UNIVERSITATEA SPIRU HARET - FACULTATEA DE

PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINTE ALE EDUCAȚIEI

Lect.univ.dr. ELENA-CLAUDIA RUSU

INTERVENȚII COGNITIV - COMPORTAMENTALE

STUDIU DE CAZ

Prof. Psiholog din CSAP - CJRAE Ilfov –

COMĂNESCU T. (ENACHE)
ADRIANA (Masterand Anul al II
lea PCIP – Facultatea de
Psihologie și Știinte ale
Educației – Univ. Spiru Haret
 Studiu de caz

Doamna R.E. provine din secţia de psihiatrie a Spitalului Clinic „Prof. Dr. Alexandru
Obregia” iar tulburarea este nevrotică.
1. Istoricul cazului
R.E., căsătorită, 49 ani, un copil- diagnosticat cu oligofrenie.
Acuzele principale
Acuză slabă capacitate de atenţie şi concentrare, fatigabilitate, insomnii, lipsa poftei de
viaţă, iritabilitate, nivelul energiei psihice este redus, sentimente de culpabilitate.
A fost internată în secţia de psihiatrie cu diagnosticul depresie reactivă, de unde, la
recomandarea medicului psihiatru a venit la psihoterapie.
a) Istoricul tulburării prezente:

În momentul actual ramânând şomeră de la serviciu, a fost nevoită să se ocupe mai mullt
de gospodărie. Mama sa s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut să aibă grijă de fiul său diagnosticat
cu oligofrenie. Soţul, o fire mai autoritară şi rece nu o susţine deloc în depăşirea situaţiei în
care se află. R. crede că soţul se poartă urât pentru a o determina să se mute din casă la mama
sa unde ar urma să aibă grijă de copil şi de mamă. Ca urmare R. se simte copleşită de viaţă, nu
doarme noaptea, se simte foarte tristă şi deprimată, i se pare că a intrat într-o situaţie fară
ieşire, prezinta un tonus scăzut al activităţii, lipsa interesului şi a sentimentului plăcerii, se
simte vinovată pentru că nu a avut grijă de copil şi l-a lăsat mamei care acum s-a îmbolnăvit,
nu poate lua decizii şi are gânduri care o „ bântuie”.

b) Istoricul personal şi social

R. mai are o soră mai mare care nu mai stă în localitate cu restul familiei, ea s-a înţeles
bine cu mama şi cu sora când a fost mică dar cu tatăl nu prea, el era alcoolic şi agresiv şi le
bătea mult. Performantele şcolare ale R. erau scăzute - „Profesorii îmi spuneau mereu: Brânză
bună în burduf de câine. ”Relaţiile cu ceilalţi copii au fost reduse - „Am avut prieteni puţini”
Tatăl a decedat când R. avea 32 ani şi era deja căsătorită. S-a căsătorit târziu, 29 de ani
avea când l-a întâlnit pe actualul soţ, acesta i-a făcut curte o perioadă scurtă apoi s-au căsătorit
şi bărbatul s-a mutat cu ea. La scurt timp după căsătorie a venit şi copilul S. dar acesta nu
părea a fi la fel ca toţi copii, R. îngrijorată a umblat prin spitale să vadă ce are, S. este
diagnosticat cu oligofrenie grad II. Soţul ,cadru militar la o unitate din zonă are un caracter
rigid, este rece şi orgolios, el nu s-a ocupat deloc de copil mai ales cănd a văzut că acesta are
un retard. Soţul a preferat să o lase doar pe R. să se ocupe. Aceasta, în cele din urmă şi
datorită faptului că avea servici, dar şi datorită faptului că soţul său nu accepta copilul a fost
nevoită să lase copilul la mama sa. În ultima vreme R. a fost scoasă în şomaj de la servici şi a
rupt legatura cu colegele. Prietene apropiate nu are.

B) Istoric medical

R.E.. a fost operată la glanda tiroidă acum 5 ani (i-a fost scoasă o tumoare benignă).

C) Status mental

Clienta este bine orientată spaţio temporal, intelectul este normal dezvoltat.
D) Diagnostic DSM IV

Axa I - Tulburare depresivă reactivă, prezintă şi unele simtome de gânduri obsesive fără a
putea fi indeplinite condiţiile pentru tulburare obsesivă.
Axa II - Personalitate dependentă.
Axa III - Operată la glanda tiroidă, actualmente fară tulburări semnificative.
Axa IV - Probleme ocupaţionale, actualmente şomeră, fără loc de muncă. Probleme
economice, venituri scăzute. Suport social precar şi inadecvat, lipsa prietenilor şi interacţiune
slabă cu soţul
Axa V - Scala de evaluare globală GAF 55 simptome moderate, afect plat şi vorbire
circumstanţială, puţini prieteni.

2. Conceptualizarea cazului
A. Pe fondul unei tip de personalitate dependentă, fiind respinsă şi criticată de tatăl său
(factori predispozanţi), datorită faptului că mama sa s-a îmbolnăvit şi trebuie să se mute la ea
să o ajute (factori declanşatori) R. se simte rejectată de soţ. Are sentimente de inutilitate
datorită faptului că nu mai lucrează (factori favorizanţi). Are sentimente de vinovaţie faţă de
copilul său cu handicap (factori favorizanţi), cum ca nu s-a ocupat de el. Are sentimente de
incapacitate datorate faptului că nu mai are loc de munca (factori favorizanti). R. s-a aşteptat
la suport din partea soțului dar acesta nu a venit, toate acestea ducând la o depresie reactivă de
intensitate mare ce a facut-o să se interneze în spital, apoi cerând ajutorul unui psihoterapeut.

B. Evaluarea cogniţiilor şi comportamentelor actuale

R. nu mai are plăcere sa efectueze nici o activitate, stă mult în pat şi urmăreşte gândurile ,de
devalorizare, care nu îi dau pace, a slăbit şi manifestă o inapetenţă severă. Prezintă gânduri de
devalorizare - „soţului nu-i pasă de mine”, gânduri de vinovaţie - “mama s-a îmbolnăvit
pentru că i l-am adus pe S. pe cap, şi eu n-am făcut nimic ca s-o ajut”, gânduri de
incapacitate-“ nici la servici nu au mai avut nevoie de mine”, nu sunt suficient de bună.

C. Aspecte pozitive şi puncte tari ale clientei

R. este o femeia puternică, cu o constituţie solidă, sănătoasă, are putere de muncă şi
mecanismele de coping sunt de rezolvare de probleme, va găsi soluţii cu ajutorul meu de a ieşi
din această criză.

D. Ipoteza de lucru
R. a dezvoltat depresia deoarece credinţele ei centrale formate în copilărie (factori
declanşatori sau activat) atunci când soţul nu i-a acordat suport în urma șomajului şi
îmbolnăvirii mamei sale care avea grijă de băiat. Lipsa unei comunicări mai bune cu soţul a
dus la neînţelegeri şi inferenţe arbitrare cu privire la devalorizare şi rejectare din familie.

E. Planul terapeutic - Propun:

Tehnici comportamentale - planuri de activităţi zilnice, stabilirea unor sarcini gradate,

monitorizarea activităţilor, antrenament asertiv
Tehnici cognitive - tehnici de distragere, numărarea gândurilor
Tehnici cognitiv comportamentale - identificarea gândurilor negative, adresarea de întrebări
gândurilor negative
Strategii preventive - identificarea convingerilor, adresarea de provocări
Strategii terapeutice - de întărire a eului, de relaxare, de modificare a stilului atribuţional, de
crearea de expectaţii pozitive şi accesarea resurselor latente (metoda teatrului interior)

Examenul stării psihice:

S-a aplicat testul : Inventarul de depresie Beck - La acest test pacienta a obţinut 23 de puncte
ceea ce denotă o depresie moderată spre severă.

Foaie de observaţie clinică:

Nume şi prenume: R..E.

Varsta: 49
Sex: feminin
Ocupație: farmacistă
Domiciliu: comună (sat) de provincie
Studii: medii
Situatia maritală: căsătorită şi un copil- S. – diagnosticat cu oligofrenie de gradul II si
tulburări de comportament pe fond instabil emoţional.
Copilărie : fară probleme
Performanţe şcolare: scăzute „nu eram prea bună la şcoală, profesorii mereu îmi spuneau:
„Brânză bună în burduf de câine”
Relaţii cu ceilalţi copii: reduse „ am avut prieteni puţini”
Relaţii cu părinţii: nesatisfacătoare- „cu mama mă înţelegeam mai bine, tata era foarte agresiv
cu noi, ne bătea mereu şi era alcoolic”
Familia de origine: formată din tată, mama şi o soră mai mare
Mediu profesional: asistentă la o farmacie din oraş - în ultima vreme a rămas şomeră datorită
crizei financiare globale
Antecedente heredocolaterale: tatăl se comportă ciudat- spune pacienta.
Antecedente personale patologice: a fost operată la glanda tiroidă de o tumoare benignă.
Consum de alcool şi alte substanţe: nu consumă alcool, ia antidepresive şi anxiolitice
recomandate de medicul psihiatru.
Aspect vestimentar: neîngrijit.
Tulburări de perceptie: nu prezintă.
Tulburări de memorie: la limita normalului.
Tulburări de gândire: prezintă uşoare idei obsesive legate de devalorizare- „nu mă pot apuca
sa fac ceva pentru că tot timpul îmi vine în minte că nu o să reuşesc”.
Tulburări de atenţie: slabă capacitate de atenţie, şi concentrare.
Tulburări de somn: insomnii dese :” deşi mor de somn, când vreau să mă culc nu reuşesc să
dorm.
Tulburări de conştientă: nu are.
Tulburări de orientare: bine orientată în timp.
Tulburări de dispoziţie: dispoziţie depresivă, tristețe accentuată, fatigabilitate, oboseală.
Motivele prezentării la cabinet: a urmat recomandarea medicului psihiatru cu care colaborez.
Factori declanșatori: datorită îmbolnăvirii grave a mamei sale care avea grijă de copilul său cu
deficienţe şi datorită disponibilizării de la serviciu, a fost nevoită să aibă grijă de copilul său,
acesta venind acasă. Soţul pacientei, dl.E. alcoolic cu rol dominator în familie şi nesuportând
ideea unui copil cu dizabilităţi, o obligă pe pacienta să se ducă la mama sa, bunica copilului
său şi să aiba grijă acolo de el.
Clienta se simte respinsă, incapabilă şi inferioară, are gânduri negative legate de viitorul
căsniciei, de boala mamei, de invaliditatea psihică a fiului, nu are încredere în abordarea unor
evenimente din viitor.
INTERVENŢIA TERAPEUTICĂ

Şedinţele 1, 2
Am construit relaţia terapeutică: Printr-o primire caldă, valorizare, respect, securizare.
T: Bună ziua, cu ce vă pot ajuta?
P:Bună ziua, am fost trimisă de doamna doctor C. să mă ajutaţi în problema mea...
Am folosit ascultarea activă, încurajări minimale, parafrazare, sumarizare.
Anamneză:
Ce vă nemulţumeşte ?
Cum apare problema?
Ce gânduri vă apar în minte?
Cu ce imagini asociaţi aceste evenimente?
Când apare simptomul, ce factori precipitatori (activatori) există?
Crearea de expectanţe pozitive cu privire la rezultatele psihoterapiei.
Explicarea a ceea ce este psihoterapia.
A avut loc un chatarsis produs în urma anamnezei.
În urma şedinţei de evaluare, pacienta, deşi anxioasă şi extrem de reţinută la început, s-a
relaxat şi a capătat încredere furnizându-mi o serie de detalii legate de istoria ei personală pe
care le-am sintetizat în partea de început a prezentării cazului.
T: Doamna E., în urma celor spuse de dvs observ că suferiţi de unele simptome cum ar fi:
trăirea unui sentiment profund de tristeţe, sentimente de culpabilitate, iritabilitate, lipsa poftei
de viaţă, nivelul energiei psihice este redus, fatigabilitate, insomnii. Toate aceste simptome
reprezintă o tulburare, doamna dvs suferiţi de depresie.
P: Înteleg, şi doamna doctor mi-a spus la fel, şi ce pot să fac?
T: Eu sunt psihoterapeut cognitiv-comportamental şi pot să vă ajut scăpaţi de aceste
simptome, desigur dacă şi dvs doriţi să participat la acest efort...
P: Sigur că da...
Mai departe a urmat:
Discutarea contractului terapeutic- număr de şedinţe, costurile şedinţelor- am stabilit un
număr de 15 şedinţe cu o durată de 50 de minute. Stabilirea modului de adresare la persoana a
II a.
Tema pentru acasă- efectuarea planului de activităţi pe ziua următoare (pe cele 7 zile ale
săptămânii)

Şedinţele 3 - 4
Bun venit! Ce s-a mai întâmplat de când nu ne-am văzut?
Discutarea efectuării temei pentru acasă. Dacă nu a efectuat-o se face atunci.
Scurtă sumarizare a problemelor clientei urmată de continuarea anamnezei.
Împreună cu clienta s-a trecut la precizarea obiectivelor şi efectuarea listei de probleme.
T: R. în continuare vom trece la stabilirea obiectivelor înainte de asta te-aş ruga să îmi spui
cum vezi desfăşurarea lucrurilor în viitor în situaţia în care tratammentul nostru va avea
succes?
P: În primul rând îmi doresc să fiu sănătoasă, să am chef de treabă. Apoi vreau să fiu în stare
să mă apropii de S., să stăm de vorbă. Mai vreau ca atunci când C. (Domnul E) spune să
facem ceva ce eu nu vreau să facem să-i pot spune cu calm, fară să mă cert cu el : „Uite eu aş
vrea să facem aşa.” Să încerc să îl conving fără să mă enervez, să ne mutăm amândoi o vreme
de la părinţii mei până găsim o soluţie.
 Lista de probleme a fost elaborată:
- mă simt depăşită de problemele zilnice
- sentimente de incapacitate
- slabă comunicare cu soţul
- ruminaţia gândurilor triste
- inactivitate
- imposibilitate de a mă concentra
- imposibilitate de a mă bucura şi a simţi plăcere
- dificultatea de a interacţiona adecvat cu soţul
- sentimente de vină, faţă de mamă şi băiat
Obiectivele terapiei au fost stabilite împreună cu pacienta:
- crearea sentimentului de bine de sănătate, înlăturarea simptomelor cu privire la insomnii,
sentimente de incapacitate, vinovaţie, lipsa poftei de viaţă, iritabilitate, şi creşterea energiei;
-înlăturarea gândurilor obsesive cu privire la eşec;
- o mai buna relaţie interpersonală cu soţul, cu copilul şi cu fostele colege de la farmacie;
- ameliorarea stării şi eliminarea tratamentului medicamentos;
- training asertiv pentru o mai bună comunicare cu soţul;
Cu toții avem uneori gânduri care ne fac să ne simțim triști sau anxioși, și acestea sunt o parte
normală a vieții. Cu toate acestea, dacă te simți des anxios sau necăjit atunci s-ar putea să fie
nevoie să îți examinezi gândirea pentru a îmbunătăți modul în care te simți. Pentru a face acest
lucru, hai să începem să învățăm despre un nou ABC.

Modelul ABC a fost inițial propus de către Albert Ellis, iar apoi a fost dezvoltat de Aaron
Beck. Modelul ABC cognitiv propune că emoțiile disfuncționale derivă din convingerile
iraționale. Aceste convingeri pot fi identificate și schimbate, generând noi răspunsuri emoționale
mai sănătoase.

Îți recomand să faci acest exercițiu în scris, pentru o mai bună concentrare și conștientizare.

A = evenimentul activator (este orice fel de stimul care acționează asupra organelor noastre de
simț)
Evenimentul poate fi extern (o situație, un eveniment de viață), sau poate fi intern (un gând, o
emoție sau o reacție fiziologică).

Gândește-te la un eveniment sau o situație în care ai trăit o emoție negativă, cum ar fi

anxietate,furie etc. Descrie situația cât mai exact, ca și cum ar exista o cameră de luat vederi:
menționează doar faptele, fără a adăuga interpretări (De ex: „X mi-a spus că m-am îngrășat” și nu
„X a fost nesimțit cu mine”).

B = cognițiile/convingerile/credințele persoanei; practic este modalitatea persoanei de a

interpreta ce i se întâmplă și de a se raporta la realitatea înconjurătoare. Este ceea ce se interpune
între A și C.
Convingerile și gândurile sunt cel mai bine descrise ca „monolog intern”, sau ceea ce îți spui tu în
minte ca răspuns la o situație sau un eveniment. Cel mai bine este să notezi aceste gânduri pe o
foaie de hârtie.

Întreabă-te:
o La ce mă gândeam când a avut loc evenimentul?
o Ce îmi trecea prin cap în acel moment?
Dacă ți-e greu să descifrezi ce îți trecea prin cap la momentul respectiv, te poți ghida după
următoarele Întrebări de descoperire a gândurilor:
o „ Ce este rău în legătură cu asta?”
o „ Ce văd că se întâmplă în această situație?”
o „Ce concluzii trag despre mine sau despre ceilalți în această situație?”
o „... și asta e rău pentru că...”
o „... și ce spune asta despre mine...?”
Ai identificat vreun stil disfuncțional de gândire? 

C = consecințele prelucrării informaționale

Următorul pas presupune identificarea consecințelor prelucrării informaționale. Acestea includ:

1. Emoțiile tale. Notează cuvintele care descriu cel mai bine emoțiile tale.
După ce ai notat aceste cuvinte, evaluează intensitatea emoției de la 0 la 100. Cu cât mai mare
este cifra, cu atât mai intens ai simțit emoția. Acum, aruncă o privire pe acele cuvinte și alege-l pe
acela care reprezintă cel mai bine emoția pe care ai simțit-o în acel moment și subliniaz-o.

2. Simptomele fiziologice. Majoritatea emoțiilor disfuncționale sunt de obicei însoțite de

reacții fiziologice foarte puternice.  Notează reacțiile fiziologice pe care le-ai observat, cum ar fi
bătăile accelerate ale inimii, senzația de sufocare, transpirație ș.a.m.d.
3. Acțiunile tale/ Comportamentul.  Fiecare emoție este însoțită de o tendință de acțiune. Ce ai
făcut în situația respectivă? (exemple de comportamente: plâns, țipat, evitare, izolare etc)
E foarte bine dacă am reușit să ne identificăm emoțiile și convingerile care au dus la producerea
lor. Dar nu este de ajuns să le identificăm pentru a ne schimba starea emoțională.

Pe lângă aceste elemente de bază (A-B-C), modelul mai presupune existența a încă două
componente:

D = disputarea; modul în care „atacăm” acele convingeri disfuncționale, le punem la îndoială

veridicitatea lor. Practic, încercăm să schimbăm modalitatea greșită de a interpreta lucrurile, care
ne predispune la emoții disfuncționale.
Cheia în schimbarea modului în care ne simțim este în disputarea/provocarea și schimbarea
gândurilor și convingerilor noastre dezadaptative. Aceasta începe prin a le examina foarte atent.
Imaginează-ți că ești un detectiv sau un avocat și gândurile și convingerile tale dezadaptative vor
fi investigate la proces.

Pentru a stabili dacă gândurile tale sunt valide, trebuie să aduni și să examinezi dovezi. Vei căuta
așadar dovezi care susțin și care nu susțin gândurile și convingerile tale.  Ca toți detectivii buni,
trebuie să aflăm faptele și să adunăm dovezile.

Disputarea se referă la a pune întrebări care să provoace gândurile, convingerile și așteptările tale,
testând dacă ele rămân sau nu în picioare și dacă te ajută sau te împiedică să-ți realizezi scopurile.
Iată câteva întrebări utile pe care să ți le pui:

o Care sunt dovezile că gândurile/convingerile mele sunt adevărate?

o Există dovezi care să-mi infirme gândurile/convingerile?
o Cum știu că gândurile/convingerile mele sunt adevărate?
o Există fapte pe care le-am ignorat sau pe care le-am omis?
o Ce alte posibile explicații ar putea exista?
o Cât de realiste sunt gândurile, convingerile și așteptările mele?
o Ce alte modalități de a privi situația există?
o Cum ar vedea altcineva situația?
o Dacă nu aș fi deprimat/anxios/furios, cum aș putea vedea situația diferit?
o Realist, care este probabilitatea ca acel lucru să se întâmple?
o Este util pentru mine să gândesc în acest fel?
Munca de detectiv și disputarea înseamnă a încerca să fii obiectiv cu gândurile tale. Înseamnă să
le analizezi, să le evaluezi, să vezi dacă sunt într-adevăr valide și adevărate decât să le crezi fără
nici o urmă de îndoială. 

E = noul efect (ceea ce punem în locul convingerilor iraționale, adică noi cogniții eficiente și
funcționale).
La acest punct, întreabă-te:

„Cum pot să-mi revizuiesc gândul meu dezadaptativ luând în considerare toate dovezile pe care
le-am găsit?”
Apoi scrie o explicație alternativă. Aceasta devine gândul tău nou, echilibrat. Un gând echilibrat
și funcțional este acela care ia în considerare toate dovezile, informațiile obiective, și punctele de
vedere alternative. Acesta este al cincilea pas în analiza ABC- noul efect E, unde îți înlocuiești
gândul vechi, disfuncțional, cu acest gând nou, echilibrat și funcțional.
După ce ai notat noul gând, pune-ți întrebarea „Cum mă simt acum?” Întoarce-te la emoția cea
mai intensă pe care ai identificat-o la C, și reevaluează intensitatea emoției acum. Adesea, vei
afla că nu mai este atât de intensă și supărătoare. Recitește secțiunea de disputare și re-evaluează
cât de mult crezi în gândul disfuncțional acum.
Pasul final de înlocuire a gândurilor disfuncționale cu gândurile noi, echilibrate este foarte
important. Disputarea convingerilor tale și adunarea dovezilor este procesul de schimbare, dar
pasul final este acela în care tu faci schimbarea.
A face un ABC este primul pas spre a învăța cum să-ți reglezi dispoziția și să te ajuți să te simți
mai bine.
Am prezentat legătura dintre gânduri, emoţii şi comportamente:
A (element activator) - La micul dejun soţul citeste ziarul şi nu vorbeste cu mine
B (gânduri şi convingeri) - Nu-i pasă de mine
C (consecinte) - (stări afective) - Mă simt iritată, am resentimente şi sentimente de vinovăţie.
- (comportament) - Mă cert cu el sau îi spun că e egoist.
Tema pentru acasă: monitorizarea stărilor afective într un tabel.
Stări afective
Gânduri (disfuncţionale)
Comportamente

Şedințele 5, 6, 7
Ce s-a mai întâmplat de când nu ne-am văzut?
Recapitularea problemelor, recapitularea obiectivelor.
Care mai este starea actuală a clientei?
În continuare am trecut la verificarea temei pentru acasă, clienta şi-a efectuat tema, cu toate
acestea a declarat că nu îi este prea clar cum influentează gândurile sale stările afective, drept
pentru care am hotarât să luăm ca exemplu incidentul care a declanşat episodul depresiv.
T: ce ai gandit în momentul în care soţul tău ţi-a făcut această propunere?( să se mute la
bunica împreună cu copilul)
P: Că vrea sa scape de mine..
T: Şi ce înseamnă asta pentru tine?
P: Înseamnă că nu vrea să mă mai vadă niciodată.
T: Şi cum te-a făcut să te simţi ?
P: M-am simţit respinsă, şi foarte deprimată...A atunci m-am simţit pentru prima dată
groaznic de deprimată.
T: Haideţi să mai verificăm o dată, el v-a spus să vă mutaţi , aşa-i?
P: Da, aşa-i.
T: Şi v-aţi gândit că vrea să scape de de dvs...asa-i?
P: Da.
T: Pe ce te bazezi când afirmi acest lucru?
P: Păi ne certăm tot timpul, mai mereu sunt bolnavă, casa-i vraişte...
T: Hai sa vedem ce ai fi gândit despre acest lucru dacă nu erai deprimată..
P: Acelasi lucru, pentru ca-i evident că asta urmăreşte.
T: Poate te gândeai că-i doar o soluţie de moment. Poate aşa s-a gândit soţul tău.
P: Atunci de ce nu mi-a spus?
T: Crezi că dacă-i propuneai o soluţie alternativă soţul tău ar fi fost de acord?
P: Nu m-am gândit la lucrul acesta. M-am gândit numai că vrea sa scape de mine.
T: Ce i-ai spune altei persoane care ar veni să-ţi ceară sfatul într-o problemă asemănătoare?
P: Să nu accepte propunerea asta să se gândească şi la altă soluţie.
T: Ai gândi că de fapt soţul o abandonează.
P: Nu cred că aş gândi aşa ceva dacă nu aş avea o dovadă.
T: Ce anume ai considera că fiind o dovadă în acest sens?
P: Ca soţul să-i fi spus că vrea să divorţeze.
T: Soţul tău ţi-a spus vreodată că vrea să divorţeze?
P: Nu, nu mi-a spus niciodată.
Ajungând în acest punct al conversaţiei pacienta şi-a dat singură seama că dacă ar fi
gândit altceva atunci când soţul i-a spus să meargă la bunici situaţia ar fi fost alta, nu ar mai fi
apărut starea sa neplacută.
În continuare am dat ca temă: efectuarea unui tabel în care să treacă:
Stare afectivă
Gând disfuncţional
Gând alternativ adaptativ
Comportament

Şedinţele 8, 9, 10
Ce s-a mai întâmplat de când nu ne-am văzut?
Verificarea temei.
Pacienta şi-a făcut tema pentru acasă şi în continuare am plecat de la aceasta..
Dânsa a găsit că s-a simţit destul de deprimată şi a stat în pat în mai toate serile trecute..
T: R. hai să vedem despre ce a fost vorba, vrei ?
P: Da.
T: Povesteşte-mi despre faptul că te-ai închis în cameră.
P: Da
T: Ce faci în acele momente?
P: Mă duc în camera mea şi plâng.
T: Plângi... şi ce mai faci?
P: Da, plâng şi mă gândesc.
T: La ce te gândeşti?
P: La boala mea, la boala mamei, la copil, la ce-o să se mai intâmple.
T: Şi dacă toate aceste lucruri neplăcute o să ţi se întâmple tu ce-o să faci?
P: Ce să fac, nu pot sa fac nimic
T: Şi dacă nu poţi să faci nimic ce înseamnă asta pentru tine?
P: Că sunt o incapabilă.
T: Să înţeleg că te simţi incapabilă?
P: Da.
T: Care va să zică, gândul că eşti o incapabială îţi vine în minte
P: Da
T: Spune-mi te rog, cum este o persoană incapabială?
P: Este o persoană care nu este în stare de nimic.
T: Există persoane care nu fac nimic, nimic? Măcar că facă ceva de mâncare, sau să se
îmbrace ori curat prin casă....
P: E asta da, fac.
T: Şi dvs faceţi?
P: Da, stau.
T: Înţeleg atunci că orice persoană tot mai face câte ceva... ... mă gândesc atunci că nu le
putem numi incapabile..
P: Da aşa e...
T: Deci dacă ar fi să modificăm acest gând cu unul alternativ mai adaptativ care ar fi acela?
P: Păi nu ştiu.
T: Să zicem că în anumite domenii nu ai încă soluţia.
P: Da, să încerc.
T: Rodica, după cum vezi am identificat gândul disfuncţional şi l-am înlocuit cu unul mai
adaptativ, vrei în continuare să lucrăm aşa?
P: Da, bine.
După ce am lucrat împreună cu pacienta pe gândurile alternative pentru a-şi crea deprinderea
de lucru, am trecut la o abordare comportamentală a problematicii lucrând împreună la
efectuarea unor planuri de activități pentru o zi întreagă, aceste activităţi urmând a le îndeplini
R.E. începând de mâine.
Am stabilit tema :
În continuare urmărirea şi înlocuirea gândurilor disfuncţionale, şi efectuarea activităților
conform programului stabilit.
În acest fel îi demonstrez pacientei cum poate să facă să-şi recunoască gândurile
disfuncţionale şi ce trebuie să facă, să le înlocuiască cu altele mai adaptate, alternative.
În continuare pentru că starea pacientei s-a îmbunătăţit recomand controlul la medicul
psihiatru pentru reducerea medicaţiei.

Şedintele 11 și 12
Se defineşte conceptul de asertivitatate.
Îi cer pacientei să alcătuiască o listă cu situaţii non-asertive şi asertive pe care le comentează
împreună cu mine şi identifică ce i se potriveste mai bine.
R. descoperă că are un grad înalt de sumisivitate în unele situaţii, atunci se simte şi inferioară.
Folosesc jocuri de rol pentru a antrena modul asertiv de relaţionare cu soţul.
Acest demers s-a extins pe parcursul a două şedinţe.
Îi dau ca temă pentru acasă să încerce să pună în practică, cu soţul noul mod de comunicare
mai asertiv şi să-şi noteze rezultatele pentru a le discuta într-o şedinţă următoare.
Fiecare din aceste două şedinţe s-a finalizat cu o scurtă relaxare şi cu sugestii de întărire a
eului.

Şedinţele 13, 14, 15, 16

Verific temele şi le discutăm. În continuare mă axez pe verificarea şi evaluarea rezultatelor
terapiei.
T. Ce s-a schimbat în comportamentul tău, R ?
P. M-am schimbat mult, acum am mai multă încredere în mine, dorm mai bine, mă înteleg
mai bine cu soţul care a fost de acord să se mute o perioadă la mama ca să pot avea grijă de
ea.
T. Am încredere în tine că de acum încolo vei reuşi în ceea ce faci şi vei depăşi
nemulţumirile simţindu-te din ce în ce mai bine.
Demersul terapeutic se încheie cu asumarea responsabilităţii pentru pacientă, pentru
menţinerea câştigurilor obţinute de pe urma procesului terapeutic.
Şedinţele se încheie cu o tehnică de relaxare, cu sugestii de întărire a eului şi accesarea
resurselor proprii.

Concluzii
Acest caz a sosit din secţia de psihiatrie, ceea ce a fost destul de dificil deoarece
pacienta era obişnuită cu alt stil de interviu, vorbea foarte puţin şi aştepta să fie întrebată. A
fost necesară multă răbdare din partea mea cu privire la timpul necesar primirii răspunsurilor.
Pacienta, iniţial, nu credea că poate fi ajutată, crearea de expectaţii pozitive faţă de
terapie au fost binevenite.
Am lucrat la început pe sarcini comportamentale, apoi am mers pe cele cognitive şi, în
final, a fost necesar de un trainnig asertiv pentru a putea comunica mai bine cu soţul. Suportul
social a fost necesar pentru a ajuta pacienta să primească întăriri pozitive. Relaxarea a fost
bine primită și i-a creat pacientei un sentiment de bine. Lucrul pe gândurile disfuncţionale a
mers bine, dar a fost nevoie explicaţii amănunţite şi oferite în momentul când pacienta a fost
pregatită, lucrându-se în ritmul său.
În final, a mai fost nevoie de încă o şedinţă, cu acordul pacientei, pentru verificarea şi
testarea rezultatelor terapiei.

COMĂNESCU T. (ENACHE) ADRIANA (Master PCIP

Anul al II lea – Facultatea de Psihologie și Știinte
ale Educației – Universitatea Spiru Haret

Bibliografie:

1. Teachman B.A., Marker C.D., Clerkin E.M. – Catastrophic misinterpretations as a predictor

of symptom change during treatment for panic disorder, 2012.
2. Teachman B.A., Marker C.D., Smith-Janik S.B. – Automatic associations and panic
disorder: Trajectories of change over the course of treatment, 2009.
3. Fentz HN, Hoffart A, Jensen MB, Arendt M, O`Toole MS, Rosenberg NK, Hougaard E. –
Mechanism of change in cognitive behaviour therapy for panic disorder: the role of panic self-
efficacy and catastrophic misinterpretations, 2013.
4. Alicia E. Meuret, Kate B. Wolitzky-Taylor, Michael P. Twohig, and Michelle G. Craske –
Coping skills and exposure therapy in panic disorder and agoraphobia: latest advances and
future sirections, 2012.
5. Stephen Briers, Terapia cognitiv-comportamentală. Cum să-ţi îmbunătăţeşti gândirea şi
viaţa prin TCC, Bucureşti, Editura All, 2015
6. Diana Botezan, psihoterapeut> https://dianabotezan.ro/blog/articol/modelul-abc-cognitiv
7.https://www.elefant.ro/teste-de-personalitate-inteligenta-sociablitate-caracter_b6822f20-
b63e-48e5-b66e-6f4d32d2ea20
8.https://www.librarie.net/c/458/teste psihologice/sorttop?
gclid=EAIaIQobChMIp4jz9JKf6AIVSOWaCh0HgQ6MEAAYASAAEgJYnPD_BwE
9.https://www.emag.ro/teste-de-personalitate 9789739398206/pd/DBL4WJBBM/
10. Beck, A.T., Ward, C.H., Mendelson, M., Mock, J., & Erbaugh, J. (1961). An inventory for
measuring depression. Archives of general psychiatry, 4, 561-571. 11. Ellis, A. (1998).
Rational Emotive Behavior Therapy: A Therapist’s Guide Book. U.S.: Impact Publishers.
First, M.B., Gibbon, M., Spitzer, R. L., Williams, J.B.W., Benjamin, L.S. (2007).
12. Interviul Clinic Structurat pentru Tulburările Clinice de Personalitate de pe Axa II-a DSM.
Cluj Napoca: RTS. Hamilton, M. (1959). The assessment of anxiety states by rating. Br. J.
Med. Psychol, 32: 50-55. Linehan, M. (1993).
13. Cognitive-Behavioral Treatment of Borderline Personality Disorder. New York: Guilford
Press. Sivananda, Vedanta Academy (2007). Yoga Teacher Training Course Manual. Bowlby,
J. (2011).
14. O bază de siguranţă. Aplicaţii clinice ale teoriei ataşamentului. Bucureşti: Trei. ***
(2012). 15. Diagnostic Psihodinamic Operaţionalizat OPD-2. Manual de diagnostic şi
planificarea terapiei. Bucureşti: Trei. Peseschkian, N. (2007).
16. Psihoterapia Pozitivă – teorie şi practică. Bucureşti: Trei. Peseschkian, N. (2005).
17. Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie. Bucureşti: Trei. Peseschkian, N.,
Deidenbach, H. (1988).
18. Ataşamentul în Psihoterapie. Bucureşti: Trei. Beck, J.S. (1995).
19. Cognitive Therapy: Basics and Beyond. The Guilford Press. Dafinoiu, I. (2001).
20. Elemente de psihoterapie integrativă. Iaşi: Polirom. David, D. (2006).
21. Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale. Iaşi: Polirom. Holdevici, I., Neacşu,
V. (2006).
21. Consiliere psihologică şi psihoterapie în situaţiile de criză. Bucureşti: DUAL TECH.
Holdevici, I., Neacşu, V. (2008).
22. Sisteme de Psihoterapie şi Consiliere Psihologică. Bucureşti: Kullusys. Holdevici, I.
(2009).
23. Tratat de psihotrapie cognitiv comportamentală. Bucureşti: Trei. Kirby, A. (1992).
24 Orientarea experenţială în psihoterapie; Dezvoltare personală, interpersonală,
transpersonală. Bucureşti: SPER. Yalom, I.D. (1970).
25. The Theory and Practice of Group Psychotherapy. New York: Basic Book. Anderson, H.
(2008).
26. Terapia cognitivă a tulburărilor de anxietate, Cluj-Napoca: ASCR. Gabard, O.G. (2007).
27. Tratat de psihiatrie psihodinamică, Bucureşti: Trei. Holdevici, I. (2009).
28. Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală, Bucureşti: Trei. Rizeanu, S.(2014).
29. Psihodiagnoza şi evaluarea clinică a copilului şi adolescentului. Note de curs. Ediţia a
doua revizuită şi adăugită. Bucureşti: Universitară. Robinson, B. (2010).
30. Psihologie clinică, Iaşi: Polirom. Tudose, F., Tudose C., Dobranici, L. (2011).
31. Tratat de psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, Bucureşti: Trei. Vera, L., Leveau,
J., Vera, L.P. (2011).
32. Ghid clinic de terapie comportamentală şi cognitivă. Iaşi: Polirom. Garner, D., Garfinkel,
(1997)