CULTURA JAPONEZA

1. Numărul 4 trebuie evitat cu orice preţ

În Japonia, numărul 4 este evitat, deoarece semnifică moartea. Aşa cum
numărul 13 reprezintă o superstiţie pentru occidentali, numărul 4 „le aduce
ghinion” japonezilor. Turiştii trebuie să evite să ofere cadouri formate din seturi
de 4 obiecte, de exemplu, pentru a nu stârni o reacţie nedorită. Lifturile omit
uneori etajul 4 şi în cazul extreme, etajele 40-49. Numărul 49 este cu atât mai
ghinionist, potrivit tradiţiei japoneze, rezonând cu „durerea până la moarte”.
Obiceiul ţine de „tetrafobie”, teama de numărul 4, foarte comună în ţările
asiatice.

2. Cei care îşi suflă nasul în public nu sunt văzuţi cu ochi buni
Cei care îşi suflă nasul în public sunt consideraţi dezgustători. În Japonia, cei
răciţi trebuie să caute un loc retras, unde să îşi sufle nasul. Japonezii sunt
deranjaţi chiar şi de ideea folosirii unei batiste.

3. Bacşişul, motiv de insultă

Bacşişul reprezintă un motiv de insultă pentru japonezi. De obicei, chelnerii care
primesc bacşiş aleargă după clienţi, ca să le înapoieze banii. În loc de bacşiş,
clienţii pot lăsa un cadou simbolic.

4. Cei care mănâncă pe stradă sunt consideraţi neciopliţi

În Occident, cei care mănâncă pe stradă nu sunt judecaţi atât de aspru ca în
Japonia. Mulţi japonezi nu acceptă ideea ca o persoană să mănânce în văzul
lumii, pe stradă sau într-un vagon de tren. Există şi excepţii de la regulă, cum ar
fi consumul de îngheţată, care este acceptat.

5. În Japonia, există angajaţi care îi înghesuie pe călători în

metrou
Oshiya poartă uniforme, mănuşi şi şepci, având rolul de a-i împinge pe călători
în metrou. Ei sunt plătiţi să se asigure că toată lumea urcă în tren şi nimeni nu
este prins între uşi.

6. În trenuri, japonezii dorm cu capul pe alţi călători

Dacă un japonez adoarme cu capul pe un turist, acesta trebuie să accepte
situaţia. Japonezii sunt navetişti de cursă lungă şi oboseala îi doboară în drum
spre casă.

7. La toaletă, se intră cu papuci

Cei care păşesc într-o casă japoneză trebuie să poarte papuci. Aceeaşi regulă
este valabilă şi în cazul muzeelor, galeriilor de artă şi toaletelor.
 8. Când treceţi pragul unui japonez, nu uitaţi să veniţi cu un
cadou!
Este o onoare să fiţi invitat în casa unui japonez şi trebuie să aduceţi musai un
cadou. Acesta va fi împachetat cât mai frumos, cu multe panglici colorate. De
asemenea, musafirii nu trebuie să refuze un cadou din partea gazdei.

9. Cei care îşi toarnă singuri în pahar sunt consideraţi

needucaţi
În Japonia, cei care îşi toarnă singuri băutura în pahar nu sunt văzuţi cu ochi
buni. Dacă un musafir umple paharul celorlalţi, gazda va vedea că are paharul
gol şi i-l va umple, la rândul său. Înainte de a bea un pahar, oaspeţii trebuie să-
şi ureze tradiţionalul „Kanpai!” („Noroc”!).

10. Cei care sorb tăiţeii sunt apreciaţi, deoarece arată că s-au
bucurat de masă
Cei care sorb tăiţeii din castron sunt apreciaţi de japonezi, deoarece
demonstrează că le-a plăcut masa.

11. Camerele de dimensiunea unui „sicriu” sunt foarte

populare în Japonia
Hotelurile-capsulă sunt ieftine şi conceptul a început să fie adoptat şi de alte
ţări. Un pat costă 65 de dolari pe noapte, dar camerele nu sunt recomandate
celor care suferă de claustrofobie.

Anul nou

Este sărbătorit cu mare fast la japonezi (curățirea casei, mâncăruri

tradiționale), casele fiind decorate la intrare cu ramuri de brad sau pin
(kodomatsu), bambus, ferigă, semnificația fiind una a fericirii și vieții
îndelungate. Se mai împletesc frânghii din pai de orez (shimenawa) pe care se
prind portocale sau mandarine.

Ultima zi din an este o zi de pelerinaj la templele budiste. Nimeni nu

doarme…La Tokyo, 108 clopote vestesc plecarea anului vechi.
Japonezii își plătesc datoriile și beau un lichior dulce (otoso) și cunoscuta
băutură extrasă din orez, sake. Se fac turte mici ovale din aluat de orez (mochi)
sau din făină de orez (osonai) și se mănâncă peste crud (sashimi).
Copiii primesc daruri (otoshidama), femeile poartă kimonouri și totul este
învăluit într-o mare bucurie.
Anul Nou reprezintă una dintre cele mai importante sărbători și se
sărbătorește până pe 7 ianuarie, când japonezii se întorc la lucru.
 Sărbătoarea fetițelor sau a păpușilor

Sarbatorita pe 3 martie, originea ei fiind din China și consta într-un

ceremonial de puirificare prin care oamenii își lepădau păcatele imaginând
figurine ce se aruncă în apele râurilor după ce li se destăinuiau păcatele. Se
spunea că aceste păpuși erau investite cu puteri magice de inalturare a vrăjilor.
Astăzi, păpușile de ceremonie sunt aranjate de fetițele din casă pe o
etajeră cu polițe pictate și decorate cu flori de piersic, sărbătoarea mai căpătând
denumirea de Festivalul Piersicilor, fetițele jucându-se cu ele două săptămâni
după care se pun la păstrare pentru următorul an.

Pe 9 septembrie este o sărbătoare a crizantemelor când se mănâncă

orez, castane și se bea sake cu frunze de crizanteme, dar Marea Sărbătoare a
Crizantemelor se sărbătorește la 15 octombrie, kiku fiind cea mai admirată
floare a japonezilor.

În privința vestimentației, chiar dacă astăzi japonezii se îmbrăca în haine

occidentale, cele tradiționale s-au păstrat la ceremonii, cum este căsătoria sau
de Anul Nou, respectiv kimono-ul. Fetițele au veșminte colorate, țipătoare, iar
femeile ceva mai închise.

• Ceremonia ceaiului
Tradiţia japoneză de a bea ceaiul datează din secolul al IX-lea; ritualul oficial al
ceaiului s-a dezvoltat în secolul al XIII-lea. Ritualul implică prezenţa unui
maestru al ceaiului, ceşti speciale de ceai şi un ambient deosebit. Multe dintre
cele mai importante hoteluri din marile oraşe, inclusiv Hotelul Imperial, Hotelul
Okura şi Hotelul New Otanai (toate din Tokyo) oferă experienţa ceremoniei
ceaiului turiştilor. Întreaga experienţă durează undeva la 20 de minute, dar în
unele situaţii poate dura şi până la 2 ore.

• Spălatul corpului
Baia este o parte importantă a rutinei zilnice japoneze. O cadă tradiţională
japoneză este micuţă, are o formă pătrată şi este suficient de adângă încât să
poată ţine apă până în zona umerilor. Aplicarea săpunului şi curăţatul corpului
au loc înainte de a se intra în cadă. Iar o tradiţie veche spune că toţi membrii
familiei vor folosi aceeaşi apă.

• Familia este baza societăţii

Familia este unitatea de bază a societăţii, iar respectul pentru bătrâni este
foarte important. Grupul este mai important decât individul şi ierarhia socială
este mai strict respectată decât în occident. Un respect deosebit este arătat
celor mai în vârstă.

• Relaţiile de afaceri
În Japonia schimbul cărţilor de vizită este primul pas spre orice relaţie de
afaceri. Pentru cei care se află în vizită în Japonia este important de reţinut că
trebuie să aibă asupra lor multe cărţi de vizită. Mai mult decât atât, de fiecare
dată când este primită o carte de vizită, aceasta trebuie citită cu atenţie şi
discutată. Punerea ei direct în buzunar este considerată lipsită de respect.

• Când două persoane fac cunoştinţă

Chiar dacă majoritatea oamenilor se salută prin strânsul mâinii, în Japonia
obiceiul este plecăciunea. Prin acest gest se arată respectul şi recunoştinţa. De
asemenea, se obişnuieşte ca persoana să fie prezentată de altcineva. Aceasta
înseamnă că o persoană nu se prezintă singură, ci aşteaptă să fie prezentată.

Festivalului infloririi ciresilor

Floarea de cires este floarea provenita dintr-o serie de arbori de Prunus.

Ciresul japonez, Prunus serrulata, este numit uneori de japonezi si Sakura,
nume omonim cu cel al Festivalului infloririi ciresilor din Japonia.
Adorarea florilor in cultura japoneza a fost influentata de cultura chineza
(adoptata in perioada Heian, 794-1185). In cultura chineza, ciresul reprezenta
imaginea femeii, insa in cultura japoneza a primit o simbolistica aparte, mult mai
profunda si mai filosofica. Japonezii au observat atent ciclicitatea ciresului
facand o analogie interesanta intre natura arborelui si natura umana, florile de
cires fiind asemuite cu implinirile sufletesti, atingerea idealurilor si dezvoltarea
personala pe de o parte si pe de alta parte, in stadiul de ofilire, reprezinta viata
finita si efemera a omului.

Hanami

Tot in aceasta perioada, japonezii sarbatoresc “Hanami“ – o traditie veche

ce dainuie de cateva secole: iesirea la picnic sub ciresii infloriti (sakura).
Obiceiul iesirii la picnic isi are radacinile la inceputurile anilor 700 (perioada
Nara). Initial era permisa doar elitei Curtii Imperiale insa bravii Samurai din
perioada Edo au raspandit-o repejor in intreaga societate. Datorita lor, astazi
toti japonezii pot iesi cu familia sau cu prietenii la un picnic sub ciresii infloriti.
Aici servesc masa de pranz, beau sake si sarbatoresc intreaga zi cu mare
veselie.

Japonia are o veche tradiție de a organiza festivaluri cu scopul de a invita

și primi cu bucurie zeii, de a-i sărbători și de a se reuni spiritual cu ei. Multe
dintre aceste evenimente, precum festivalul Gion din Kyoto și Festivalul
Okunchi din Nagasaki, găzduiesc parade cu care de procesiune splendid
împodobite. Deseori, în timpul acestor festivaluri, raioanele comerciale se întrec
unul pe celălalt în decorații, pentru a realiza cea mai atrăgătoare prezentare.
 Ziua Copiilor

A cincia zi din a cincea lună a fost sărbătorită în China și Japonia din

timpuri străvechi. În Japonia, data de 5 mai a fost transformată în sărbătoare
națională în anul 1948. Cu toate că sărbătoarea se numește Ziua Copiilor, acest
festival este doar pentru băieți. Familiile japoneze cu băieți atârnă, în afara
caselor lor, panglici reprezentând crapi, simbol al puterii, și expun armuri și
păpuși reprezentând samurai în interiorul casei. De asemenea, cu această
ocazie se mănâncă prăjituri speciale din orez.

Festivalul Tanabata

Sărbătorit pe 7 iulie, sau pe 7 august în unele zone ale Japoniei,

Festivalul Tanabata își are originile într-o legendă populară chineză care
povestea despre întâlnirea romantică, o dată pe an, a două stele din Calea
Lactee: Steaua Văcarului (Altair) și Steaua Țesătoarei (Vega). În ziua
festivalului oamenii își scriu dorințele pe fâșii de hârtie colorată, pe care mai
apoi le prind de ramurile arborilor de bambus. Sărbătoarea este asociată cu
ziua îndrăgostiților.

Festivalurile verii

În timp ce multe festivaluri de primăvară sunt ținute cu scopul de a îmbuna

zeii și a avea o recoltă bună, iar festivalurile de toamnă, pentru a mulțumi
pentru aceasta, majoritatea festivalurilor de vară au scopul de a-i feri pe
japonezi de boli.
Dintre cele mai importante trei festivaluri japoneze:
– Festivalul Gion din Kyoto,
– Festivalul Tenjin din Osaka,
– Festivalul Kanda din Tokyo,
două dintre ele, respectiv festivalurile Gion și Tenjin au un astfel de scop.