenŃie, de oboseală a

41

coechipierului său, de a sesiza aspecte pe care acesta le-a neglijat din cauza solicitărilor multiple. Sunt momente în care unii dintre participanŃii la grup pot deveni neinteresaŃi sau piŃin plictisiŃi de problema pusă în discuŃie. În alte împrejurări se poate ca unii dintre ei să fie marginalizaŃi de ceilalŃi, să nu fie ascultaŃi, să nu li se ceară părerea sau, pur şi simplu, să nu se Ńină cont de ea. Este de dorit ca diada terapeutică să observe prompt astfel de situaŃii şi să le remedieze, stimulându-i pe cei care tind către izolare sau pasivitate şi moderându-i, după caz, pe cei agresivi, violenŃi verbal, cu tendinŃe spre monopolizarea atenŃiei grupului şi a discuŃiilor. Uneori, însă, terapeutul implicat într-o tehnică centrată pe individ, poate scăpa din vedere semnele care indică nemulŃumirea, disonfortul, lipsa de interes a unor participanŃi. Coterapeutului îi revine sarcina de a-i atrage atenŃia discret colegului său asupra situaŃiei create, de a-l sprijini, completându-i demersul cu unele observaŃii, întrebări, intervenŃii care să permită deblocarea momentelor de stagnare, o evoluŃie dinamică şi o implicare echilibrată a tuturor membrilor grupului. De altfel, coterapeutul trebuie să fie pregătit să prea oricând, dacă este cazul, atribuŃiile terapeutului. Sentimentul de siguiranŃă generat de suportul oferit de coechipier, permite terapeutului însuşi să fie mai relaxat, autentic, destins şi implicat sincer, cu curaj în ceea ce face. În terapia de cuplu, mai ales, este de preferat ca echipa terapeutică să fie formată dintr-o pereche bărbat-femeie, ceea ce conferă simetrie relaŃiei terapeutice. Principalul avantaj al acestei formule este că evită apariŃia la clienŃi a sentimentului că s-ar crea o alianŃă cu terapeutul pe baza similitudinii de sex. Şi în lucrul cu familii sau cu alte grupuri este de dorit această formulă a cuplului terapeutic (cu excepŃia cazului în care este vorba de un grup format numai din persoane de acelaşi sex.). În unele forme de terapie de familie se lucrează cu echipe lărgite, care asistă în spatele unui perete cu vedere unilaterală la la şedinŃele propriu-zise conduse de unul sau doi psihoterapeuti. După întâlnirea cu familia, urmează o discuŃie în cadrul grupulu de terapeuŃi în cadrul unde se formulează şi se discută ipoteze asupra problematicii, constatate, asupra modelelor relaŃionale observate şi se elaborează strategia de intervenŃie pentru viitor.

Întrebări de evaluare:

1.Psihoterapia familiei este:

a. O psihoterapie în grup

b. O psihoterapie de grup

c. O psihoterapie în care clientul e tratat în prezenŃa familiei sale

2. AfirmaŃia: „Coterapeutului îi revine sarcina de a-i atrage atenŃia discret colegului său asupra

situaŃiei create, de a-l sprijini, completându-i demersul cu unele observaŃii, întrebări, intervenŃii care să permită deblocarea momentelor de stagnare, o evoluŃie dinamică şi o implicare echilibrată a tuturor membrilor grupului” este:

a. adevărată

b. falsa

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:

1. Holdevici, Irina - Elemente de psihoterapie, Ed. All, Buc., 1996.

2. Ionescu. Angela – Psihoterapie. NoŃiuni Introductive, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Buc.2003

42

3.

Mitrofan, Iolanda, coord. – Orientarea experienŃială în psihoterapie, Ed. SPER, Buc.,

2000.

4. Mitrofan, Iolanda şi Vasile, Diana – Terapii de familie, Ed. SPER, Buc., 2001,

5. Vancea, Florin – Introducere in psihoterapie, Ed. Psihomedia, Sibiu, 2009.

43