Psihoterapia pozitiva Modelul balantei

Ce este si cand a aparut psihoterapia pozitiva

Totul a inceput prin anii 1980 cand Prof. Dr. Nossrat Peseschkian, specializat in
neurologie, psihiatrie, psihoterapie si medicina psihosomatica a pus bazele
Psihoterapiei Pozitive. Este o metoda terapeutica umanista, transculturala si
psihodinamica foarte raspandita in lume, fiind prezenta in peste 80 de tari.
Imaginea omului din perspectiva psihoterapiei positive
Din perspectiva psihoterapiei pozitive fiecare om are o latura pozitiva si una
negativa a personalitatii sale care sunt de dorit sa ajunga in ECHILIBRU, astfel
incat, aceste polaritati sa lase loc armoniei in fiinta umana. Metoda se bazeaza pe
imaginea pozitiva a omului, imagine conform careia omul este prin natura
inzestrat cu patru tipuri de capacitati: fizice, psihice, sociale si spirituale.
Conceptul de pozitiv
Acest concept din care deriva Psihoterapia Pozitiva se refera la faptul ca aceasta
metoda incearca sa dezvolte potentialul uman si resursele interioare pentru
autoajutorare; iar aici e important sa amintim faptul ca clientul/pacientul, nu
aduce cu el doar boala/tulburarea, el aduce, de asemenea, si capacitatea de a o
depasi. Aici rolul terapeutului fiind acela de a calauzi spre fantana cunoasterii,
acolo unde clientul va trebui sa bea singur din ea.
Psihoterapia Pozitiva se axeaza pe semnificatia pozitiva a simptomelor sau
situatiilor la un moment dat, dificile sau critice (re-interpretare pozitiva). Se
spune ca NU un eveniment in sine aduce cu el o problema, ci modul in care noi ii
conferim propria noastra interpretare. Fiind o abordare psihodinamica,
psihoterapia pozitiva nu se opreste la intelegerea si rezolvarea conflictului actual;
ea creeaza o punte de legatura intre trecut, prezent si viitor.
Am ales sa descriu modelul balantei ca tehnica de interventie deoarece il gasesc
foarte util pentru terapie. Ne ofera multa informatie si ne ajuta sa conturam un
cadru de lucru pentru clientii nostri.
 Modelul balantei sau a echilibrului este alcatuit din patru compartimente.
Cand avem o problema sau traim o stare de tensiune interioara constanta, ne
simtim tristi, de neinteles si toate acestea duc la pierderea echilibrului, putem
exprima toate aceste dificultati cu ajutorul celor patru arii importante ale vietii
noastre:

- Corp-Sanatate
- Munca-Realizari
- Viitor-Fantezie
- Contacte-Relatii Sociale

Ideea acestui model din psihoterapia

pozitiva este sa-l faca pe pacient constient
de aria in care investeste prea mult timp si energie, sau investeste prea putin (in
defavoarea altora) si ce anume poate face in respectiva arie pentru a reechilibra
balanta.
Partea frumoasa a acestei tehnici este ca poate fi aplicata foarte simplu. Pe o foaie
A4 desenam un sistem de coordonate. In continuare trebuie sa evaluam fiecare
cadran in parte ca t de mult efort, timp s i energie depunem n fiecare din cele 4
domenii ale vietii tale, bazandu-ne pe faptul ca totul face impreuna 100%.
- Corp / Sntate - ct de mult%?
- Activitati/ Realizari- ct de mult%?
- Contact/ Comunicare - ct de mult%?
- Sens / Viitor/ Fantezie- ct de mult%?
Rezultatele trebuie incluse pe liniile pe x s i y:
Corp s i sa na tate indicam pe partea cadranelor pozitive pe
segmentul de axa y, pe segmentul de pe axa x pozitiv -
activita tile s i realiza rile, apoi - pe negativ, la segmentul axa y -
contacte s i comunicare s i n cele din urma , pe partea negativa a segmentul axa x -
sensul, viitorul s i fanteziile.
Conecta m toate punctele s i obtinem un diamant sau un isoscel.
Desenul final ar putea arata in felul urmator:

Cum interpretam aceste scheme?

Pentru inceput trebuie sa analizam ce arie ocupa o pozitie dominanta si care este
minoritara. Sunt caracteristici culturale care construiesc ntr-o mare ma sura ,
modelul nostru de activitate. Majoritatea cova rs itoare a clientilor sunt coples iti de
doua sfere sensul vieii, viitorul dorit. Rombul obtinut este ntins pe orizontala
s i aplatizat pe verticala . S i daca te ga ndes ti la asta bine, este clar ca generatia mai
inaintata in virsta vede munca ca principalul scop al vietii. Generatia mai tinara nu
mai este ata t de puternic fixata pe acest model. Sa na tatea si fericirea predomina la
ei si se schimba n bine.
Rombul obtinut poate reflecta situatia actuala sau strategia de viata. Daca tocmai ai
primit un loc de munca , atunci cel mai probabil, domeniul de aplicare al
activita tilor va fi supranca rcat, iar acest lucru este de nteles, este necesar sa te
adaptezi la noua situatie, iar acest lucru necesita timp s i efort.
In cazul n care munca ta nu sufera modifica ri semnificative, iar situatia este
aceeas i, mai degraba ne vorbes te despre priorita tile tale n viata si ca prin munca
incerci sa evadezi de realitate si atunci devii dependent de serviciu, workaholic.
Este important sa intelegi de ce gasesti refugiu in munca? Unde se acscunde
problema de care incerci sa fugi? Comunicarea cu sotia/ sotul, care nu te mai
satisface si simti singuratate n viata personala ? Aici trebuie sa nteleagi s i sa
recunos ti evadarea, incercind totodata sa stabilesti armonie s i echilibru intre
cadranele rombului.
Evadarea in fantezii, ginduri, relatii intimplatoare pentru inceput poate fi o solutie.
Va permite sa va reveniti dupa un conflict, sa faceti un pas napoi s i sa reflectati
asupra situatiei. Dar n cazul n care problema nu este rezolvata , iar evadarea se
transforma in obis nuinta , ea nsa s i devine o problema .
Exista un alt aspect de lucrul cu modelul balantei, care este mai curind
motivational: daca aveti o zona de munca supra-aglomerata , o puteti folosi pentru
a extrage din ea resurse - bani, faima, un sentiment de autoevaloare, ncrederea n
sine. In acelas i timp, n cazul n care un cadran al balantei, de exemplu corpul a
fost ignorat o perioada, nu ati investit suficient efort si timp, nu ati avut grija n
mod adecvat, nu ati fost la medic la momentul potrivit atunci ca nd bolnav, nu
acordati atentie simptomelor fizice, n momentul de stres aceasta partea a
rombului va intra prima in criza. Stresul il va dobori in primul rind. S i atunci
organismul nu numai ca nu va fi punctul de strijin ci din potriva se va transforma
intr-o povara.
Una dintre caracteristicile mintii noastra este sa se concentreze asupra
rezultatelor. Aceasta caracteristica a nceput sa apara deosebit de clar n ultimele
doua decenii, ceea ce este cu siguranta e dictat de realita tile vietii moderne. Sa
urmarim cum se reflecta in toate dimensiunile cadrenelor aceasta tendinta:
Cadranul Corp - ne stra duim sa obtinem anumiti parametri, standarde impuse de
pe ecranul televizorului sau paginile revistelor glossy cu epuizantele diete s i
exercitii fizice. Desigur, un stil de viata sa na tos este posibil s i necesar, dar aici
ma sura este cheia succesului. Corpurile noastre nu sunt niste mas ini care ar trebui
sa "munceasca non- stop". Daca i stoarceti toate resursele, mai devreme sau mai
ta rziu, va es ua. Este necesar sa ai grija de ceea ce simti si ce semnale iti transmite,
trebuie sa -l asculti ... S i toate acestea ar trebui sa fie fa cute, nu n graba , s i ga nditor
"meditativ" ca sa-ti raspunda la figurat vorbind, ca un instrument muzical - lin s i
frumos.
Cadranul activitatii de zi cu zi - da, desigur, realitatea dura ne impune sa
muncim s i sa ca s tigam bani pentru a crea un mediu adecvat pentru viata. Cu toate
acestea, daca ncercati sa analizati situatia, n unele cazuri, muncim chiar daca nu
mai avem nevoie. De exemplu avem dorinta de a urca pe scara carierei. Desigur,
vom munci mai mult. Dar intrebarea e cit, in ce conditii? Daca este necesar de
dragul carierei sa muncesti in 3 schimburi in detrimentul familei, oare se merita?!
Nu in zadar se zice "fa din pasiunea ta o meserie si nu va fi nevoies sa muncesti
vreodata".
Cadranul Relatii - din pa cate tot mai des relatiile se construiesc pe rezultat si pe
unul cit mai rapid vizibil de ce sa mai asteptam, cine mai are nevoie astazi de
flori, bomboane. Multi uita cat de important este procesul in construirea unei
relatii. Mai mult deca t ata t, astfel de relatii functioneaza in baza cistigului eu tie-
tu mie si daca cineva nu primeste ce isi doreste, foarte repede aceste relatii se
sfirsesc, pentru ca n loc sa obtinii satisfactie s i armonie, primesti doar asteptari
si frustrari. Din nefericire, multi oameni pur s i simplu uita ca relatia - este un
proces cu impactul pe termen lung si cu implicare din ambele parti. Procesul ar
trebui sa implice doi oameni, cazul in care unul muneste iar altul admira, totul
va duce inevital la es ec. In relatie nu e nevoie de graba. In relatie trebuie sa fii s i
sa te bucuri!
Cadranul Fantezie/viitor - aceasta zona cuprinde tot ceea ce este legat de
viitorul nostru, sensul vietii, idealuri, valori. Chiar daca este un cadran abstract
trebuie tratat cu maxima seriozitate si grija . Iata un exemplu: cineva, de exemplu,
absolvent de universitate, are planuri grandioase pentru viitor: ca in trei ani isi
cumpa ra apartament/mas ina , va obtine o pozitie de conducere, etc. In ciuda
acestor dorinte, totul poate ramane la nivel abstract pe "lista". Motivele pot fi
diferite. Inclusiv obsesia nevrotica de a obtine aceste lucruri. Din nou ... n acest
sens este necesar sa se lucreze, de a face un pas clar spre indeplinirea planului.
Acest lucru se aplica n totalitate pentru fiecare dintre cele patru domenii. Nu fa ra
motiv, tehnica se numes te model de echilibru.
Daca e sa ne referim la proces diversi autori ne ofera o tehnica foarte buna ce ne
ajuta sa traim ceea ce ne dorim. Esenta este urmatoarea: ca sa traiti procesul
trebuie sa incetiniti. In mod intentionat, de exemplu, mergeti la magazin sau spre
casa si ncetiniti mersul de doua ori sau mai bine de trei. S i nu te gra bi, prinde tot
ceea ce se nta mpla n jur. Fiecare sunet, fiecare om, miros, etc ... In acest caz, nu
uitati sa acordati atentie voua s i starii dumneavoastra , aici s i acum. Se poate porni
de la cinci minute pe zi, cresca nd treptat timpul, de exemplu, pa na la o ora sau mai
mult. Aceasta tehnica poate fi aplicata la oricare dintre cadranele Modelului
Balanta. Si cel mai important lucru pe care trebuie sa ni-l amintim in tot procesul
este confortul si echilibrul interior!

Exemplu in care este aplicat Modelul Balantei

Un telefon de dimineata cu o voce suava care cerea o programare la cabinet au fost

inceputul unei relatii terapeutice de aproape doi ani, pe care nu am banuit-o la acel
moment. Artemis (acesta va fi numele de scena al clientei mele) m-a sunat sa faca
o programare la cabinet, pentru psihoterapie, subliniind ca este trimisa de un
medic psihiatru din oras, care a diagnosticat-o cu tulburare anxios-depresiva. La
prima intalnire am avut o surpriza: vocea suava de la telefon apartinea unei femei
de o frumusete deosebita, gingasa, in jur de 25 de ani, care, prezentandu-se, mi-a
strans mana cu asa o putere incat am avut senzatia ca mi-o va zdrobi. Primul gand
care mi-a trecut pret de o secunda prin minte a fost cum anume o persoana care
pare atat de gingasa in tonalitatea vocii si in aparenta fizica, poate fi atat de pu-
ternica de fapt. Am refuzat sa caut raspunsuri, cu toate ca m-ar fi ajutat (spun
acum, dupa aproape doi ani de terapie cu Artemis).

Primele impresii

Ceea ce a urmat este cunoscut pentru un cabinet de psihoterapie: palpitatii si

transpiratie abundenta in autobuz si in magazinele mari, senzatia de sufocare in
piata, ganduri legate de lipsa de control a propriilor reactii, insomnie de trezire
(clienta declara ca se trezeste la 3-4 dimineata, desi nu avea un program care sa
necesite acest lucru), lipsa poftei de viata constanta in ultimele doua luni.

Am aflat ca starea actuala a fost declansata de o relatie cu un tanar cu trei ani mai
mic decat Artemis, care, in urma cu doua luni a decis sa intrerupa relatia de iubire.
Motivele: diferenta de varsta si nevoia lui de libertate. Nimic care s-o implice
personal pe ea, nimic care sa-i ofere ei posibilitatea de a indrepta lucrurile nici
varsta, nici nevoia lui de libertate nu erau sub controlul clientei mele. Discutand pe
parcursul sedintelor despre aceste aspecte, Artemis a inteles (subliniez a inteles,
pentru ca a ramas la nivel rational) ca una dintre caracteristicile sale este nevoia de
control, asupra sa si asupra celorlalti.

Monitorizarea gandurilor in atacurile de panica a fost urmatorul pas in terapia cu

Artemis. Usurinta cu care clienta intelegea ce are de facut si aplica in viata de zi cu
zi mi-au dovedit ca era foarte motivata sa schimbe ceea ce traia. In acelasi timp,
undeva, la nivel intuitiv, aceasta usurinta cu care se intamplau lucrurile imi dadea
de gandit. Era prima pacienta care diferentia usor si corect cognitiile de emotii,
aplica acasa ceea ce stabileam in sesiunile de terapie, isi facea cu constiinciozitate
temele de casa si avea rezultate. Am cautat impreuna sa vedem cum gandeste,
atat in legatura cu starea ei psihica, cat si in ceea ce priveste relatia cu iubitul ei. Le-
a disputat cu usurinta, le-a exersat de cate ori a avut ocazia, asa ca, dupa nici 20 de
sedinte, starea clientei mele se imbunatatea.

Eram constienta ca depresia venea din anxietate si ca, odata cu stingerea

simptomatologiei anxioase, depresia va scadea si ea in intensitate. Modelul balanta
(unul dintre instrumentele specifice psihoterapiei pozitive, metoda pe care o
practic) dovedea foarte multa energie investita in aria viitorului/ fanteziei (specific
pacientilor cu tulburare anxioasa, care rumineaza mereu pe diverse teme) si in aria
corporala (dorinta ei de a arata foarte bine, de a se ingriji in ciuda lipsei poftei de
viata si a depresiei usoare de care suferea).
Ce facea Artemis

Investea putina energie in munca/ realizare (clienta nu era angajata in perioada in

care venea in terapie) si aria relatiilor sociale (Artemis declara ca cercul sau de
prieteni si cunostinte era restrans la prietenul ei si cativa prieteni ai acestuia, pe
care nu ii mai putea frecventa). Abordand cele doua arii in-vestite cu foarte putina
energie, am descoperit informatii deosebite, care ne-au apropiat incet de cea de-a
doua parte a terapiei: Artemis a finalizat doar 11 clase si nu avea bacalaureatul
luat, iar in ultimii opt ani nu a lucrat niciodata (in mintea mea au aparut intrebarile
cu ce bani isi plateste orele de terapie, cu ce s-a intretinut pana acum?).

Spunea ca nu are niciun prieten al ei, ca nu a tinut legatura cu fostii colegi de liceu,
pentru ca acestia au terminat scoala si erau studenti la diverse facultati, ca singurii
prieteni erau cei comuni cu ai iubitului ei. Parea ca singurele ei relatii sociale erau
cu barbati.

Eram in perioada de detasare, dupa aproape 20 de sedinte in care clienta evoluase

foarte bine (si foarte usor, chiar prea usor, in opinia mea). Ceva ma facea sa ma
indoiesc de rezultatele obtinute, ceva nu ma lasa sa cred in totalitate feedback-urile
pe care mi le oferea la fiecare sedinta.

Mi-am pus de cateva ori intrebari ce anume nu ma lasa sa am incredere in ceea

ce-mi relata clienta? Iar acel ceva avea sa iasa la suprafata in curand.

Un incident revelator Era una dintre primele zile calde ale anului, inceput firav de
vara. Artemis a aparut la cabinet ca de obicei: la ora stabilita, impecabil machiata,
cu o rochita care ii lasa pentru prima data la vedere bratele. In timp ce discutam
despre obiectivele pe care ni le propusesem in urma cu aproximativ patru luni si
despre apropierea finalului terapiei, am observat cum se tinea crispata de bratele
fotoliului in care era asezata. Am intrebat-o cum se simte in acel moment si mi-a
raspuns ca tensionata, refuzand sa imi dea detalii. A fost foarte transanta si dura in
raspunsul dat, ceea ce nu experimentasem cu ea pana atunci. Din tanara
binevoitoare si ascultatoare se transformase dintr-o data intr-o femeie dura si
transanta (cel putin asta era ceea ce nu vazusem eu pana in acel moment). I-am
oglindit aceasta senzatie a mea, moment in care ea s-a ridicat brusc din fotoliu
strigand: Nu sunteti altfel decat niciunul dintre oamenii din viata mea, nu ati
inteles nimic despre mine. A iesit trantind usa (si uitand sa plateasca sedinta pe
care tocmai o incheiasem la initiativa ei).

Am ramas consternata si tintuita in fotoliu pret de cateva minute. Realizam ca ceea

ce imi transmisese clienta era adevarat: nu intelegeam nimic. Mi se intampla un
lucru despre care niciun formator nu imi vorbise vreodata, nu stiam ce anume
TREBUIE sa fac in acel moment: sa fug dupa ea, sa astept, sa-mi continui activitatea
si sa las lucrurile asa cum decisese Artemis?

M-am ridicat cu greu de pe fotoliu si primul gand a fost sa iau dosarul ei sa-l revad
si sa caut sa inteleg ceea ce am trait, din datele stranse pe parcursul terapiei.
Indreptandu-ma spre biroul unde tin dosarele, un flash mi-a readus in minte
bratele lui Artemis stranse pe bratele fotoliului si am realizat ca, in momentul in
care s-a ridicat strigand, am vazut ceva ce nu vazusem pana atunci: urme rosietice
(cum mai vazusem la pacientii din clinica de psihiatrie care se taiau si se ardeau cu
tigara) pe bratul stang.

O serie de alte ganduri au inceput sa mi se deruleze prin minte: nevoia ei de

control asupra sa si a celorlalti, scoala nefinalizata in pofida unei inteligente
aparent peste medie, lipsa unui loc de munca la 25 de ani, senzatia mea ca lucrurile
merg prea repede si prea usor, usurinta de a lucra cu cognitii si foarte putin cu
emotii, reactia exagerata la incheierea terapiei.

Apoi, mi-a revenit in minte strangerea dura de mana din ziua in care am cunoscut-
o era ceva ce se potrivea foarte bine noii ei imagini. In sfarsit, duritatea strangerii
de mana isi gasea locul in peisajul terapeutic. incet-incet lucrurile incepeau sa
prinda contur: tocmai incheiasem terapia de suprafata cu o pacienta cu
posibila tulburare de personalitate borderline.
Am ramas minute in sir cu gandul la ceea ce mi se intamplase: am realizat ca
reactia lui Artemis se datorase faptului ca, asa cum experimentase cu prietenul ei
(si foarte probabil cu parintii ei), si pe mine ma percepuse ca o persoana care o
parasea, sau cel putin se pregatea sa o paraseasca. Asa ca decisese sa faca ea
primul pas si sa plece din relatie, probabil ca sa sufere mai putin si sa ramana cu
iluzia ca ea e cea care are controlul situatiei.

Ca se comportase asemenea unui copil si ca, probabil, inconstient, intreaga noastra

relatie fusese pentru ea una de parinte copil, in care ea a incercat sa detina
controlul. (Artemis se aratase un copil care vroia sa intre in gratiile parintelui,
validandu-i acestuia autoritatea profesionala).

Dilemele unui terapeut

Mi-am pus o lista lunga de intrebari dupa ultima intalnire. Care este motivul pentru
care nu am insistat sa aflu mai multe informatii despre trecutul sau, de ce nu i-am
oglindit senzatia pe care o avusesem la prima noastra intalnire, de ce nu i-am
oglindit neincrederea mea cu privire la evolutia foarte rapida si usoara, oare am
gresit, oare isi va face rau sau va supravietui, oare este cazul sa o caut sau sa las
lucrurile asa? Confuzia si nesiguranta pe care le traiam erau, de fapt, ceea ce traia
Artemis in relatiile pe care le avea si, de asemenea, ceea ce inducea in oamenii cu
care avea relatii.

Perioada adolescentei ei a fost plina de evenimente: in clasa a IX-a, intr-o vacanta

de vara petrecuta la bunici, a fost violata de un vecin de varsta ei. Nu reuseste sa
spuna daca ceea ce s-a intamplat atunci a fost un viol adevarat sau a fost o
experienta sexuala acceptata. Eram curioasa ce se intampla pentru ca in urma cu
cateva luni ii suprinsesem pe parintii mei facand sex in dormitor si am fost foarte
surprinsa si totusi imi era frica de ceea ce urma sa se intample si ma opuneam.
Probabil omul acesta nici macar nu mai stiu cum il cheama a simtit ca vreau si
de aceea nu s-a oprit. A fost oribil! Ceva s-a rupt atunci in mine, si nu era pentru
prima data. Era ca si cum as fi cunoscut aceasta senzatie de rupere.
Am lucrat impreuna pe tema violului sau a non-violului de la 15 ani. Am rugat-o pe
Artemis sa descrie emotiile pe care le simte legat de acest episod. Neputinta a fost
singura pe care a reusit sa o mentioneze.

O neputinta pe care a desenat-o neagra si rotunda ca un balon (expresie simbolica

a golului ei emotional, pe care il banuiam). Investigand alte momente din viata, in
care aceasta neputinta si-a facut aparitia, Artemis a realizat ca neputinta este
emotia pe care o traieste ori de cate ori ceea ce se intampla in jur este in afara
controlului ei. Iar ceea ce face neputinta cu ea, cu Artemis, este sa declanseze un
gen de lupta impulsiva impotriva a tot ce e in jur, inclusiv impotriva ei insasi.

Mi-a descris momentele in care, din cauza acestei neputinte s-a taiat cu lama, s-a
ars cu tigara, pentru ca dorea sa simta orice altceva decat neputinta. Orice altceva,
chiar si o durere fizica acuta, era mai usor de indurat decat neputinta, decat golul
emotional, decat nimicul din ea. I-am reflectat capacitatea ei de a gasi solutii si de
a actiona impotriva a ceea ce ii facea rau (neputinta).

Chiar daca aceasta capacitate era utilizata la momentul respectiv intr-un sens care
nu era benefic pentru ea, a cauta si a gasi solutii era in puterea ei. A fost uimita de
ceea ce ii spuneam, pentru ca, pana la acea ora, ceea ce auzise de la cei din jur era
ca toate aceste comportamente ii fac rau. Era pentru prima data cand afla ca toate
acestea sunt solutiile ei pentru situatii extreme.

Povestea lui Artemis continua: In clasa a XI-a renuntat la scoala pentru ca s-a
indragostit de un barbat cu 20 de ani mai in varsta decat ea (N.) si a plecat cu el in
strainatate. Viata ei s-a schimbat: cineva o iubea in sfarsit, asa cum isi dorea ea,
pentru ce era ea. N. o admira pentru ca era frumoasa, ii placea sa iasa cu ea in lume,
sa se laude cu ea ca partenera, ii placea sa faca sex cu ea si o lauda pentru abilitatile
ei ca partenera sexuala. A fost prima data in viata mea cand cineva imi spunea ca
sunt buna la ceva! Si ma straduiam sa demonstrez ca intr-adevar sunt buna. Nu
existau nici un fel de limite, nu exista nimic ce se poate imagina pe plan sexual ce
eu sa nu fi facut cu N. si el ma lauda de fiecare data cat sunt de buna in ceea ce fac.
Apoi, incet-incet, acest barbat a inceput sa o imprumute si altor barbati. Nepu-
tinta a aparut din nou in viata ei: era in afara tarii, fara un ban, alaturi de un barbat
pe care il iubea si care o imprumuta altora pentru placerile lor sexuale.

Asa a devenit dama de companie si a inceput sa castige primii bani ai ei. Daca,
initial, ceea ce facea ii producea greata, mai apoi a inceput sa vada asta ca pe o
meserie. Se desprindea de emotiile ei negative din timpul experientelor sexuale cu
alti barbati. Cand eram in pat cu altii imi imaginam tot felul de scene. De cele mai
multe ori, imi imaginam ca sunt cu N. si ca fac dragoste cu el. Incepusem din nou sa
fac apel la lumea mea imaginara. Imi era tare greu sa traiesc in lumea reala, ma
sufoca, asa ca traiam in lumea mea unde lucrurile erau cunoscute, nu existau
inceputuri, ci doar continuari.

Dupa un an s-a intors in tara impreuna cu N. si relatia lor s-a sfarsit. N. a considerat
ca pentru el este mai important sa se intoarca intr-o relatie veche si ca tot ce a trait
alaturi de Artemis a fost interesant si atat. A urmat prima tentativa de suicid

Pe parcursul unui an si jumatate, oglindirea reactiilor ei, exprimarea emotiilor pe

care le-am simtit in relatia cu ea, faptul ca am continuat terapia, indiferent de
emotiile traite si chiar si in situatii de criza, acceptarea neconditionata au permis
schimbarea. Confirmarea acestei schimbari a venit intr-o perioada in care Artemis
a inceput sa intarzie la sedintele de terapie. Am testat atunci cu ea cateva reactii:
initial, am fost indiferenta fata de intarzierea ei, apoi am discutat despre motivul
intarzierilor, iar intr-un final, mi-am manifestat, verbal si mai ales non-verbal,
supararea fata de comportamentul ei.

Ma asteptam la orice in acel moment: ca Artemis sa inceapa sa ameninte, sa devina

furioasa, sa intre in polemici cu mine vis- -vis de intarzierile ei, aducand justificari
asa cum facuse de nenumarate ori inainte. Si totusi, nu a facut nimic din toate
acestea. Mi-a spus simplu si frumos, cu vocea ei suava: Stiti, atunci cand sunteti
suparata pe mine ma simt ca un copil certat.
Atunci am inteles cum un inceput poate inseamna o continuare. Pentru Artemis,
viata continua cu alte inceputuri o noua relatie (acum are o relatie stabila, cu un
barbat fata de care isi exprima nevoile si emotiile), si-a reluat liceul si vrea ca in
viitoarea ei profesie sa castige bani folosindu-si creativitatea si capacitatea de a
gasi solutii.

Am tinut neaparat sa includ acest caz deoarece inglobeaza atit abordarea teoretica
cit si cea practica. Prin intermediul Modelului Balantei terapeutul a putut identifica
principalele probleme cu care se confrunta pacienta. Mai mult, pornind de la
analiza cadranelor cu maxima implicare a depistat nuante despre care clienta nu
vorbea, ba mai mult, incerca sa le ascunda in spatele insanatosirii grabnice.

Modul in care au evoluat lucrurile in terapie a demonstrat o data in plus cit de

important este sa poti interpreta mesajele clientului, sa poti citi dincolo de cele
verbalizate, iar tehnicile pe care le folosim ne pot ajuta sa facem acest lucru mai
eficient si mai calitativ.
Repere bibliografice

1. http://www.life-therapy.ro/servicii/psihoterapie-pozitiva/

2. http://documents.tips/documents/psihoterapia-pozitiva.html

3. http://www.psychologies.ro/cunoaste-te/dezvoltare-personala-cunoaste-te-2/cand-

un-inceput-poate-fi-o-continuare-2-914913/3

4. http://xn--g1acmfevh.com.ua/stati/model-balansa-instrument-praktikuyushhego-

psixologa-statya/

5. http://www.vtimofeeva.ru/tag/model-balansa/

6. http://psycabi.net/psikhologiya-samorazvitiya/466-sostavlyayushchie schastya-

balansnaya-model-kristall-n-pezeshkiana