Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației “Spiru Haret”

Dinu A. Roxana- Anul III IFR

roxpanait@yahoo.com

Școala de psihoterapie cognitiv-comportamentală

Psihoterapia cuprinde o serie de tehnici folosite în tratarea sănătății mentale și emoționale, dar și unele
afecțiuni ce țin de domeniul psihiatriei. Psihoterapia este folosită pentru ca pacientul să înțeleagă factorii
ce le determină trăirile și stările și îi ajuta să accepte punctele slabe, dar și cele puternice. Dacă oamenii
își pot înțelege sentimentele și modul de percepere al vieții, le este mai ușor să se integreze în viață de
familie, socială și profesională.

Tratarea tulburărilor psihice prin psihoterapie, a apărut ca urmare a studiilor lui Sigmund Freud în secolul
XX și de atunci a prezentat multe îmbunătățiri. Psihoterapia își are rădăcinile în cele mai vechi timpuri,
fiind extrasă din ritualurile preoților cu scop vindecător.

Psihoterapia este intervenţie psihologică atât pentru persoanele cu o stare normală a sănătății cât și pentru
persoanele cu o stare precară a sănătății și poate fi dezvoltată atât individual cât și în grup. Psihoterapia de
grup poate fi folosită pentru persoane ce aparțin unui grup comun de interese, dar și în cadru restrâns, ca
terapie de familie.

Ce este terapia cognitiv-comportamentală ?

Terapia cognitiv-comportamentală este o uniune teoretică și metodologică, fundamentata științific,

intre terapia cognitivă și cea comportamentală cu aplicație în starea de sănătate și de boală.

În timp ce teoria comportamentală susține că răspunsurile organismului uman se exteriorizează prin

comportament, cea cognitivă susține că ceea ce gândim, poate fi desemenea expus în exteriorul nostru.
Rădăcinile terapiei comportamentale se află în behaviorism (psihologia comportamentului).

În 1921, psihiatrul american Aaron Beck, fost psihanalist, a dezvoltat terapia cognitivă pornind de la
cercetări făcute asupra depresiei și luând în considerare gândurile automate și schemele cognitive ca fiind
mecanisme etiopatogenetice.

Această formă de psihoterapie este cel mai bine investigată ştiinţific şi cel mai bine reprezentată la nivel
academic din familia psihoterapiilor cognitive şi comportamentale. (Tratat de psihoterapii cognitive-
Daniel David)

Psihoterapeutul Donald Meichenbaum, într-un interviu din anul 1977, povestea cum a observat
schizofrenicii care vorbeau singuri pe stradă, spunandu-și diverse lucruri și copiii care vorbeau singuri în
joaca lor, cu personaje imaginare. Analizând aceste cazuri, și-a dat seama că ar putea interveni pentru
“educarea” acestor pacienți, invatandu-I ce ar trebui să-și spună în limbaj intern sau extern, pentru
controlul comportamentului prin lucruri raționale.
Terapeutul cognitiv-comportamental poate fi psiholog sau psihiatru, însă poate avea și pregătire în
asistenta sociala, dar cu specializare în psihologie.

Terapeutul cognitiv- comportamental îndeplinește următoarele funcții:

-psihodiagnostic şi evaluare clinică;

- intervenţie de specialitate;

- cercetare;

- educaţie şi formare.

Terapia cognitiv-comportamentală în România a pătruns prin intermediul unor autodidacți, fiind pusă
în practica așa cum a fost înțeleasă de fiecare. Astfel, informațiile au pătruns uneori în mod denaturat și
anumite aspecte ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale, au fost fals prezentate. Spre exemplu, o
parte din teoriile puse în practică în psihoterapia cognitiv-comportamentală, erau bazate pe teorii din anii
70, fară a lua în considerare evoluția din ultimii 30 ani. Astfel s-a ajuns, că fiecare să dorească să pună în
practică această formă de terapie, așa cum a înțeles-o el. Prin acest mecanism, în acest moment există la
noi în țară, 4 asociații naționale de terapie cognitiv-comportamentală, dintre care 3 la București și 1 la
Cluj.

Situația expusa mai sus a pus în pericol eficiența acestei forme de psihoterapie și necesita o urgenta
reabordare. Este clar că acesta forma de psihoterapie trebuie pusă în practică de profesioniști bine
informați, cu o foarte buna pregătire teoretica și practica.

Dintre cei care au pus bazele psihoterapiei cognitiv-comportamentale în România, merită menționați Irina
Holdevici (psiholog) și Mircea Miclea (psiholog), care au susținut primele cursuri în mediul academic.

Pentru dezvoltarea acestei forme de psihoterapie, au „trudit” și Daniel David (psiholog) și Radu
Teodorescu (psihiatru) prin programele clinice și academice dezvoltate, ce au fost recunoscute și de
European Association of Behavioral and Cognitive Therapies, care i-au considerat pe cei doi, părinții
psihoterapiei cognitiv-comportamentale din România.

Așadar, ca o necesitate în punerea bazelor cestei forme de terapie, s-a analizat întreg sistemul nostru
anatomic și cognitiv și s-au evidențiat anumite forme de autoapărare și reacții ale organismului nostru la
trăirile interioare.

Ca și forme de autoapărare, defensive și de adaptare, s-au identificat:

- negarea defensivă- refuzul de a crede și accepta ceea ce s-a întâmplat;

- regresia- reîntoarcerea la o etapa anterioara de dezvoltare;

- reacția inversă- adoptarea unei reacţii opuse celei iniţiale, deoarece aceasta este indezirabilă şi ar genera
anxietate;

- proiecția- atribuirea propriilor noastre gânduri sau comportamente negative, unei alte persoane;

- sublimarea- manifestarea unor dorințe inacceptabile social, într-o manieră acceptabilă;

- deplasarea- redirectionarea dorințelor către o tintă mai puțin amenințătoare;

- intelectualizarea- evitarea emoţiilor inacceptabile prin centrarea pe aspectelor intelectuale;

- represia- înlăturarea din conştiinţă, în mod neintenţionat, a unor dorinţe, idei sau evenimente;

- raționalizarea- oferirea unei justificări raţionale, logice şi plauzibile în locul adevăratului motiv, pentru
a apărea într-o lumină favorabilă;

- identificarea- alierea cu o altă persoană (sau grup de persoane) şi adoptarea comportamentelor şi a

reacţiilor acesteia;

- disocierea- separarea în memorie a diverselor aspecte ale unui eveniment traumatic sau neplăcut;

- suprimarea- evitarea intenţionată a reamintirii problemelor, dorinţelor, emoţiilor perturbatoare; -

anularea retroactive

- anularea retroactivă a unor gânduri, cuvinte, gesturi, acte pe care persoana le regretă prin angajarea în
gânduri, cuvinte, gesturi, acte opuse celor dinainte;

- compensarea- înlocuirea unui obiect prin altul analog. încercarea de a compensa nereuşitele într-un
domeniu prin rezultate superioare într-un altul.

În situații de stres de lunga durată, organismul este supus unor presiuni ce determina afecțiuni și disfuncții
ale organelor și sistemelor. Aceste disfuncții se pot instala la :

1. Aparatul digestiv- prin inapetență, greata, senzație de jena epigastrică;

2. Aparatul urinar- prin poliurie și polakiurie;

3. Aparatul locomotor- prin senzație de tensiune musculară;

4. Sistemul endocrin- prin amenoree, dismenoree, hipoglicemie;

5. Sistemul nervos- prim tremur;

6. Aparatul genital- prin secreții și erecție.

Ca în orice alta forma de psihoterapie, și în psihoterapia cognitiv-comportamentala, exista reguli etice pe

care psihoterapeutul trebuie să le respecte.

Acestea sunt:

- responsabilitatea: psihoterapeutul trebuie să fie conștient de influența pe care o are asupra vieții
personale și profesionale a clientului său și trebuie să folosească aceasta influență în mod pozitiv, pentru
îmbunătățirea calității vieții acestuia, nu pentru interese personale sau alte interese;

- competența: exista o responsabilitate de a se menține la standarde înalte de competență, trebuie să-și

cunoasta limitele de competență, să practice doar tehnici pentru care sunt bine pregătiți și să aibă o
formare continua;

- confidențialitatea- aceasta este o obligație de bază- psihoterapeutul trebuie să păstreze confidentialitatea

în relația sa cu clientul/pacientul. Ca excepție, confidențialitatea are limita pericolul pentru persoana în
cauza sau pentru alte persoane;

- respectul- respectul față de drepturile omului și față de demnitatea umană;

- bunăstarea clientului/pacientului- aceștia vor fi informați despre tehnici și proceduri, nu îi va obliga la

anumite proceduri și nu vă exercita presiuni asupra lor.

Deasemenea, în relația cu clientul/ pacientul, psihoterapeutul va dezvolta o relație ce vă respecta anumiți

pași de dezvoltare. Fiecare pas este important în crearea unei relații stabile și transparente. Construirea
încrederii este unul dintre primii pași, fiind foarte importanta. Persoana ce va avea relație terapeunica cu
psihoterapeutul, trebuie să știe că poate avea încredere în acesta, că se poate baza pe buna lui pregătire și
că este pe mâini bune. Încrederea este pasul care deschide calea comunicării intre cei doi. Crearea unui
mediu terapeutic și stabilirea modului de comunicare sunt importante pentru continuarea unei bune relații
terapeutice care trebuie să se bazeze pe un contract terapeutic care să stabilească termenii colaborării.
Terapeutul trebuie să stabilească clar punctele forte și vulnerabilitatile clientului pentru a putea stabili
tipul de abordare.
Obiectivele psihoterapiei cognitiv- comportamentale sunt foarte bine stabilite și înțelese de
psihoterapeuți. Aceștia folosesc relația terapeutica atât pentru schimbarea la nivel comportamental dar și
pentru reconstrucția organizării psihice. Nu există o schimbare de comportament fară câteva schimbări de
structura și nu exista schimbări de structura, fară inflentarea unor modificări la nivel de comportament.
Scopul principal al intervenţiei cognitiv-comportamentale este ameliorarea aspectelor afectiv-
emoţionale/subiective care sunt dominante în modificarea cogniţiilor. Scopul este reducerea distresului,
emoţiilor disfuncţionale şi a elementelor dezadaptative.

Reprezentanții psihoterapiei cognitiv-comportamentale În România

Unul dintre reprezentanții importanți din Romania este Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi
Comportamentale din România (APCCR) care se declară cea mai veche şi cea mai reprezentativă
asociaţie de profil din România, membră a European Association of Behavioral and Cognitive Therapy,
Centru de formare şi reprezentant al Albert Ellis Institute și colaborator al Academy of Cognitive
Therapy. APCCR promovează psihodiagnosticul şi intervenţiile psihologice validate ştiinţific pentru
promovarea sănătăţii şi tratamentul tulburărilor psihice la copii, adolescenţi, adulţi şi vârsta a treia.

Asociația de Hipnoterapie și Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala (AHPCC) a fost înființată în

anul 2006 ca asociație profesională ce are că scop susținerea, dezvoltarea și promovarea psihoterapiei ca
știință și că profesie.

Asociația Română de terapie comportamentală și cognitivă -ARTCC este o organizație înființată în

2000 în scopul dezvoltării și promovării terapiilor cognitive și comportamentale în România.

Asociaţia de Psihofarmacoterapie şi Ştiinţe Cognitive (APSC)- este o asociație acreditată de Colegiul

Psihologilor din România pentru formarea de bază complementară şi continuă, cu orientare cognitiv-
comportamentală ce promovează abordarea intervențiilor bazate pe dovezi, fundamentarea științifică a
practicilor și cercetarea din aria clinică.

Iată că desi aceasta formă de psihoterapie este una destul de noua în domeniul psihoterapiei, profesioniștii
noștri din acest domeniu sunt în continua dezvoltare profesională, în continuă formare și formează grupuri
și asociații de suport pentru imbunatarirea calității muncii lor în psihoterapie și dezvoltare științifică.
Aceste grupuri de suport au rol important în sănătatea noastră mintala și comportamentală.

Motto E.Hy: “Dacă psihoterapia nu este întotdeauna suficientă, ea este întotdeauna necesară.”
Bibliografie:

Tratat de psihoterapii cognitive- Daniel David;

https://psihoterapiecbt.ro/

http://www.ahpcc.ro/

http://artcc.ro/despre-artcc/

http://snpcar.ro/wp-content/uploads/2018/09/388.pdf

Curs Fundamentele psihoterapiei