SUBIECTE EXAMEN DINAMICA DE GRUP

1.)Grupul de apartenenta gr de referita, asemanari si deosebiri. Exemplificati

Grupul de apartenen este grupul din care dorim s facem parte. - acest tip de grup influeneaz atitudinile i valorile membrilor - este grupul la care individul spera s se afilieze personal, instituional i psihoafectiv. Grupul de referin este un concept propus de Hyman n 1942 - servete ca model, chiar dac individul nu.i aparine(dar sper s-i aparin, identificndu-se cu acest grup) Adesea, cele doua caracteristici se suprapun: individul alege un grup ca model de conduit, l consider grup referenial pe acela de care aparine. mprirea grupurilor n grupuri de apartenen i grupuri de referin rezult din faptul c individul face parte, concomitent, din diferite grupuri sociale. Ateptrile, valorile, normele de conduit ale acestor grupuri pot fi foarte diferite sau chiar contradictorii. Deosebiri: n cadrul acestei pluraliti, grupul de apartenen indic grupul sau grupurile din care face parte individul, n timp ce grupul sau grupurile de referin sunt cele din care nu face parte, dar accept valorile, normele lor de conduit. Grupul de referin constituie, deci, o baz de raportare a propriei situaii fa de un sistem de valori i norme, pentru autoapreciere i orientare. Grupul de referin poate fi unul din grupurile de apartenen(propria familie), dar poate fi i un alt grup, sau, n funcie de sfera activitii, mai multe grupuri. Grupul de referin, ndeplinind o funcie de raportare i de comparaie, are o importan crecnd pe msur ce individul poate formula opiuni personale n legtur cu grupul sau grupurile din care dorete s fac parte conform intereselor, aspiraiilor sale. Numrul mare de grupuri sociale, din care face parte concomitent, reprezint zona prin intermediul creia individul vine n legtur cu societatea: omul se afln focarul relaiilor de grup, iar grupurile mediaz legturile sale cu societatea. Exemple orentative:

Grupul de apartenen: grupul de prieteni, grupele de la facultate.etc Grupul de referin: o trup de muzic rock- Metalica sau alte celebrit i, familia Columbeanu(Iri i Moni)

1.) Grup de apartenta grup de referinta asemanari si deosebiri. Exemplificati Grupul de aparteneta este grupul din care facem parte, activam si ne influentaza valorile, atitudinile dupa care ne conducem. In cadrul acestui grup individul doreste sa strabileasca o regatura personala, institutionala si afectiva. Grupul de referinta reprezinta modelul pe care-l avem in vizor, cu toate ca nu facm parte din cadrul acestuia, ne identificam cu normele, valorile promovate de acest grup. Cei mai multi dintre noi facem parte din mai multe grupuri, uneori pot exista diferente mari intre normele, valorile atutidinile care se promeveaza in interiorul acestora, insa cu toate acesta suntem membri in cadul lor. Acest lucru determina o impartire intre grupuri cele 2 tipuri de grupuri. Exista diferente intre cele 2 tipuri de grupruri in sensul ca facem parte deja din cadrul grupului de apartenata, insa aspiram, interiorizam si acceptam si normele si valorile de conduita promovate in alte grupri care devin astfel grupuri de referinta.Grupul de referinta indeplineste functia de raportare si de comparatie iar interesul individului poate cereste pe masur. Numrul mare de grupuri sociale, din care face parte concomitent, reprezint zona prin intermediul creia individul vine n legtur cu societatea: omul se afl n focarul relaiilor de grup, iar grupurile mediaz legturile sale cu societatea. Grupul de referin poate fi unul din grupurile de apartenen sper exmplu familia din care facem parte, dar poate fi i un alt grup, sau, n funcie de sfera activitii, mai multe grupuri. Grupul de referin, ndeplinind o funcie de raportare i de comparaie, are o importan crecnd pe msur ce individul poate formula opiuni personale n legtur cu grupul sau grupurile din care dorete s fac parte conform intereselor, aspiraiilor sale.

Exemple gr de aparteneta- familia intrucat activam in cadrul acesteia si respectam valorile si normele morale promovate de ea, grupul de prieteni, grupa de la facultate., practice orice adunare pe care o frecventam si ne consideram ca facand parte din ea. Gr de referinta- spre exmplu putem aprecia relatii care s-au stabilit in cadul grupei 6 , astfel reprezinta o referinta pentru noi, poate fi orice grup care are importanta pentru noi in nu facem parte din el, sper ex unii dintre noi dorim sa facem parte din Asociatia ASCOR.
2.) Grupul ca frond, opoziie, protest: Exemple din societatea romneasc Exist i grupuri care nu sunt reunite pentru munc, nvare, distracie, creativitate sau discuie. Unele grupuri au caracter nonformal i exprim atitudini de frond, de opoziie la structurile oficiale. Liantul colectiv este refuzul, mpotrivirea, protestul fa de ceilali. Grupul acioneaz ca o cultur specific, ca o comunitate care inventeaz rituri, punnd n scen, ntr-o manier scenic, dramatizat, emoii, fluide, fantasme - toate nscute din trirea intens a vieii de grup. Cazul grupurilor de muzicieni underground, comuniti neotribale care modific identitile i contiinele participanilor, care propun alternative estetice i sociale la societatea adult ncremenit, valori autentice, vitalitate i ajustare moral, o unicitate a existenei (Seca, 2001). Muzicienii din garaje i subsoluri, care-i delimiteaz zonele i stilurile cu precizie, elaboreaz i transmit formule simbolice active de articulare la context i de inovare n raporturile sociale, experiene de recunoatere social. Mesajul acestei minoriti anomice se distinge prin: dorina de a inversa procesul de influen, controlat de majoritari, mass-media, instituii politice i educative; slaba recunoatere comercial a produciei lor, construit pe un alt stil dect cel dominant; dependena cognitiv i afectiv fa de vedete, surs de ambivalen i de transgresiune mimetic;

 voina de conversiune a celorlali la formula lor original de via, la stilul lor protestatar. Aceste grupri sunt minoriti efervescente, practic socializri ritualice, triri i ncrederi intime. Ei au alte coduri, mai subtile, angajante; energice. Fie c aparin filosofiei de tip rock, rap sau tehno, au fost descrii ca minoriti anomice, emergente ale unei stri acide(Seca,1988

3.) Exemplificati 3 grupuri primare cunoscute. Analizati caracteristicile lor. Grupul primar A fost descris pentru prima dat de Charles Cooley, n lucrarea Social Organization (1909). Caracteristicile grupurilor primare: asociaia intim a membrilor, cooperarea i interaciunea direct, fa n fa. contribuie decisiv la formarea naturii sociale i a idealurilor individului Caracteristicile grupurilor primare: asigur o anumit fuziune a individualitilor ntr-un ntreg, ntr-o unitate comun; elul fiecrui membru se convertete n viaa comun a grupului, n construirea unui scop colectiv. grupul primar promoveaz spiritul lui noi i implic acel fel de simpatie i de identificare mutual pentru care noi este expresia natural. unitatea grupului primar nu nseamn numai armonie i dragoste, ci i ncurajarea diferenei i competiiei. supunerea la standardele comune ndeamn membrii si s se angajeze n eforturi de a ocupa un loc n contiina celorlali, de a se situa prin raport cu valorile comune. Cele patru tipuri de grupuri primare (Cooley) Denumite de Cooley i universale, pentru c au aparinut tuturor timpurilor i stadiilor de dezvoltare a omenirii. a)familia primul grup primar pe care-l cunoate civilizaia uman; b)grupul de joc al copiilor caracterizat prin spontaneitate i cooperare, prin promovarea ambiiei i onoarei; c)grupul de vecintate exprim viaa social i afectiv a mediului rural (caracteristicile sale sunt autoguvernarea, generozitatea, veneraia eroilor i un acut sentiment de dreptate); d)comunitatea de btrni format de indivizi care se cunosc din copilrie i adolescen, lund adesea forma cluburilor sau societilor n care liantul este afeciunea reciproc. Caracteristicile principale ale grupului primar

scop comun, urmrit ntr-un mod activ; relaiile afective ntre membri; interdependena, solidaritatea, uniunea moral; constituirea de norme, credine, coduri, ritualuri;

echilibrul intern i sistemul constant de relaii cu exteriorul; grupul primar ncurajeaz construirea imaginii ideale; principala caracteristica este conservarea dimenisunii restrnse Exemple de grupuri primare 1. Familia reprezinta un grup primar, intrucat este primul grup cu care avem de a face, in care ne nastem, ale carui reguli le cunaostem si le impartasim cu totii. Este un grup primar, deoarece are o dimensiune restransa (parintii si copiii), pentru ca exista relatii afective intre membrii familiei, solidaritate, sprijin, se construiesc de-a lungul timpului norme, credinte, reguli, la care fiecare membru participa intr-o masura mai mica sau mai mare, urmand ca apoi sa le respecte, sa le interiorizeze si sa se ghideze dupa acestea 2. Grupul de prieteni este un alt exemplu de grup primar. De exemplu, daca vorbim de un grup de prieteni pe care l-am format de cand eram mici si a carui structura am pastrat-o pana in prezent, atunci putem vorbi de asemenea de prezenta relatiilor afective, a suportului si a solidaritatii dintre membri. Pe parcursul vietii grupului s-au dezvoltat de asemenea, anumite norme formale ( spre exemplu: sa nu avem secrete intre noi, sa ne ajutam atunci cand avem probleme, sa discutam deschis orice subiect, etc) dar si norme informale ( este de la sine inteles ca atunci cand un membru al grupului barfeste un alt membru, acesta nu se va duce sa-i spuna celuilalt cele auzite, etc). De asemenea s-au format anumite ritualuri ( vineri seara, iesim in club, duminica mergem la gratar, etc), credinte, coduri prin intermediul carora mebrii comunica mai usor. O alta caracteristica a grupului primar ar fi aceea de a conserva dimensiunea restransa. 3. Grupul de colegi. In cadrul facultatii am format, alaturi de alte 2 colege un grup foarte unit, pe care il consider a fi un grup primar. Caracteristicile sale ar fi: dimensiune redusa (3 membri), desi au intrat si alte persoane in cadrul grupului cu care am relationat de-a lungul timpului, tot noi 3 am pastrat mereu legatura, fiind cele mai unite, avem un scop comun, si anume: realizarea tuturor temelor si proiectelor pentru facultate, dar in afara de acesta, am devenit si bune prietene, ceea ce a mai condus spre un alt scop, acela de a mentine o buna relatie intre noi, de a comunica eficient: avem un echilibru in cadrul grupului in ceea ce priveste modul de relationare, normele formulate de-a lungul timpului pe care le aplicam si pentru relatiile cu membrii din exteriorul grupului nostru. In principiu impartasim aceleasi credinte, valori, atat in perimetrul facultatii, cat si in viata personala, fapt ce a dus la o coeziune ridicata a grupului.

3.)Exemplificati 3 grupuri primare cunoscute. Analizati caracteristicile lor. Grupul primar a fost descris pentru prima dat de Charles Cooley. Acesta clasific grupurile primare astfel: familia, grupul de joc al copiilor, grupul de vecittate i comunitatea de btrni. Familia este primul grup primar pe care l cunoate civilizaia uman. n acest grup relaiile afective sunt pe primul loc. Este mediul n care se dezvolt interdependena, solidaritatea i uniunea moral, toate acestea fiind caracteristici specifice. Grupul de joc al copiilor se caracterizeaz prin spontaneitate i cooperare, prin promovarea ambiiei i onoarei. Aici constituirea de norme, credine, coduri i ritualuri sunt eseniale. Grupul de vecintate exprim viaa social i afectiv a mediului rural (caracteristicile sale sunt autoguvernarea, generozitatea, veneraia eroilor i un acut sentiment de dreptate). n acest grup se formeaz un echilibru intern i un sistem constant de relaii cu exteriorul. Comunitatea de btrni format de indivizi care se cunosc din copilrie i adolescen, lund adesea forma cluburilor sau societilor n care liantul este afeciunea reciproc. Un grup primar asigur o anumit fuziune a individualitilor ntr-un ntreg, ntr-o unitate comun; elul fiecrui membru se convertete n viaa comun a grupului, n construirea unui scop colectiv. Acest tip de grup promoveaz spiritul lui noi i implic acel fel de simpatie i de identificare mutual pentru care noi este expresia natural. Unitatea grupului primar nu nseamn numai armonie i dragoste, ci i ncurajarea diferenei i competiiei. Supunerea la standardele comune ndeamn membrii si s se angajeze n eforturi de a ocupa un loc n contiina celorlali, de a se situa prin raport cu valorile comune. 4.) Dai 3 exemple de grupuri restrnse din mediul pe care l frecventai Grupul restrns Grupul mic reprezint o formaiune psihosocial, unitar i durabil de statute i roluri, structurate n norme i valori. Este forma de grup care n momentul de fa este cea mai studiat, a primit diferite denumiri: grup elementar, microgrup, grup primar, grup mic. Grupul restrns reunete un numar redus de indivizi astfel nct fiecare din ei s realizeze percepia social i comunicarea direct cu ceilali.Ceea ce caracterizeaz i

definete grupul restrns este faptul c toi membrii se cunosc i se percep individualizat, se poate adresa fiecruia astfel nct se fac un schimb permanent de interinfluene. Grupul restrns este generator de afiniti, de relaii mutuale, de atitudini de simpatie sau antipatie, aprobri i respingeri. (D.Anzieu). Structura intern a grupului se bazeaz pe intercomunicare. Pentru R.B Catell grupul restrns este capabil s satisfac nevoile membrilor si. Kurt Lewin susine faptul c grupul mic se caracterizeaza prin dinamica lor tensional. J.Moreno consider c n grupul restrns exist trei categorii de relaii: de simpatie, antipatie i indifere. Exemple de grupuri restrnse din din mediul pe care eu l frecventez: 1. familia- este un grup restrns, care asigur afiniti ntre membri, se bazeaz pe comunicare, promoveaz aceleai scopuri pentru toi membri. 2. grupul de prieteni- cuprinde in general 3-5 prieteni, cei care tu interacionez cel mai frecvent, v petrecei cel mai mult timp mpreun, dezvoltarea unor culturi organizaionale (anumite semne, simboluri, pe care oar voi le tii), interaciunea i direct, fa n fa.,un grad ridicat de afeciune. 3. grupul de vecintate- reprezint viaa afectiv i social a fiecruia din noi, aderm la aceste grupuri din dorina de apartenen.

4. asociaia de voluntari- am fcut parte dintr-o asociaie de voluntari care avea drept scop educarea copiilor din centrul de plasamen Ttrai. 5. grupul format la sfritul unei cercetri: sau grup de cercetare-aciune are la baz voluntariatul, de exemplu participarea la un trainig, cercetare. 6. grupul de nvare- grupa de studeni 7. grupul loisir- pentru anumite activiti sportive, culturale, caminul de studeni.

Un fenomen specific al grupului restrns este cel de coeziune a grupului sau spiritul de grup. Acesta este coeziv cand membrii si simt c i aparin (W.G. Sumner). Coeziune de grup este un fenomen colectiv, un produs supraindividual. Caracteristicile grupurilor coezive sunt: dependene strnse cu ceilali membri ai grupului, raporturi de coperare i mai putin de competiie sau conflicte (M.Dutch), sunt receptive la discuii. Gruparea indivizilor n colectiviti mai mult sau mai puin organizate, este o cerin esenial pentru existena i dezvolatarea fiinei umane. Grupul restrns devine un agent de schimbare social n ansamblul unei colectiviti. 4.) Dati 3 ex de gr restranse din mediul pe care il frecventati. Argumentati. 1. Grupul lectorilor de la biserica, acestia sunt in numar de 4, doi barbati si doua femei care se aduna in fiecare saptamana si repeta anumite cantece sau lecturi pe care ei le au de citit. Membrii acestui grup se cunosc foarte bine au intractiuni frecvente fata in fata. Acestia au anumite norme ca un fel de regulament pe care trebuie sa le respecte atunci cand citesc lecturile. In cazul in care ei trebuiesc sa cante impreuna anumiti psalmi ei repeta impreuna si stabilesc rolul fiecarui membru precum si momentul interventiei fiecarui membru. 2. Grupul de joaca al copiilor de obicei exista mai multi parteneri de joc ai unui singur copil, dar de regula acesta se joaca mai mult si intr-un mod aparte cu cativa 3 sau 4 copii pe care ii cunoaste mai bine si cu care ii place sa se joace mai mult, deoarece copilul se poate identifica cu acest grup mai mic de prieteni. Atunci cand se intampla ca unul dintre membrii acestui grup sa nu poata iesi la joaca intr-o zi ceilalti ii simt lipsa si il cauta sau il asteapta sperand ca va veni. Acesti copii au anumite norme pe care toti le respecta. Atunci cand unul dintre copii are o problema sa zicem ca a perdut ceva, ceilalti cpii il ajuta sa caute obiectul pierdut, si atunci cand il gaseste ei se bucura impreuna. 3. Grupul de sarcina precum consiliul de administratie al unui bloc de locuinte. Membrii acestui grup se cunosc foarte bine deoarece in marea majoritate a cazurilor sunt chiar vecini. Membrii se reunesc in tot felul de sedinte, propunand noi proiecte pentru imbunatatirea conditiilor de locuit a locatarilor blocului respectiv. Ei pot organiza intalniri cu toti locatarii sau pot organiza tot felul de competitii (Cel mai gospodar locatar), in legatura cu administratia blocului respectiv, interactionand in acest fel cu locatarii intregului bloc. Membrii acestui grup au un program bine stabilit si respecta toti anumite norme ale grupului. Familia un alt grup restrans - primul de fapt din viata oricarui individ.

4.)Dati 3 exemple de grupuri restranse din mediul pe care il frecventati. Exemplificati Dupa Pierre De Visscher (2001) putem vorbi de un grup restrnas cand ne referin la un numar de persoane mai mic sau egal cu cinci. Aceste persoane sunt reunite in acelasi loc si au posibilitatea de a se percepe reciproc, de a stabili un linat, o legatura intre ele, de asemenea pot comunica si interactiona la un nivel intrepersonal si intregrupal intro maniera directa si reciproca. Persoanele din cadrul unui grup restrans inpartasesc acelesi experinete semnificative si durabile avand o anumita intentie, un scop bine definit, aflandu-se intr-o unitate. Actiunea acestor persoane poate evolua spre un proces de structurare. Grupul restans poate face obiectul unui construct metodologic al dinamicii de grup. Poate evolua intr-un proces de dezvoltare reciproca a celor care participa, pot desfasura actiuni de cunostere si intreinfluentare, poate deveni un mediu si un mijloc de crestere personala. Grupul se poate constituio de la 3 zile pana la 10 ani Grupul primar promoveaz spiritul lui Noi i implic acel fel de simpatie i de identificare mutual pentru care noi este expresia natural. Unitatea grupului primar nu este ns una de pur armonie i dragoste, se grbete Cooley s adauge, ci este o unitate care ncurajeaz diferenierea i competiia. Supunerea la standardele comune ndeamn membrii s se angajeze n eforturi de a ocupa un loc n contiina celorlali, de a se situa prin raport cu valorile comune. Un prim exemplu de grupuri restrase si cel mai accesibil noua studentilor este Grupul de invatare- clasa de elevi, grupa 5 de studenti. Se formeaza grupuri restranse bazate pe afinitati, pe tituri de personalitati, abilitati cognitive. In cadrul grupui din care facem parte avem stabilit un scop comun, de-a lungul celor ani am creat o lagatura durabila sper, infuentamndune reciproc, dand uneori dovada de unitate. Alt exemplu este Grupul de loisir organizat pentru diferite actini sportive , culturale, sper exemplu echipa de volei. Familia este considerata primul grup de aparteneta din care facem parte ficare dintre noi, unde avem ocazia sa dobandim primele experinete sociale, care poate facilita relatiile noastre din cadrul celorlate gr din care facem parte. In cadrul acestui grup pastram, mentinem legaturi puternice de ordin afectiv cuceilalti membri, impartasim experinete comune, ne infuentam reciproc, este un mediul propice in care putem avea o crestere armoniasa. Grupul de sarcina- este reuniunea pentru o indatorire comuna- spre exmplu tema pe care am avut-o de realizat in grup pentru portofoliul de la Onici. In cadul acestiu grup putem identifica principalele caracteritici ale acestui tip de grup -A)numar mai nik de 5 , (3 studenti), - B) am avut un scop comun acela de finaliza proiectul pentru a putea intra in examen -C) scopul a fost bine definit inca de la primele noadtre interctiuni Grupul format la sfasitul unei cercetari are la baza voluntariatul si reuneste indivizi care participa la realizarea unor observatii care au discutat impreuna rezultatele unei investigatii empirice, ajungand la reprezentarae comuna a unei realitati care si-au confruntata reactiile si credintele(mai este numit grup de actiune cercetare. )Un

exemplu poate fi diferitele Ong-uri din care facem parte, fundatia AISEC, Salvati copii etc.

5.) Instante de socializare in contextul romanesc. Cine ofera modele ? Ce consecinte? In fiecare societate exista asa numitele instante de socializare. Astfel, in contextul romanesc, ca si in altele asemanatoare, aceste instantele sunt oferite si definite de: Familia- in cadrul careia copilul are parte de primele experiente sociale; copilul invata sa se specializeze pe roluri, sa se articuleze unui sistem normativ de la care primeste un sistem de valori, idealuri, modele de gandire care ii vor fi utile ulterior cand il vor ajuta sa se insereze. Grupul de joc- invata roluri si analiza situatiilor, invata sa aprecieze relatiile interindividuale, rolul atasamentului, sistemul de clasificare sociala; Scoala, sistemul educativ- ii transmite valorile unei societati, modele culturale, roluri si stiluri comportamentale. Efectele socializarii, consecintele, sunt reprezentate de achizitionarea de norme culturale practice de grup, pan ala dobandirea constiintei de sine si a idealului de sine, prin dobandirea sentimentului de apartenenta la o colectivitate data si a celui de a impartasi cu altii sentimente si aspiratii, de a avea o identitate culturala. Efectele socializarii adecvate se manifesta prin integrarea individului. Acest proces e particularizat prin invatarea si practicarea ritualurilor sociale ( ex. Rituri ce marcheaza trecerea de la o conditie sociala la alta), invatarea rolurilor sociale (ex. Mac./fem) si cunoasterea lumii sociale sau prin integrarea profesionala. (Material: 6. Grupul ca agent de socializare) 5) Instantele de socializare in contextual romanesc. Cine ofera modelele? Ce consecinte? Socializarea - proces de achiziii i adaptare permanent, de integrare progresiv i de interiorizare a normelor i valorilor morale i culturale. Instanele de socializare sunt: Familia- in care copilul face primele experiente sociale, invatand sa se specializeze pe roluri Grupul de joc- in care invata roluri si analiza situatiilor, evaluarea altuia, invata sa aprecieze relatiile dintre indivizi, sistemul de clasificare sociala, invata rolul atasamentului
10

coala, sistemul educativ care ii transmite valorile unei societati, modele culturale, roluri si stiluri comportamentale,obiecte cu care sa se indentifice. Toate culturile ofera modele de conduita, solicitand individului sa se articuleze la semnificatiile propuse de grup. Modelul traditional, bazat pe ipoteza controlului extern si al schimbarii determinate din exterior, i se substituie modelul reciprocitatii, al interactiunii individului cu mediul sau, cu valorile, codurile, regulile, rolurile si statusurile pe care i le propune grupul sau. Efectele socializrii adecvate: a. achiziionare de norme culturale b.dobndirea contiinei de sine c.dobndirea idealului de sine d.sentimentul de apartenen e.identitate culturala Efectele socializarii adecvate se manifesta prin integrarea individului (orientarea comportamentelor acestuia conform asteptarilor celorlalti). 5.) Instante de socializare in contextul romanesc. Cine ofera modele? Ce consecinte? Socializarea este procesul de achizitie si adaptare permanenta, de integrare progresiva si de interiorizare a normelor si valorilor morale si culturale. Invatarea sociala cuprinde modele actionale si structuri cognitive, stiluri de exprimare, scopuri, credinte, valori, atitudini care duc la functionare articulata, relatii interpersonale si sociale, relatii intragrup si intergroup, statusuri publice. Instantele de socializare reprezinta invatarea prin interactiune cu altii, a unor modele de conduita, norme si consecinte comne. Socializarea este realizata intr-o multitudine de forme si situatii de numerosi agenti dintre care mai importanti sunt familia, grupurile pereche, scoala si mijloacele de comunicare n masa. Personalitatea se construieste prin interactiune cu ceilalti, incepand din copilarie pana la varsta aduta. Prin socializare se nasc atat similitidini cat si diferentieri intre membrii unei comunitati sau ai unui grup. Este un peoces continuu de adaptare si de interiorizare a nomelor, valorilor promovate in societate.

11

Socializarea este un proces de interactiune sociala prin care individul dobandeste cunostinte, valori, atitudini i comportamente necesare pentru participarea efectiva la viata sociala. Transferul de cultura de la o generatie la alta se face prin intermediul socializarii. Individul se naste intr-o anumita cultura pe care o preia, o interiorizeaza i o transmite urmatoarelor generatii. Avem modele in toti acesti factori cum ar fi : cel mai important factor personal este reprezentat de parinti care contribuie major si inca de la o varsta foarte frageda la dezvoltarea personalitatii si gradului nostru de socializare cu tot ce ne inconjoara. Factorii de mediu sunt reprezentati de intreaga familie in care ne nastem, de mediul social, adica gradul nostru de socializare va fi mult mai dezvoltata daca vom avea o familie unita, multi membri si daca este o familie de intelectuali sau de oameni simpli va influenta gradul nostru de socializare. Mediul cultural este foarte important si de aceea consecintele aduse de acesta gradului de dezvoltarea a socializarii individului sunt importante si se manifesta in toate informatiile culturale pe care le impartasim altora prin socializare. Avem nevoie de modele culturale, pentru a avea subiecte de discutie in orice context si pentru a fi constienti si mandri de aceste valori ale spatiului romanesc. Socializarea incepe din primele zile de viata i continua de-a lungul intregii existente. ntr-o prima forma pozitiva-concordanta socializarea se realizeaza conform unor valori i norme sociale fundamentale i n concordanta cu valorile i normele promovate de societatea globala. Aici putem da ca exemplu toate modelele ce pornesc din educatia data de parintii nostri, de la gestul de a saluta pe oricine intalnesti pana la a-ti lua la revedere, iar consecintele acestor lucruri preluate de la modelele numite parinti, vor fi pe viitor in constiiinta noastra si se vor maniofesta ca temelii ale socializarii individuale. n forma a2-a pozitiva-discordanta socializarea se realizeaza conform unor valori i norme sociale fundamentale, dar n discordanta cu unele norme i valori promovate de unii agenti socializatori. In cadrul acestei forme de socializare putem da ca exemplu modelul persoanelor ce sustin toleranta public intre membrii grupului insa din care apartin fac exact opusul.

12

n forma a3-a negativa-concordanta n cazul n care familia i grupul realizeaza o socializare conforma cu normele i valorile statului totalitar, dar neconforma cu valorile i normele sociale fundamentale. Un exemplu al societatii romanesti actuale nu poate fi dat in acest caz, dar putem apela la perioada comunista in care militienii incalcau norme sociale ale omului printre care dreptul la exprimarea libera, dar care era in concordanta cu normele sociale ale statului comunist. n forma a4a negativa-discordanta socializarea se realizeaza contrar normelor i valorilor fundamentale dar i celor promovate la nivel social general. Aceasta forma extrema de socializare poate fi intitulata o anti-socializare deoarece adeptii acestei forme sunt impotriva tuturor normelor sociale si doresc sa se individualizeze prin propriile lor norme. Aici avem ca modele infractorii care nu se supun nimanui si al caror comportament are consecinte nehative dar si pozitive putand fi considerati ca un model de socializare pe care nu ar trebui sa-l urmam. 6.) Ce efecte are coeziunea grupurilor in contextul social din Romania ? Contextul social ofera nenumarate prilejuri de a invata modeluri si stiluri , de a le aplica si experimenta in grup. Interactiunile datorate vecinatatii spatiale(de asociere, de cooperare sau de solidaritate colectiva), conflictele dintre tineri si varstnici, distantarea economica, modelele de relatie afective si de petrecere a timpului liber, empatia imitatia si identificarea sunt tot atatea atitudini si comporamente transferate din socialul larg in societatea proxima reprezentata de grup. Cadrele afinitatilor, formele de vecinatate, diferitele tipuri de relatii sociale in scopul de a crea o anumita armonie de grup, fenomen numit coeziune. Prin aceasta se descrie buna functionare a grupului, se disting efectele pozitive ale gradului de sustinere reciproca intre membrii grupului, in termeni de solidaritate, grad de satisfactie legat de relatiile interpersonale din grup, de climatul si moralul grupului, de sentimentul de apartenenta la o societate morala. Coeziunea este rezultatul unei experiente comune si al duratei de functionare a grupului. Festinger si colaboratorii sai numesc coeziunea drept ,,campul total al fortelor ce se exercita asupra unui membru pentru ca acesta sa ramana in grup. In contextal social din Romania grupul exercita o presiune pentru uniformitate, membrii se influenteaza reciproc , fac eforturi pentru aplanarea dezacordurilor si pentru obtinerea unei opinii comune. Cu cat va creste coeziunea grupului cu atat ia amploare presiunea pentruuniformitate. Indivizii au tendinta de a imita grupul. Alegerile reciproce din interiorul grupului, numarul si intensitatea acestora determina gradul de coeziune care devine un mijloc de actiune catre scopurile grupului. Daca grupul se va confrunta cu o victorie atunci coeziunea va determina placerea participarii la viata grupului si va aparea un sentiment de securiate si mandrie al

13

apartenentei. De asemenea un esec poare duce la cautarea unor vinovati dorindu-se gasirea unor responsabili de aparitia esecului, astfel apare o presiune a grupului si asupra membrilor acestuia. Efectele coeziunii pot determina o experienta comuna mai puternica care poate produce conformism comportamnetal, supunere fata de normele interne si care se poate solda cu un randament superior al grupului. De obicei in Romania in grupurile coezive deviantii sunt respinsi.Insa cu cat grupul va fi mai coeziv cu atat va creste si randamentul acestuia. De exemplu in Romania in domeniul invatamantului elevii petrec impreuna importante momente din viata si astfel coeziunea este privita ca un factor al cresterii rezultatelor scolare deoarece ei au un moral mai ridicat, un inalt sentiment de securitate si un nivel ridicat al stimei de sine. In aceste grupuri va creste comunicarea, va creste performanta si daca grupul va exercita presiuni pentru conformare la norme va antrena si conformismul gandirii de grup.Ca in orice alte grupuri fiecare va vrea sa fie cel mai bun si astfel va creste solidaritatea, spiritul de echipa si in consecinta coeziunea grupului. La prima vedere in Romania coeziunea grupului poate prezenta interes cel mult pentru membrii acestuia, nu si pentru managerul care vizeaza atingerea eficienta a obiectivelor. Implicarea individuala, atitudinea pro-activa si asumarea responsabilitatii par a fi solutii mai inspirate in ecuatia obiective - eficienta. Un grup prea unit poate fi la fel de greu de condus ca si unul dezbinat, in masura in care opune o rezistenta de tip "sindical" la orice incercare de a-i modifica normele sau corecta directia. In plus, este dificil sa identifici sau sa aloci responsabilitati angajatilor care se prezinta ca un grup atat de bine sudat, incat ajunge sa fie unul bine inchegat. Coeziunea grupului poate sa apara spontan si sa se dezvolte organic in timp. Cand conduci un departament nu ai timp sa astepti aparitia acestui proces natural, din cel putin doua motive: vei fi interesat ca echipa sa fie unita in jurul unui anumit set de obiective/scopuri comune; atunci cand sudarea grupului intarzie, vei dori sa grabesti desfasurarea lucrurilor in sensul dorit (si sa previi, de exemplu, evolutia intr-un sens contrar, si anume starea conflictuala). Tocmai de aceea, un rol important in dezvoltarea coeziunii echipei il are liderul. Acesta are avantajul viziunii de ansamblu a grupului, in care fiecare membru, caracterizat de anumite particularitati psihologice, experienta si aspiratii profesionale, indeplineste o anumita functie, formala sau/si informala. Astfel, liderul poate initia constructia grupului prin stabilirea scopurilor comune si a responsabilitatilor individuale, adica a modului in care acestea pot fi indeplinite. Liderul poate promova tacit anumite norme in cadrul grupului, profitand de puterea pe care exemplul personal o poate avea. De aceea, acceptarea diferentelor individuale sau colaborarea in cadrul echipei sunt norme care trebuie promovate concret si nu declarativ. Stabilirea obiectivelor echipei si a planului prin care acestea vor fi atinse vor avea drept rezultat un grup coerent si functional - premisa de baza pentru obtinerea unui grup sudat. Recompensele, legate direct de succesul lucrului in echipa, de colaborararea stransa cu ceilalti colegi si de promovarea valorilor "coezive", contribuie la sudarea grupului. In acest caz, recompensele de ordin non-material (atribuire de noi proiecte

14

provocatoare, "trofee", celebrari etc.) au o mai mare putere de a motiva decat cele materiale (bonusuri). Toate aceste actiuni vor contribui la crearea unor afinitati intre membrii grupului si astfel la coeziunea echipei. Proiectele dezvoltate impreuna, un stil de conducere democratic, o legatura comuna (obiectivele echipei) explicita, interese similare sau chiar identice si training-uri in cadru formal sau informal asigura liantul atat de necesar unui departament eficient. Beneficiul final al acestui proces complex este vizibil. Intr-o echipa sudata, membrii acesteia, desi respecta diferentele individuale, sunt dispusi sa le puna in paranteza pentru a lucra impreuna in vederea atingerii unui tel comun. Este in avantajul companiei sa promoveze coeziunea grupurilor, deoarece telul comun acestora se suprapune propriului interes de afaceri.

6.)

Ce efecte are coeziunea grupurilor in contextul social din Romania ?

Noiunea de grup social desemneaz diferite ansambluri de indivizi dou sau mai multe persoane , ce mprtesc acelai sentiment de unitate, i sunt angajate n unul sau mai multe tipuri de interaciune social stabil, condiionate de contexte sociale i istorice. Janis defineste coeziunea de grup dupa definitia clasica a lui Festinger "totalitatea fortelor care determina indivizii sa ramana in grup" Coeziune social este declarat a fi ridicat atunci cnd aproape toi membrii unei societi n mod voluntar "joac dup reguli de joc", i cnd toleran pentru diferene este demonstrat n interaciunile de zi cu zi ntre grupurile sociale n societatea respectiv. Structurile militare romnesti trec n prezent printr-un profund proces de restructurare. La nivelul fiecarei organizatii sunt si vor fi necesare redefiniri, redirectionari, restructurari. La nivelul culturii organizationale, al relatiilor de putere, al tiparelor de comunicare si al constantelor comportamentale individuale si colective se vor produce, nendoielnic, modificari uneori dramatice. Din acest punct de vedere, imaginarul interpersonal, conduitele fiecaruia dintre noi, va trebui sa fie interiorizat. Rezistenta la schimbare, criza culturii organizationale se vor obiectiva n comportamente, acte si actiuni concrete, carora comandantii de la toate nivelurile trebuie sa le faca fata si, pentru fiecare caz n parte, sa gaseasca solutii. Organizatiile sunt ansambluri structurate constituite n vederea atingerii unor obiective determinate. Unitatea unei organizatii este data de modul de interdependenta si de existenta functiilor, rolurilor si statutelor pertinente pentru atingerea obiectivelor propuse. Raporturile sunt structurate, cel mai adesea, ierarhic si dupa functii sau calificari. Atitudinile, reprezentarile pe care unii le au despre ceilalti (n primul rnd ale celor cu care lucreaza mpreuna), solidaritatile si simpatiile joaca un rol esential. Alte relatii pot de asemenea traversa organizatia, fie ca este vorba de cunostinte interioare si exterioare
15

organizatiei, fie ca au existat anterior relatii de grup pe care jocul promovarilor le-a slabit, dar care nu sunt mai putin prezente. Toate acestea pot fi reunite sub termenul generic de, climat psihosocial. Acesta este un sistem de referinta pentru fiecare individ n alegerea comportamentului sau, n procesul de adaptare a conduitei si a modului sau de interrelationare n cadrul organizatiei. Fiecare individ se caracterizeaza att prin trasaturi ce tin de vrsta, nivel de instruire, profesie, mediu de provenienta, ct si prin particularitatile ce deriva din temperament sau caracter. Felul de a fi al fiecaruia este dat de atitudinile adoptate, opiniile exprimate n legatura cu anumite fapte, comportamentul obisnuit. Se naste ntrebarea: daca grupul este format din mai multi indivizi si daca fiecare are felul sau deosebit de a se manifesta, cum putem vorbi despre opinia grupului, despre un comportament al grupului n ansamblul sau? Unitatea de apreciere si de actiune ce apare la nivelul colectivitatii este rodul influentei reciproce a membrilor sai. Adesea, remarcam ca o persoana cunoscuta se comporta cu totul neasteptat atunci cnd se integreaza ntr-un ansamblu. Atitudinea sa devine explicabila atunci cnd stim ce influente sufera din partea celorlalti. Din interactiunea indivizilor ia nastere un comportament al grupului, comportament ce si pune amprenta asupra tuturor. Plecnd de la aceasta ipoteza trebuie subliniata ideea conform careia grupul actioneaza ca unitate de sine statatoare numai din momentul n care a atins un nivel minim de coeziune, cnd s-au constituit diverse structuri n care sunt inclusi toti membrii sai. Fireste ca nu toti membrii sunt integrati n acelasi mod n toate structurile. Cu ct nsa ponderea lor n fiecare structura este mai mare, cu att coeziunea este mai ridicata si invers, cu ct ramn n afara acestei structuri mai multi membrii, cu att coeziunea este mai mica. Coeziunea poate fi considerata drept cea mai importanta variabila de grup, deoarece, tocmai datorita ei, grupul exista, se mentine si functioneaza ca o entitate coerenta, relativ de sine statatoare. 6.) Ce efecte are coeziunea grupurilor in contextul social din Romania ? Coeziunea a fost definit n anii 50 de Festinger drept cmpul total al forelor ce se exercit asupra unui membru pentru ca acesta s rmn n grup. Grupul lui Moreno considera c, grupurile au calitatea de a dezvolta reele afective, simpatie ntre membri, pe baza acestui sentiment definind indicele coeziunii de grup. Fischer, consider coeziunea un concept integrator ce d seama de forele de atracie, deafinitile din grup i de moralul acestuia. Consecinele, efectele coeziunii in general, nu numai in Romania o coeziune nalt poate duce la conformism comportamental, supunere fa de normele interne. Efectele coeziunii trei categorii - efecte asupra satisfaciei - efecte asupra performanei - contradictorii - efecte asupra gndirii de grup
16

Avantaje: - grupul dezvolt o valoare integrativ pentru membri - poate provoca schimbrile dorite - stimuleaz participarea - poate influena minoritarii - poate depi prejudecile Dezavantaje: - mpiedic atingerea scopurilor - duneaz capacitii de adaptare a grupului - mpiedic aciunea de cutare a unor noi soluii Cu ct crete coeziunea unui grup, cu att devine mai important presiunea ctre uniformitate Experimentul lui Schachter Comunicrile ctre membrii cu un punct de vedere divergent erau mai numeroase; n grupul de tip coeziune puternic/pertinen, comunicrile ctre deviani aveau o pondere deosebit; devianii intransigeni au fost respini, n special n grupurile cu o coeziune puternic.

Dou modaliti de coeziune: Compromis vs. Consens. In gandirea de grup in special in politica din Romania - compromisul acord gsit datorit moderaiei, fiecare face concesii; context normativ n care este valorizat conformitatea iar divergena i conflictul intern sunt considerate periculoase; - consensul rezultatul unei dezbateri n care poziiile au fost expuse i discutate, regula fiind de a ajunge la un acord; context normativ care valorizeaz diferena i diversitatea iar conflictul intern este privit ca un mijloc de a favoriza dezbaterea, de a clarifica diferitele alternative. Normativitatea este nucleul coeziunii, dar coeziunea nu se rezum la aceasta. Parlebas 3 tipuri de coeziune: Coeziune normativ i cultural atitudinile comune, ritualuri, norme i valori obteti:

17

 Coeziune functional modul de funcionare al grupului; depinde de organizarea adoptat, de reelele de comunicare, de statute, natura sarcinii, gradul de ajustare a resurselor n raport cu activitile ntreprinse; Coeziune socio-afectiv afinitile dintre membri. 7.) Ce functii indeplineste grupul (de studiu;de munca;ONG.) in societatea romaneasca si cu ce consecinte? Principala atractie pe care o indeplineste grupul este acea de dobandire a satisfactiei personale, de intretinere a legaturilor psihosociale(Guimond 1994).Apartenenta la grup, permite linistea individului contrariata de presiunile sociale. Functiile pe care le indeplineste grupul e determinat de structura lor:(formala sau informal), de sarcina si tipul de organizatie.Principale functii pe care le indeplineste grupul:de studiu , munca, ONG pun accentul pe satisfacitia nevoilor membrilor: a. satisfacerea diferentiata a nevoilor membrilor, in functie de organizarea ierarhica si autoritatea recunoscuta de fiecare; b. satisfacere nevoii de incorporare sociala si de dominare(participare, incorporare, securitate, respectarea traditiilor si a ritualurilor); c.functie specifica(de sarcina) si accesoriu(de apartenenta unor nevoi); d. crearea unor nevoi, pe masura ce grupul evoluiaza spre noi scopuri. Atat in grupul de studiu, munca cat si in ONG functiile lor sunt : de integrare, reglementare a relatiilor intraindividuale si interindividuale, de securiate.Neculau, 1977 identifica tipuri de procese de grup, derivand din functiile pe care le indeplineste: de realizare de sarcini, de comunicare,afectiv-apreciative, de influenta. A. Blanchet si A. Trognon(1994) identifica functiile grupurilor independent, de formare, si de evolutia lor ulterioara: a. scopuri comune, reunirea intereselor individuale; b. nevoia de a definire frontiere, de a identifica diferente in raport cu altii; c. Stabilirea unor relatii interpersonale privigiliate, in conformitate cu imaginea mentala a individului despre comunicarea cu ceilalt; d. construirea unei organizatii, ce da posibilitatea membrilor sa-si asume roluri si statusuri, sa stabileasca norme practici proprii . Astfel grupul devenind producator de schimburi si idei,reglator al relatiei afective dintre membrii. Alte functie pe care le regasim la orie grup:integrare sociala , de diferentiere, de schimbare, de producere a ideilor.

18

Ca si consecinta de exemplu daca comportamentul in gupul de apartenenta se schimba de la democratic catre cel autoritar se modifica climatul de grup, aparitia unui grad de agresivitate, manifestata prin explozii frecvente. Alte consecinte pierderea echilibrului grupului si cautarea unui nou echilibru. 7.) Ce functii indeplineste grupul (de studiu;de munca;ONG.) in societatea romaneasca si cu ce consecinte? Principala atractie pe care o indeplineste grupul este acea de dobandire a satisfactiei personale, de intretinere a legaturilor psihosociale(Guimond 1994).Apartenenta la grup, permite linistea individului contrariata de presiunile sociale. Functiile pe care le indeplineste grupul e determinat de structura lor:(formala sau informal), de sarcina si tipul de organizatie.Principale functii pe care le indeplineste grupul:de studiu , munca, ONG pun accentul pe satisfacitia nevoilor membrilor: a. satisfacerea diferentiata a nevoilor membrilor, in functie de organizarea ierarhica si autoritatea recunoscuta de fiecare; b. satisfacere nevoii de incorporare sociala si de dominare(participare, incorporare, securitate, respectarea traditiilor si a ritualurilor); c.functie specifica(de sarcina) si accesoriu(de apartenenta unor nevoi); d. crearea unor nevoi, pe masura ce grupul evoluiaza spre noi scopuri. Atat in grupul de studiu, munca cat si in ONG functiile lor sunt : de integrare, reglementare a relatiilor intraindividuale si interindividuale, de securiate.Neculau, 1977 identifica tipuri de procese de grup, derivand din functiile pe care le indeplineste: de realizare de sarcini, de comunicare,afectiv-apreciative, de influenta. A. Blanchet si A. Trognon(1994) identifica functiile grupurilor independent, de formare, si de evolutia lor ulterioara: a. scopuri comune, reunirea intereselor individuale; b. nevoia de a definire frontiere, de a identifica diferente in raport cu altii; c. Stabilirea unor relatii interpersonale privigiliate, in conformitate cu imaginea mentala a individului despre comunicarea cu ceilalt; d. construirea unei organizatii, ce da posibilitatea membrilor sa-si asume roluri si statusuri, sa stabileasca norme practici proprii . Astfel grupul devenind producator de schimburi si idei,reglator al relatiei afective dintre membrii. Alte functie pe care le regasim la orie grup:integrare sociala , de diferentiere, de schimbare, de producere a ideilor. Ca si consecinta de exemplu daca comportamentul in gupul de apartenenta se schimba de la democratic catre cel autoritar se modifica climatul de grup, aparitia unui grad de
19

agresivitate, manifestata prin explozii frecvente. Alte consecinte pierderea echilibrului grupului si cautarea unui nou echilibru. 7. Ce funcii indeplineste grupul (de studiu, de munca, ONG), in societatea romaneasca si cu ce consecinte? Funciile pe care le ndeplinete grupul sunt determinate de structura acestuia (formal sau informal), de sarcin i de tipul de organizare. Principalele functii ale grupului n viata sociala si organizationala se refera la socializarea si integrarea sociala a membrilor, satisfacerea nevoilor de apartenenta si asigurarea nevoilor de securitate, afirmare si valorizare , furnizarea mijloacelor de invatare sociala, dezvoltarea constiintei de sine a membrilor si a unei culturi proprii ( prin rituri, credinte, limbaj specific). Literatura de specialitate autohton precizeaz
(Neculau,1977) urmtoarele tipuri de procese de grup, derivnd din funciile ndeplinite: de realizare a sarcinii, de comunicare, afectiv-apreciativ, de inf1uen. Prima functie este cea de integrare social a individului, a nevoilor i aspiraiilor sale. Orice membru al grupului nazuiete s se ncadreze n viaa de grup i s se articuleze normelor pe care acesta le propune. El parcurge un proces adaptativ, realiznd un dublu efort: de "nvare" a semnificaiilor i regulilor grupului i de transformare a acestui mediu, pentru a-l apropia de scala sa de valori. Procesul este dificil, el implic adesea divergene, conflicte, rupturi, evoluii normale pe traseul adaptrii dintre dinamica individual i cea social. Grupul de studiu, de munca si ONG ul, fac parte din categoria grupului mic sau restrans, caracterizat prin fuziunea individualitatilor pentru construirea unui scop comun, relatii afective intre membri, interdependenta, solidaritate, constituirea de norme comuneechilibru intern si dorinta de a conserva dimensiunea redusa. In calitate de grup restrans, grupul de munca (de sarcina) are rolul de a reuni comitetul de actiune pentru o indatorire comuna; aceasta este principala functie pe care grupul de munca o indeplineste si la nivelul societatii romanesti, insa nu este singura. Grupul de sarcina reprezinta cadrul in care individul poate acumula noi informatii, este un mediu care stimuleaza performanta si are meritul de a distribui roluri care permit membrilor afirmarea in functie de abilitatile si competentele personale. Grupul de munca asigura o satisfacere diferentiata a nevoilor membrilor sai prin faptul ca dorintele si aspiratiile membrilor nu pot fi implinite in mod egal. n societatea romaneasca apartenenta la un grup de munca are drept consecinte dezvoltatarea abilitatilor de lucru in echipa, dezvoltarea personala (prin expunere la modele sociale si interactiunea cu specialisti sau persoane cu experienta in anumite domenii), asigurarea unei relative stabilitati

20

financiare, posibilitatea de a participa la greve sau alte proteste ale muncitorilor, obtinerea unei pensii dupa implinirea unui numar de ani in campul muncii precum si plata de taxe si impozite catre stat. O alta consecinta importanta a apartenentei la un grup de munca se refera la posibilitatea de specializare si imbunatatire a capacitatilor de lucru. Exista si grupuri de munca informale, care desi desfasoara activitati de productie nu platesc taxe; fenomenul muncii la negru este destul de popular in Romania, implicarea intr-un astfel de grup de sarcina avand drept consecinta participarea la comiterea unei ilegalitati si neacumularea anilor de vechime in munca.

ONG urile reprezinta grupuri de actiune comunitarea care au ca obiectiv dezvoltarea locala si desfasoara activitati pentru apararea drepturilor sociale ale unor categorii de populatie, precum si organizarea serviciilor comunitare. Existenta ONG urilor are drept consecinta atragerea de fonduri internationale pentru dezvoltarea unor proiecte la nivelul tarii noastre, promovarea valorilor democratice, precum si adoptarea unor modele de organizare specifice organizatiilor externe. ONG urile sunt independente fata de stat, au rolul intermediar intre guvern si individ si contribuie la dezvoltarea sentimentului de solidaritate colectiva. In Romania, majoritatea ONG- urilor prezteaza servicii, cea mai importanta consecinta a existentei acestora fiind tocmai imbunatatirea serviciilor sociale si comunitare oferite de catre stat, sau completarea acestora. Grupul de invatare este reprezentat de clasa de elevi, grupa de studenti sau grupul de formare in organizatie sau cel de educatie populara. Principalele functii ale acestui grup restrans sunt acelea de formare si informare a membrilor, de dezvoltare a abilitatilor de lucru si de transmitere a informatiilor necesare unei calificari. In societatea romaneasca grupul de studiu are un rol important in transmiterea valorilor si normelor sociale. Grupul de invatare indeplineste functia de educare si socializare a copiilor si are drept consecinta formarea de specialisti competenti in variate domenii de lucru.

8.)Discutati despre dimensiunea instrumentala/relationala a grupului....Caracteristici, efecte. prezentarea 2

Grupul i asum activiti instrumentale (realizarea unei sarcini, producie, elaborare) i dimensiuni relaionale (procese afective, de meninere a grupului ca grup).

21

In cadrul dimensiunii instrumentale, accentul cade pe sarcin, eficien, responsabilitate, elaborarea procedurii pentru ndeplinirea misiunii, clarificarea coninutului mesajelor. Atracia ctre scop necesit o coeziune intern, de aciune colectiv, de articulare a rolurilor, de o participare afectiv ca o condiie a ndeplinirii sarcinii. Respectarea regulilor de procedur, a normelor, nu exclude armonizarea, cooperarea, supleea, competena interacional. O funcionare rigid, oarb, numai n numele regulii, poate nate sentimente de insecuritate, confuzii, derapaje, disfunctionaliti. Orice blocare a adeziunii la grup i sarcin poate diminua efortul, poate deturna energiile, orientnd grupul spre o stare conflictual. Dimensiunea instrumentala: - Rezult dintr-o activitate raional prin raportare la coninuturile tratate i din obiective formale concise, pe termen lung sau mediu - Indepliste roluri instrumentale - Repartitie eficienta a sarcinilor si responsabilitatilor - Comunicarea informatiilor si continuturilor - Reguli explicite de transmitere a informatiilor - Evaluarea grupului se face dupa criteriul eficientei si productivitatii - Necesiti instrumentale: a realiza cteva lucruri si a rezolva o problem extern. - Regulite urilizate sunt tehnice, stabilite in functie de realitatea materiala. - Tipul de relatie este centrat pe sarcina. Dimensiunea relaional, chiar dac promoveaz procesarea socioafectiv a grupului, nu poate fi gndit n afara sarcinii, muncii, activitii comune. Comunicarea ntre participani, interaciunile, confruntarea sentimentelor sunt prilejuite de orientarea spre aciunile comune. De aici rezult nevoia de apartenen la grup, ca instrument de realizare i mijloc de afirmare personal, atracia ctre grup ca spaiu social i afectiv al relaiilor cu ceilali. Grupul ofer securitate, plcerea implicrii, prilejuri de a satabili relaii de prietenie, mndria face parte dintr-o structur. Genereaz sentimente de simpatie sau antipatie, prilej de confruntare afectiv, acceptri i respingeri, competiie i colaborare, solidaritate i tensiuni procese care nu se ating doar de actorii implicai, ci afecteaz ntregul grup, unitatea sa. Dimensiunea relationala: - Realtiile rezulta din interactuinile sociale. - Roluri psihosociale, realizate prin comunicare. - Tentative de influenta mutuala, interpretarea mesajelor.

22

- Criterii de evaluare a grupului: Solidaritate, franchee, bogia relaiilor, fluiditatea comunicrii, bunstare etc - Trebuine afective i identitare: A forma o imagine de sine pozitiv. A crea legturi. A obine respectul celorlali, recunoaterea identitii sale, a valorilor sale, a modalitilor de aciune (chiar dac acestea nu sunt agreate de unii membrii). - Regulile sunt stabilite in functie de realitatea sociala. - Se asteapta producerea unor comportamente cum ar fi solidaritatea, reciprocitatea, compatibilitatea 8.)Discutati despre dimensiunea instrumentala/relationala a grupului....Caracteristici, efecte. Chantal Leclerc (1999), analiznd evoluia dinamic a grupurilor a identificat trei dimensiuni specifice ale fiecrui grup: instrumental, relaional i contextual. Dimensiunea instrumental are in vedere coordonarea membrilor ctre un scop comun i organizarea comunicrii n vederea fluidizrii informaiilor. Dimensiunea relaional se refera la gestionarea obiectivelor i modul n care se acestea sunt in concordanta cu ateptrile i disponibilitile membrilor, contribuind la dezvoltarea unor relaii sociale care s convin membrilor implicai. Dac dimensiunea instrumental se refer la producia grupului i coninutul acesteia, cea relaional relateaz despre interaciunile socio-afective. Au fost realizate numeroase cercetari ce au avut in vedere dimensiunile grupului. Unele dintre acestea au facut diferenta intre o arie a sarcinii sau socio-operatorie (oferirea de opinii i informaii, evaluare, control) i alta socio-afectiv (manifestat prin solidaritate sau agresivitate), altii au identificat roluri centrate pe sarcin (lansarea unei idei, solicitarea de informaii, oferirea de opinii, coordonare) i roluri de meninere a coeziunii (ncurajare, armonizare, facilitarea participrii), iar mai tarziu cercetatorii au descris proceduri pentru producie (tipul centrat pe sarcin, autoritar) i preocupri pentru persoane (tipul club social sau regulator). Anzieu si Martin realizeaza cele mai clare clasificari ale dimensiunii grupului. Ei sustin ca grupul isi asuma activitati instrumentale ( realizarea unei sarcini, productie, elaborare) si prezinta de asemenea si o dimensiune relationala )procese afective, de mentinere a grupului). Insa, important de mentionat este faptul ca toate cercetarile dovedesc c n cazul primei dimensiuni ( cea instrumentala) se pune accentul pe sarcin (clasificarea obiectelor, organizare i eficacitate, cercetarea celor mai bune mijloace de a atinge elul comun). Un mod de sintetizare a acestei orientari functionale a grupului este cea a lui Saint-Armand care defineste dimensiunea
23

instrumentala a grupului ca fiind: producia n funcie de obiective i utilizarea resurselor umane, iar comunicrii ntre membri, n aceast perspectiv, i se acord doar un rol instrumental. In cadrul dimensiunii relaionale este pus n eviden atracia ctre apartenena la grup, modalitile prin care membrii i exprim interesul pentru alii: prietenie, nevoie de securitate, plcerea de a face parte dintr-un grup, etc. Dimensiunea contextual nfieaz grupul ntr-un cadru socio-istoric, ntr-un context dat. Se refer la condiiile materiale, economice, juridice, instituionale, ideologice i politice n care grupul evolueaz. Grupul nu este o unitate izolat, rupt de comunitatea sau organizaia n care este plasat, ci ntreine multiple legturi cu acesta. Caracteristicile dimensiunii instrumentale a grupului, adica cea orientata catre sarcina ar fi: clasificarea obiectelor, organizare i eficacitate, cercetarea celor mai bune mijloace de a atinge elul comun, elaborare, propunerea unor proceduri, rezumare, evaluare, control, in timp ce caracteristice pentru dimensiunea relationala( cea orientata catre grup) sunt: comunicarea eficienta, ncurajare, armonizare, facilitarea participri, consultarea membrilor n luarea deciziilor, propunerea unor norme, motivarea membrilor, gestiunea conflictelor, reducerea tensiunii. Desi par diferite, cele doua orientari, cea instrumentala si eca relationala se pot completa reciproc. Daca membrii reusesc sa-si coordoneze eforturile catre obiectivele comune, atunci ei in mod obligat trebuie sa comunice in mod eficient, sa fie cooperanti, sa evite conflictele, cu alte cuvinte, sa dezvolte relatii convenabile. O viziunea mai pragmatica, constructiva nu poate neglija totusi dimensiunea relationala, climatul grupului, motivatia membrilor si dorinta lor de participare. Chiar daca dimensiunile se pot conjuga, acest fapt nu inseamna ca se pot si confunda. In cazul dimensiunii instrumentale, intotdeauna accentul va cadea pe sarcina, eficienta, responsabilitate, elaborarea procedurii pentru indeplinirea misiunii, insa pentru indeplinirea scopului este nevoie de coeziune interna, de actiune colectiva. Functionarea cu normele si regulile de procedura bine stabilite nu exclude armonizarea, cooperarea, competenta interctionala. O functionare rigida, in schimb, numai in numele regulii, poate naste sentimente de insecuritate, confuzii, disfunctionalitati. Orice blocare a adeziunii la grup si sarcina poate diminua efortul, poate deturna energiile, orientand grupul spre o stare conflictuala. Grupul optim in acest sens, ar fi cel care se concentreaza pe obiective, dar utilizand in intregime resursele umane. La fel, dimensiunea relationala, desi promoveaza procesarea socioafectiva a grupului, nu poate fi gandita in afara sarcinii, muncii, activitatii comune. Comunicarea
24

intre participanti, interactiunile sunt prilejuite de orientarea spre actiunile comune. De aici rezulta nevoia de apartenenta la grup, ca instrument de realizare si afirmare personala. Grupul ofera placerea implicarii, genereaza acceptari si respingeri, competitie si colaborare, solidaritate si tensiuni, procese ce ating nu doar persoanele implicate ci afecteaza intregul grup. Toate aceste reactii atat pozitive, cat si negative ce au loc intre membrii grupului, toate se prezinta ca un camp de invatare reciproca, de antrenament prin participare la realizarea sarcinii. 9. Discutati cele trei modele ale studiului comunicarii dupa C.Leclerc si aplicati pe realitatea romanesca a grupului C. Leclerc a elaborat un tabel in care reuneste cele trei modele clasice de studiere a comunicarii in grup : 1. modelul codului Presupune un proces referential, de codare si decodare, conform caruia sensul unui mesaj este relativ stabil deoarece este continut in codurile limbii Accentul cade asupra dimensiunii denotativa a comunicarii, a semnelor codificate ale limbii Comunicarea reprezinta realitatea ; emitatorul si receptorul schimba informatii cu privire la situatii care exista in mod obiectiv Semnifica organizarea comunicarii dupa reguli comune, cunoscute, acceptate i utilizate de cei doi participanti la transmiterea mesajului 2. modelul inferentei Presupune un proces inferential, de deductie i anticipare, care permite interpretarea nui mesaj pornind de la context si de la un ansamblu de simboluri ; sensul atribuit semnelor este alimentat de experientele trecute si de dorinte Accentul cade asupra dimensiunii conotative a comunicarii : asupra puterii sugestive si evocatoare a mesajelor si a tot ceea ce nu tine de cod (nonverbal, context) Comunicarea exprima realitatea ; partenerii invata sa impartaseasca reguli similare de interpretare a situatiilor care nu pot fi percepute decat subiectiv Se refera la interpretarea semnificatiilor in functie de o situatie sau un context Apar disfunctionalitati rezultand din limbajul nonverbal, din elemente contextuale (unele mesaje pot fi interpretate in mai multe feluri) Comunicarea este un proces fondat pe probabilitati si nu per certitudini, pe deductii si anticipari, pe experiente culturale anterioare. 3. modelul interactional

25

Presupune un proces performativ, care permite sa se actioneze asupra celorlalti si asupra situatiei Accentul cade asupra dimensiunii pragmatice a comunicarii, mai mult asupra efectelor decat asupra intentiilor Comunicarea construieste realitatea ; partenerii se influenteaza reciproc si sunt parte integranta a situatiilor pe care le construiesc colectiv Trateaza comunicarea ca performanta, ca actiune/interactiune care afecteaza interlocutorii Prin comunicare se transmit informatii, se exercita influenta, se produc efecte, transforma partenerii, ii diferentiaza, ii uneste.

Aplicand modelele lui Leclerc pe realitatea romaneasca a grupului, se observa ca indeplineste functia de comunicare prin faptul ca este cel mai important mediu i mijloc de socializare i integrare social, contribuind decisiv la transmiterea valorilor i normelor unei societi. Reda procesul referential, de codare si decodare prin faptul ca dezvolt o cultur grupal proprie (rituri, credine, limbaj). De asemenea, caracteristica de proces performativ a comunicarii este ilustrata in grupul social romanesc prin faptul ca acesta ofer individului securitate, dar i mijloace de afirmare i valorizare; ofer mijloace de nvare social, posibilitatea de a intra n statusuri diverse i de a experimenta roluri sociale; formeaz competene de evaluare a altora i poate contribui la dezvoltarea contiinei de sine a membrilor si; stimuleaza interdependena membrilor, chiar i n afara ntlnirilor comune. 9.Discutati cele trei modele ale studiului comunicarii dupa C.Leclerc si aplicati pe realitatea romanesca a grupului. Cele trei modele ale studiului comunicarii dupa Chantal Leclerc sunt: a) Modelul de cod sau transmisia informatiilor semnifica transformarea unei semnificatii in semne conventionale (a coda) si deducerea semnificatiilor unui mesaj(a decoda), adica organizarea comunicarii dupa reguli comune, cunoscute, acceptate si utilizate de cei doi (emitator si receptor). Este un model circular, care confera comunicarii calitatea de continuitate, de circularitate si care functioneaza dupa trei reguli: eficienta codului, permitand informarea reciproca si functionarea corecta; reducerea bruiajului; utilizarea mijloacelor de asigurare a unui feedback eficient intre emitator si receptor.

b) Modelul de inferenta sau interpretarea semnificatiilor in functie de o situatie sau un context, modul de selectie a semnificatiilor: codarea sau decodarea nu poate exclude erorile, apar disfunctionalitati rezultand din limbajul nonverbal, din elemente relationale si contextuale; ceea ce produce dificultati de intelegere, afectand dimensiunea conotativa a comunicarii.
26

c) Modelul interactional ne vorbeste despre comunicare ca performanta, ca (inter)actiune ce afecteaza deopotriva interlocutorii. Prin comunicare se transmit nu numai informatii ci se exercita si influenta, se produc efecte, comunicarea transforma partenerii, redefineste, creaza diferente, dar si uneste.

10.)

De ce este comunicarea vehiculul interactiunii? Exemplificati

Pentru o nelegere mai bun a ceea ce nseamn comunicarea ntr-un grup, trebuie menionat c grupul este un model al interaciunii i al produciei colective i de aceea trebuie extras modelul de abordare din dubla funcie pe care o reprezint comunicarea. Deoarece interaciunea implic o relaie simetric ntre un emitor i un receptor prin expresii verbale i nonverbale, presupune n procesul de negociere a poziiilor o diversitate de semne i simboluri. Aceasta determin descoperirea unui model interacional specific grupului. Dup cele menionate anterior, putem spune c, comunicarea nu este doar o relaie simpl stimul-rspuns deaoarece ntre cele dou secvene intervine aciunea de anticipare a emitorului, interpreatrea mesajului de ctre receptor i o schem de producie comun. Muli teoreticieni au luat n calcul funciile i diferite modele de comunicare (Lewin, Rogers) demonstrnd c factorul declanator, premisa i nu n ultimul rnd vehiculul interaciunii este chiar comunicarea. S-a observat c nu se poate concepe interaciunea n afara comunicrii, a schimbului de mesaje. Astfel, formula lui Ghiglione (1986) definete omul comunicat ca fiind aptitudinea de a vorbi de a deveni interlocutor, de a se situa ntr-o relaie comunicativ. Alt termen definit de Ghiglione este cel de contact de comunicare i semnific momentul n care apare acceptul de a face parte dintr-un cmp social (educativ) i a te implica, deoarece devenind interlocutor primeti i oferi. Contractul de comunicare constituie astfel un cadru, un context favorizant ce impune norme i obligaii fiind o dimensiune dinamic a interaciunii colective. Acest contract presupune aciuni n vederea unei construcii comune, o activitate cooperativ ntre actorii sociali precum i un context propriu i cadre de interpretare a mesajelor specifice. Contractul de comunicare nu este numai un concept fondator n concepia modern a comunicrii din perspectiva teoriei limbajului (dup spusele lui Bromberg contractul reprezint doar rezolvarea problemei concrete, intervenind i mobiliznd el determin elaborarea unui cadru de interpretare, a unui context i negocierea unei strategii de interaciune atac, aprare) ci ne apare i ca o poziionare, ca un angajament, ca o for organizatoare a structurilor sociale. Grupul este structura-etalon,

27

cadrul, matricea n care se construiete i se utilizeaz un contract de comunicare. Prin emiterea unor judeci de valoare, schimbul de opinii i preri, stabilirea de modele comportamentale, reglarea relaiilor, elaborarea normelor de funcionare (norme de stabilitare) actorii sociali reuesc s formeze structuri i grupuri prin intermediul acestei comunicri care pune totul n funciune. Exemplu: Un grup social nu exist ca grup dact n msura n care membrii si intr ntre ei n relaii de comunicare. Exprimate oral, prin gesturi, prin mimic sau scris, comunicaiile dau seama de relaiile interpersonale din grup, de opinii i atitudini, de ajustri reciproce, tensiunui i conflicte, de alegeri i respingeri. Structura comunicaiilor i dinamicitatea lor caracterizeaz i distinge grupul, oferind un mijloc de diagnosticare a momentului n care se gsete grupul din punct de vedere al coeziunii ( ascendent, pe platou, descendent). Putem vedea cum se prezint reeaua de comunicaii, ce i d for n aciune, cum rspunde ateptrilor membrilor si. n situaia constituirii unui grup informal de prieteni, comunicarea preferinelor, hobby-urilor i pasiunilor membrilor grupului poate determina coeziunea i legtura de care un grup de prieteni are nevoie. Astfel, dac nu s-ar cunoate spre exemplu muzica, sportul sau crile preferate, unii dintre membrii s-ar simi marginalizai dac nu ar avea anumite pasiuni i aceasta ar putea genera rupturi ale relaiilor. 10. De ce este comunicarea vehiculul interactiunii? Exemplificati Comunicarea este premisa, factorul declansator si vehiculul interactiunii. Nu se poate percepe interactiunea in afara comunicarii, a schimbului de mesaje, astfel incat formula lui Ghiglione (1986), omul comunicant ilustreaza perfect aptitudinea de a vorbi, de a deveni interlocutor, de a te situa intr-o relatie comunicativa.Ghiglione vorbea chiar de un contract de comunicare atunci cand accepti sa faci parte dintru-un camp social, sa te implici, devi cointerlocutor, primesti si oferi. Contractul de comunicare constituie deci un cadru, un context favorizant care impune norme si obligatii, o dimensiune dinamica interactiunii comunicative. Contractul propune actiuni in vederea unei constructii comune, o activitate cooperativa intre actorii sociali, un context propriu si cadre de interpretare a mesajelor. Contractul de comunicare nu este numai un concept fondator, o conceptie moderna a comunicarii prin prisma teroriei limbajului, ci ne apare ca si o pozitionare, ca un angajament, ca o forta organizatoare a structurilor sociale. Iar grupul este structura etalon, cadrul, matricea in care se construieste si se rodeaza un contract de comunicare. Emitand judecati de valoare, schimband opinii si pareri, schimband modele comportamentale, regland relatiile elaborand normele de functionare, actorii sociali ajung sa inchege structuri, ei formeaza grupuri.

28

Fig. 1. Schema intractiunii dintre un locutor si un intrelocutor. Tot ceea ce tine de dorinta de a comunica a emitatorului de mesaje, transmiterea mesajului, starea de receptivitate, si atitudinea intentionala a receptorului ca si selectia informatiilor acceptate, eliminand unele dintre ele poate fi conditionat de trasaturile personajelor implicate si de conditiile psihosociologice ale actiunii acestora. Emitatorul elaboreaza un mesaj, tinand sa-i afecteze pe receptori. Acestia primesc mesajul, il decodifica, il accepta total sau partial, sau il resping. Tot acest schimb se desfasoara intrun camp psihosocial, marcat de determinarile sale, intr-un context psihosociologic marcat ideologic, cultural, social, economic, etc. Elementele situatiei comune in care sunt implicati cei doi parteneri sunt : 1. Personalitatea fiecruia dintre cei implicai 2. Situaia comun n care se gsesc poate stimula, deturna sau bloca procesul de comunicare. Aceasta poate aciona ca mijloc sau ca scop. Natura situaiei poate stimula comunicarea, dar poate i determina refuzul acesteia. 3. Scopurile comunicrii, din perspectiva fiecrui partener, influeneaz coninutul i stilul comunicrii. 4. Comunicarea nu nseamn doar schimb de informaii ci i schimb de semnificaii, exprimate prin cuvinte i gesturi, dar i prin simboluri, asociaii de sens. Sintagma reea de comunicare aparine anilor 50*, dup moartea lui Lewin unul dintre discipolii si, Bavelas, i-a dezvoltat ideile asupra comunicaiilor n grup. Reeaua definete ansamblul canalelor existente, prin care se transmit mesajele, ntr-un grup organizat. Reeaua este impus de condiiile materiale, de tipul de comunicare, de norme i constrngeri, ea se compune din legturile stabilite n particular conform reglementrilor. O clasificare poate fi fcut dup urmtoarele criterii : n funcie de instrumente comunicarea poate fi : - verbal - nonverbal n funcie de numrul persoanelor implicate comunicarea poate fi : - n doi
29

- n grup n funcie de obiectivele propuse : - de consum (gratuit, spontan) - instrumental (utilitar, strategic, manipulatorie)

Bavelas a imaginat diferite tipuri de reele geometrice i a analizat diferenele dintre acestea, din punct de vedere al eficienei comunicrii : - reele orizontale - reele n stea - reele n y - reele n cerc. n vederea atingerii obiectivelor sale, grupul distribuie sarcini i roluri, iar participanii reacioneaz, judec, i exprim sentimentele, iau atitudini. Termenul de rol presupune trei accepiuni : 1. Un sistem de ateptri, pe care mediul social le ndreapt ctre deintorii unor poziii prin raportarea la ocupanii altor roluri ; 2. Ateptri specifice pe care deintorul unei poziii le percepe ca fiind aplicabile n propria sa conduit ; 3. Manifestrile specifice ale deintorului unei poziii n interaciunea cu ali deintori de poziii, punerea n act a proiectului de rol . De exemplu in clasa de elevi, colegii intre ei nu pot interactiona fara sa comunice, insusi actul educational nu ar avea loc in absenta comunicarii. Profesorul trimite un mesaj, elevii decodifica mesajul, il accepta acctioneaza in concordanta sau nu cu cerintele mesajului primit si transmit si ei la randul lor un mesaj profesorului astfel comunicarea devine vehiculul interactiunii.

11.) De unde rezulta puterea liderului si cum se exercita in societatea romaneasca? O exegeza mai aproapiata de societatea noastra considera studiul leadership-ului ca studiul unui exercitiu de putere. Liderul este persona cea mai influenta, cea mai populara, activa , individul preferat, ales sau impus , care exercita o influenta demonstrabila. Puterea se rezultata din influenta exercitata asupra altora,intr-o situatie data. Fenomenul puterii poate fi studiat ca atribut personal, ca functie, ca relatie si ca sistem. Puterea , ca atribut personal, reprezinta studiul calitatilor pshilogice, a factorilor personali prin care se impun unii indivizi: caracteristici fizice si psihice, trasaturi de personalitate, competente interactionala, nivel socio-cultural, inteligenta, comportament participativ si cooperativ.

30

Dupa o trecere in rezista a literaturii ,am inventariat, urmatoarele attribute personale ca o conditie a succesului:trasaturi pozitive de caracter, inteligenta(in special cea sociala), empatie, incredere in sine, aptitudine verbala si aparenta agreabila. Comparand mai multe liste de calitati, sinteya recenta a lui Sadler dovedeste ca nu s+au produs schimbari importante in acest domeniu: trasaturi personale(asertiv, extrovertit, charismatic, increzator in sine), character(curajos, integru, sincer, onest, persistent), temperament(calm, capabil de autocontrol, predictibil), abilitati cognitive(intelegenta superioara fara insa a considera aceasta calitate ca fiind decisiva), aptitudini speciale care pot servi atingerii scopului grupului. Puterea ca functei : cercetarii s-au interesat de functionarii liderului in grup, de modul in care satisfac cerintele statutusului luand in seama compozitia grupului, retele de comunicare si reprezentarea sarcinii. Liderul este responsabil de planificare si executie , controlul relatiilor interne si reprezentarea grupului in exterior. Liderul devine initatiator al noilor metode de analiza si executie a sarcinilor, organizator al unor structure actionale, dar si responsabil al orientarii grupului spre sarcina. Ca relatie , puterea reprezinta capacitatea de a influenta, resursele utilizate in acest scop. In scopul atingerii unei performante dorite, liderul repartizeaza sarcinile, coordoneaza si controleaza, orienteaza eforturile spre obiectivul comun, inducand subalternilor un sentiment de satisfactie in ceea ce priveste participarea la proect, atitudini positive. Desigur relatia poate fi si de autoritate/superioritate In sfarsit ca stistem, puterea exercitata intr-un grup nu se prezinta doar ca o relatie autonoma, ci se articuleaza unui sistem social sau organizational, este supus unui control social, se exercitata prin incurajarea unor mecanisme sociocognitive inscrise intr-o logica sociala. Liderul controleaza totul in mod direct, uneori da alteori nu. Puterea se paote exercita si in alte maniere, liderii pot inspira unele atitudini si comportamnete sugerand oamenilor sa ia initiative sis a incerce experiente noi la diferite niveluri, manifestanduse ca relatie interperosonala, ca pricepe de a influenta sau in termini institutionali ca expresie a termenilor de executie , liderul se poate afirma in diferite moduri nu numai prin calitatile sale personale. Pentru a evidential cat mai bine cum se exercita puterea liderului in societatea romaneasca am ales ca exemplu pentru dezbarere pe presedintele tarii noastre. Liderul-cel care are viziunea viitorului i care propune unul sau mai multe obiective pentru a fi realizate, iar grupul i asum realizarea lor prin aciuni convergente; puterea liderului este

31

puterea celui care tie mai mult dect ceilali; puterea personal const n puterea de a influena; este centrat pe sarcin, pe om; aciunea s fie fcut. leadership-ul este o forma de putere, dar o putere a oamenilor, nu asupra lor; ea reprezinta o relatie reciproca intre leader si grup: "Notiunea de leadership, spre deosebire de puterea exercitata arbitrar, devine inseparabila de nevoile si scopurile celor care urmeaza leaderul. In esenta puterea este o caracteristica a unui individ intr-o relatie data, de o oarecare stabilitate. Daca nu exista relatie, nu exista putere. Relatia este, deci, cea care determina puterea, si nu caracteristicile personale ale protagonistilor, desi nu este exclus ca acestea sa fi jucat un rol important pentru natura raporturilor stabilite. Corelata cu influenta, puterea are urmatoarele atribute: poate exista si se poate exercita fara ca cei interesati sa fie constienti de acest lucru si fara o modificare a comportamentului. Exemplul: Presedintele tarii are rolul de lider asupra intregii natiunii. El isi exercita puterea participand la congrese, la reuniunile din parlament, este cel care ia deciziile, propune rezolvarea sarcinilor influentand pe ceilalti membri. Alt exemplu: decanul facultatii.

11. De unde rezulta puterea liderului si cum se exercita in societatea romaneasca? Puterea reprezinta capacitatea unui individ de a modifica conduita altor indivizi sau grupuri de indivizi, n maniera n care el o dorete" (R. H. Tawney). Puterea poate exista si se poate exercita fara ca ceilalti sa fie constienti de acest lucru si desi nu incita neaparat la rezistenta sau ostilitate din partea celor care sunt supusi acesteia, poate avea conotatii negative. Conform teoriilor ce vizeaz conducerea n grupurile organizaionale, influena liderului asupra membrilor grupului este exercitat prin intermediul puterii pe care acesta o deine. Exista mai multe surse din care poate rezulta puterea liderului, precum persuasiunea, controlul, autoritatea si sanctiunea. Persuasiunea reprezinta capacitatea de a-i convinge pe ceilali de faptul c anumite decizii, raionamente sau aciuni sunt corecte; in societatea roamneasca, capacitatea de persuasiune a liderului depinde de imaginea sa publica, de experienta anterioara si de competentele dovedite. Exista insa si alti factori care sporesc capacitatea de convingere a liderului, precum charisma, abilitatile
32

oratorice, puterea financiara sau popularitatea; desi aceste caracteristici nu reprezinta neaparat argumente obiective, de-a lungul timpului s-a dovedit ca la impactul liderului la nivel social sporeste in prezenta acestor atribute. O alta sursa de putere a liderului in societatea romaneasca este controlul, definit ca si capacitatea de a-i convinge pe ceilali s accepte cursul unei aciuni de legitimitatea creia nu sunt convini sau interesai. Alte forme ale controlului sunt autoritatea (controlul exercitat prin intermediul sistemului normativ al grupului sau a dreptului legitim de a exercita control) si sanctionarea ( controlul celorlalti impotriva vointei lor), prin intermediu acestor factori sporind puterea liderului la nivel social. In societatea romaneasca puterea liderului este adesea exercitata in mod autoritar, prin intermediul legilor si normelor sociale; puterea liderului roman rezulta in mare masura din influenta sa ecomonica si sociala, din sistemul de relatii pe care le stabileste. Alte surse importante se refera la cunoasterea si respectarea valorilor si traditiilor sociale specifice poporului; un lider puternic va fi acela care se adreseaza subordonatilor utilizand un limbaj accesibil tuturor claselor sociale. In Romania, vechimea in munca sau experienta acumulata in decursul anilor reprezinta inca surse ale puterii liderului, in sensul ca exista putina incredere din partea cetatenilor in persoane tinere, chiar daca acestea au un nivel ridicat de educatie si cunostinte de specialitate. Puterea exercitata prin sanctiune este bine reprezentata la nivelul societatii romane, subordonatii fiin constransi sa respecte regulile de orice fel pentru a evita pedepsele. 12. Ce intelegem prin expresia locus of leaderhip si cum se exprima fenomenul in societatea romanesca ? In modelul lui Hollander(1980),insusit de Blanchet si Trognon(1994) identificam sintagma <<locus ofleadership>>,care se gaseste la intersectia a 3 factori,si anume: -Situatia(tipul sarcinii,structura sociala,reguli,istoria grupului); -Liderul(competent,legitimitate,motivatie si caracteristicile de personalitate);

33

-Participantii(asteptarile,caracteristicile de personalitate,impunerea unei forte,exercitarea unei presiuni). Liderul este acceptat,recunoscut,urmat,daca raspunde nevoilor grupului,daca se angajeaza sa indeplineasca programul acestuia.El iese la suprafata atunci cand grupul are nevoie de calitatile sale.Leadership-ul se prezinta deci ca o relatie privilegiata,prin care o persoana isi exercita puterea,infuentand si controland activitatea altora,fara sa o impuna prin coercitie.In functie de sarcina si situatie,grupul distribuie putere,desemneaza pe cineva sa si-o asume ,vegheaza ca cel investit sa raspunda asteptarilor,nevoilor grupului,il controleaza. In societatea romaneasca acest fenomen pare sa nu fie atat de frecvent,motivul principal fiind dorinta accentuata a liderului ales de grup intr-o anumita situatie,pentru indeplinirea unor anumite sarcini,cerinte,in cadrul carora liderul ales se prezinta cfiind cel mai competent(intrunind abilitatile,trasaturile de personalitate necesare )de a ramane pe aceeasi pozitie.Dupa ce sarcina afost dusa la bun sfarsit,indifferent de finalitatea ei,liderul specific societatii romanesti,in general doreste sa ramana pe post,pregatit pentru o noua situatie. 12.) Ce inelegem prin expresia locus of leaderhip i cum se exprim fenomenul n societatea romneasc ? Notiunea de leadership a intrigat de mult timp pe observatorii comportamentului uman. Probabil din primul moment in care primul om al cavernelor a spus celorlalti Nu este bine cum facem. Haidei s ne organizam, oamenii tot incearc s neleag procesul de leadership. O definiie concludenta a leadership-ului face referire la relatia privilegiata, prin care o persoana isi exercita puterea, influentand si controland activitatea altora, fara s-o impuna prin coercitie. Leadership-ul este considerat si un proces social de schimb in care liderul da"ceva celor ce-l urmeaza si capata" trei variabile: liderul, cei ce-l urmeaza si situatia. Contributia liderului la procesul de leadership este reprezentata de personalitatea, motivatiile, competentele si legitimitatea lui. Cei ce-l urmeaza, aduc, la randul lor, aportul personalitatii, motivatiilor, competentelor si asteptarilor lor la situatia respectiva. Situatia vine" cu anumite resurse, sarcini de o natura, structuri sociale si reguli specifice, istorie proprie etc. In zona in care aceste trei variabile se suprapun este situat ceea ce E.P. Hollander numeste locus" al leadership-ului. In modelul lui Hollander(1980),insusit de Blanchet si Trognon(1994) identificam acesti 3 factori,si anume:
34

-Situatia(tipul sarcinii,structura sociala,reguli,istoria grupului); -Liderul(competent,legitimitate,motivatie si caracteristicile de personalitate); -Participantii(asteptarile,caracteristicile de personalitate,impunerea unei forte,exercitarea unei presiuni). Liderul este acceptat,recunoscut,urmat,daca raspunde nevoilor grupului,daca se angajeaza sa indeplineasca programul acestuia.El iese la suprafata atunci cand grupul are nevoie de calitatile saleAcolo unde exista, leadership-ul produce schimbare. Pe timp de pace, orice armata isi poate indeplini functiile printr-o buna administrare si un bun management. In timpul razboiului se descopera ca administrarea corecta si managementul specific pacii, nu sunt suficiente. In razboi, este nevoie de leadership eficient la absolut toate nivelele armatei. Asemenea armatelor in timp de razboi, organizatiile de astazi descopera ca au tot mai mare nevoie de manageri care sa le ajute sa se descurce in instabilitatea generata, in principal de cresterea puternica a concurentei. In opinia noastra, leadership-ul este serviciul oferit de liderii organizatiei. In societatea romaneasca acest fenomen pare sa nu fie atat de frecvent,motivul principal fiind dorinta accentuata a liderului ales de grup intr-o anumita situatie,pentru indeplinirea unor anumite sarcini,cerinte,in cadrul carora liderul ales se prezinta ca fiind cel mai competent(intrunind abilitatile,trasaturile de personalitate necesare ) de a ramane pe aceeasi pozitie. Dupa ce sarcina a fost dusa la bun sfarsit, indiferent de finalitatea ei, liderul specific societatii romanesti,in general doreste sa ramana pe post, pregatit pentru o noua situatie

13. Care sunt asemanarile si Exemplificati- prez 5 Asemanarile echipei cu grupul primar:

deosebirile

dintre

grup

si

echipa ?

a. Un numr redus de membri de ex: o echipa de cercetare este un grup restrains. b. Calitatea relaiilor interpersonal atat intr-o echipa cat si intr-un grup restrains, se leaga relatii apropiate, prin dorinta de a atinge un scop comun, si membrii au contiina apartenenei la o form de cultur comun c. Angajamentul personal joac aici un rol important i se realizeaza in functie de calitatea participrii. Ex: in echipa de cercetare, fiecare membru stie ce are de facut si constientizeaza responsabilitatea sa si aportul sau la produsul final. d. Echipa este o unitate particular n desfurare, in continua schimbare. Ex: in echipa de cercetare se constituie echipa, dar de la acest moment, relatiile dintre membrii sunt intr-o continua schimbare si evolutie. e. Echipa se prezint i ca o intenionalitate ctre un scop comun, acceptat i dorit de ctre toi membrii. In exemplu cu echipa de cercetare, scopul comun este insasi finalizarea cercetarii, iar membrii doresc atingerea acestuia pentru ca ei si-au dorit sa ajunga membrii in acest grup.
35

f. Constrngerile n interiorul echipei sunt rezultatul orientrii spre obiectivul comun. Cei care fac cercetarea vor dori sa atinga acest lucru si ii vor constrange pe cei mai lenesi, sau cei dezorientati. g. Structura organizatoric a echipei variaz n funcie de tipul de aciune, de obiective i de contextul specific. Se alege un sef de echipa, si responabili pentru diferite departamente. Deosebiri a. Grupul primar nu este tot timpul constituit pentru a produce ceva, de exemplu familia b. Relatiile dintre membrii nu sunt tot timpul afectiv puternice, nu putem spune despre membrii unei echipe ca nutresc o dragoste reciproca, de ex.

14. Ce se intelege prin dinamica echipei? Exemplificati Dinamica echipei se sprijin pe fundamente variate: motivaiile echipierilor, miza aciunii, dozajul unitrii i diversitii, puterea etc. Toate acestea se conjug i se orienteaz pentru a atinge un efect dinamic. Trei factori stimuleaz oamenii s lucreze mpreun: a) coaciunea, atracia fiecrui individ pentru ceilali i ctre echipa ca model de identificare. Prezena altora stimuleaz, mobilizeaz, augmenteaz aciunea de nvare influena reciproc a proceselor umane i operaionale. Primul nivel este un proces obiectiv, constatabil, msurabil: aciunea n sine i produsul acesteia. Al doilea nivel este acela care vizeaz grupul i persoanele ce-l compun, el este un proces subiectiv, implicnd aspectele afective ale interaciunii. Contextul exterior, mobilizarea participanilor, stilul managerial, tipul de participare, relaiile dintre persoane sunt cteva elemente care releva logica subiectiva a echipei. Cele dou logici, obiectiv i subiectiv, au un efect dinamic. De aceea se cere fiecrui echipier s se centreze att asupra sarcinii, ct i asupra grupului conjugarea a trei logici de funcionare colectiva presupune ca echipa s funcioneze riguros i flexibil, n acelai timp, mprind sarcinile i

b)

c)

36

rolurile, acoperind ntreaga problematic, definind reguli i respectndu-le: logica teritorial: se refer la definirea sarcinilor n teritoriu pentru fiecare membru; logica cooperrii: presupune ca fiecare sarcin s fie abordat ca o operaie colectiv, ceea ce va responsabiliza pe toi s se implice n funcie de sarcina i situaie; iar logica sinergiei semnific dependena fiecrui echipier de ceilali, interaciunea, competena de articulare reciproc, capacitatea de a face mpreuna ceva, dezvoltnd inteligena colectiv. Echipa funcioneaz ca un sistem, fiecare subsitem antrennd funcionarea ntregului. ntr-o viziune analitic, sistemul echip se prezint ca un complex de angrenaje care interacioneaz, transmit, exercit presiuni, filtreaz, compartimenteaz, structureaz. Viziunea sistemic ne propune abordarea echipei ca un tot integrat, cu un sens propriu, care funcioneaz ca un corp autonom, care articuleaz toate componentele. Echipa mobilizeaz pe membrii si utiliznd trei mecanisme (Devillard, 2003) ce concur la dinamica echipei, fiecare contribuind ntr-o manier proprie la acest efort comun i la performana colectiv: a) satisfacia personal e echipierilor, de la nevoile de apartenen i recunoatere pn la lrgirea spaiului sau de influen. Echipa ofer fiecruia posibilitatea de a iei din izolare, de a exercita influena, de a se exprima, de a juca roluri noi, de a-i depi limitele individuale, de a se identifica, de a funciona colectiv; b) stimularea reciproc rezult din capacitatea echipei de a impune interdependen ca un stil cognitiv i social, ca un model de via. Efectul e creterea ncrederii n sine, stimularea sentimentului de ncredere, apariia nevoii de apartenen toate acestea ca mijloc de dezvoltare personal; c) atracia pentru echip funcioneaz ca o sursa de motivaie, creeaz o dorin de participare, induce un sentiment stenic i o dorin de identificare cu ethosul comun Exemplu: n cadrul unei echipe de fotbal coaciunea reprezint influena coechipierilor asupra performanei din timpul campionatelor, dac membrul grupului se idenific cu echipa, acesta va depune eforturi mari pentru a obine rezultate bune, a ataca i da a goluri. Influena reciproc a proceselor umane i operaionale semnific focalizarea echipierilor asupra relaiilor interumane (atmosfera relaxant i motivant ex: susinerea verbal a membrilor descurajai, etc.) dar i asupra jocului, nu trebuie uitat scopul, ctigarea

37

meciului, campionatului etc. Conjugarea a trei logici de funcionare colectiv: logica teritorial reprezint strategia de joc; logica cooperrii ex:pasele ctre echipieri atunci cnd nu este posibil naintarea; logica sinergiei este capacitatea de a anticipa micrile i a nelege semnele pe care le fac coechipierii pentru a juca eficient pe teren. Satisfacia personal e echipierilor un exemplu ar fi cel al juctorului care n viaa real este o persoan timid, ns pe teren este activ i implicat datorit susinerii venit din parte acelorlali. Stimularea reciproc dezvoltarea unor abiliti relaionale (ritualuri de salut specifice). Atracia pentru echip este fora, energia care impulsioneaz ladorina de a evolua n cadrul grupului. 14.) Ce se intelege prin ,,dinamica echipei?Exemplificati.

Echipa este un grup restrans in care relatiile sunt directe si precis trasate,iar climatul se reflecta in unitatea de spirit si de actiune a participantilor in spiritul echipei.Echipa se caracterizeaza prin spirit de cooperare ridicat , prin fuziunea emotionala a membrilor , printr-o dorinta de inlaturare a tensiunilor si a eventualelor blocaje.O echipa are un puternic simt al identitatii, roluri diferite pentru fiecare, activitati interdependente. Dinamica echipei se sprijina pe fundamente variate :motivatiile echipierilor , miza actiunii ,dozajul unitatii si diversitatii , puterea.Sunt trei factori care stimuleaza oamenii sa lucreze impreuna. a).stimularea provocata prin coactiune , atractia fiecarui individ pentru ceilalti si catre o echipa ca model de identificare ; b).influenta reciproca a proceselor umane si operationale.Primul nivel este un proces obictiv,contestabil , masurabil :actiunea in sine , produsul acesteia.Al doilea nivel este acela care vizeaza grupul si persoanele ce-l compun , este un proces subiectiv,implicand aspectele afective ale interactiunii.Contextul exterior , mobilizarea participantilor,stilul managerial , tipul de participare , relatiile dintre persoane sunt doar cateva elemente care releva logica subiectiva a echipei.Cele doua logici , obiectiva si subiectiva, au un efect dinamic.De aceea se cere fiecarui echipier sa se centreze atat asupra sarcinii cat si asupra grupului ; c).conjugarea a trei logici de functionare colectiva presupune ca echipa sa functioneze riguros si flexibil in acelasi timp , impartind sarcinile si rolurile, acoperind intreaga problematica , definind reguli si respectandu-le. Cele trei logici sunt :logica teritoriala,logica cooperarii si logica sinergiei .Prima se refera la definirea sarcinilor in ,,teritoriu pentru fiecare membru , a doua presupune ca fiecare sarcina sa fie abordata ca o operatie colectiva , ceea ce-i va responsabiliza pe toti sa se implice in functie de sarcina si situatie ; iar a treia semnifica dependenta fiecarui

38

echipier de ceilalti , interactiunea , competenta de articulare reciproca , capacitatea de a ,,face impreuna ceva , dezvoltand inteligenta colectiva. Fiecare membru al echipei trebuie sa-si stie oricand foarte bine rolurile in echipa si anume fie cel de lider informal , fie de inovator , fie de organizator , fie de evaluator. Dinamica echipei reprezinta acele tipare de comportament care se formeaza odata cu dezvoltarea echipei si anume :atitudinea , modelul de lucru , organizarea.Factorii care pot influenta dinamica sunt dorinta de implicare , succesul , competitia si stilul emotional al liderului.Alti factori sunt : -coeziunea :care favorizeaza randamentul , dar si dezvoltarea reciproca sau cresterea interdependenta ; -luarea deciziei :este problema tuturor membrilor , deoarece deciziile de tip autocratic sunt nefaste pentru coeziunea echipei,cele de tip expert risca sa incurajeze rivalitati inutile , dand sentimentul marginalizarii unora, cele luate prin apelul la puterea majoritatii pot favoriza aparitia unor jocuri sociale periculoase ca formarea de coalitii, iar cele prin consens sunt cele care convin cel mai bine lucrului in echipa. -coducerea echipei de munca poate influenta pozitiv sau negativ productivitatea si moralul ; -conflictele sunt inerente in orice echipa.Pot avea si conotatie pozitiva avand rolul de a gestiona conflictele ; -competitia si colaborarea par sa fie doua solutii care se completeaza reciproc.Rezultatul ar fi cresterea coeziunii in interiorul echipei. Munca in echipa este o activitate de invatare fiind calea cea mai fecunda si mai eficienta in procesul de invatare,in luarea deciziilor si in activitatea de invatare. 15.)Ce intelegem prin sistemul echipa ? Ce roluri li se distribuie echipierilor? Exemplificati Olivier Devillar defineste echipa ca un grup de indivizi, organizati intr-un ansamblu, condusi de un lider si orientati spre acelasi obiectiv. Aceasta functioneaza ca un system, fiecare subsistem antrenand functionarea intregului. Intr-o viziune analitica, sistemul echipa se prezinta ca un complex de angrenaje care intreactioneaza, transmit, exercita presiuni, filtreaza si compartimenteaza, in timp ceViziunea sistemica ne propune abordarea echipei ca un tot integrat, cu un sens propriu care functioneaza ca un corp autonom, ce articuleza toate componentele. O echipa se compune din cateva elemente constitutive, ce interactioneaza in vederea reallizarii ansamblului. Acestea sunt: pilotul

39

 grupul de echipieri scopul sistemul de actiune contextul Pilotul reperezinta conducerea echipei, luarea deciziilor, asumarea responsabilitatilor in vederea functionarii si realizarii productiei dorite. Acest element reprezinta creierul echipei si poate fi reperzentat de un sef care isi asuma functia de organizare si caruia i se recunoaste expertiza, experienta, capacitatea de a se centra asupra unor obiective. Acesta asigura unitatea echipei, ii angajeaza pe ceulalti catre obiectivele comune fie iun mod autocratic, fie in mod democraticm impartasind cu ceilalti responsabiliatea luarii deciziilor si obtinand o atitudine dinamica, participative. Cel de-al doilea element grupul de echipieri reprezinta elemental functional si relational al echipei, aspectul uman ( diferit de cel tehnic si operational ), dimensiune psihologica din care rezulta entitatea echipei, dimensiunea afectiva ce asigura impartasirea sentimentelor commune. Scopul reprezinta tinta si cadrul general de actiune; prin orientarea spre acesta se asigura mobilizarea echipierilor, focalizarea pe obiective, solidarizarea si Victoria fiecaruia in lupta colectiva. Sistemul de actiune al patrulea element component al echipei reprezinta ansamblul proceselor, procedurilor si modurilor de operare necesare in vederea realizarii obiectivelor. Ultimul element, insa poate sic el mai importana este contextual; acresta poate determina (si adesea o face) o anumita orientare a echipei, poate autoriza numai anumite practice, poate sugera sau impune stilul de lucru. In functie de acesta poate fi ales elemental pilot, pe baza competentei si a pregatirii sale in domeniul de care apartine sarcina ce trebuie rezolvata. In continuare, pentru a intelege mai bine componenta umana din acest sistem echipa, vom apela la un exepmlu: o echipa de fotbal. In cadrul acesteia elemental pilot ar putea fi antrenorul: acesta este recunoscut de membrii echipei ca sef, ii este recunoscuta autoritatea si experienta in acest domeniu. El isi asuma intr-o mai mare masura responsabilitatea pentru rezultatele echipei, decat o fac jucatorii, intrucat, spre exemplu daca un jucator are o performanta slaba la ultimile meciuri si totusi este introdus in continuare pe teren, atunci responsabilitatea pentru rezulatele slabe ale acestuia este preluata de antrenor, intrucat avea de ales intre a-l introduce pe teren si a-l lasa pe banca de reserve, pana isi reintra in ritm sau pana se ia o decizie , in favoarea echipei, in ceea ce il priveste pe jucatorul respectiv. Antrenorul trebuie, deasemenea sa motiveze membrii echipei, sa ii faca constienti de obiectivul comun al sarcinii si tot el este cel care delega sarcinile membrilor in functie de capacitatea si pregatirea fiecaruia, stabilind totodata si planul de lucru (schema de joc).

40

In momentul punerii in aplicare, planul poate suferi modiicari fiind adapatat la situatia din teren, de catre ceilalti membrii ai echipei. Astfel atingem a doua componenta umana si anume membrii echipei. Acestia sunt cei care duc la indeplinire sarcinile sistemului, avand in vedere realizarea obiectivelor si atingerea scopului comun. Intre membrii echipei se stabilesc relatii ce au un rol important in buna functionare a acestuia. Din acest motiv trebuie acordata o mare atentie felului in care membrii interactioneaza, a felului in care acestia gandesc si se comporta unii cu ceilalti, intrucat relatiile tensionate si conflictele nerezolvate conduc la scaderea randamentului si a performantei echipei. De componenta umana depinde si buna functionare a componentei tehnice, precum si finalizarea sarcinii si atingerea scopului propus initial; astfel toate aceste elemente se influenteaza reciproc si depind unele de alt 15.Ce intelegem prin sistemul echipa ? Ce roluri li se distribuie echipierilor? Exemplificati Sistemul echipa se prezinta ca un complex de angrenaje care interactioneaza, transmit, exercita presiuni, filtreaza, compartimenteaza, structureaza; echipa ca sistem este un tot integrat, care functioneaza ca un corp autonom, care articuleaza toate componentele. Sistemul ehipa are in componenta lui : pilotul, grupul de echipieri, sistemul de actiune si scopul. Contextul este un al 5-lea element care exercita presiune asupra celorlalte 4 pentru a le face sa functioneze. Pilotul este conducerea echipei. El are rolul unui lider si ia anumite decizii, isi asuma responsabilitati in vederea functionarii si realizarii productiei dorite. El asigura unitatea echipei, ii angajeaza pe ceilalti catre obiectivul comun, fie in maniera autocrata, fie ca lider charismatic, fie in mod democratic. Grupul de echipieri reprezinta elementul relational si functional al echipei, aspectul uman (diferit de cel tehnic si operational), dimensiunea psihologica din care rezulta entitatea echipei, dimensiunea afectiva care asigura impartasirea sentimentelor comune. Sistemul de actiune ansamblul proceselor, procedurilor si modurilor de operare necesare in vederea realizarii obiectivelor. El se bazeaz pe cateva subsisteme care dau calitatea actiunii: subsistemul de informaii (schimburile intre echipieri, sefi si context), cel de operare(normele de actiune), subsistemul de regularizare (utilizarea resurselor si capacitatea de regenerare) si cel de decizie (reglarea atributiilor si a responsabilitatilor). Calitatea subsistemelor depinde de maturitatea colectiva. Ele influenteaza stilul de management si performantele echipei. Scopul tinta si cadrul general de actiune, fiind la randul sau compusa din mai multe elemente: strategia si valorile organizatiei, misiunea si obiectivele echipei, nevoile si dorintele personale ale echipierilor, asteptarile contextului. Orientarea spre scop asigura mobilizarea echipierilor si focalizarea acestora pe obiective, solidarizarea lor, succesul final.
41

Contextul social se prezinta ca un sisitem de idei si credinte, norme si obiceiuri care constituie anturajul social si cultural in care evolueaza grupul (echipa) si fiecare individ, transmitandu-se prin educatie si limbaj. Rolul echipierilor este de a-si canaliza energiile spre atingerea scopului, de a forma impreuna cu pilotul un sistem de actiune si niste practici comune pentru a ajunge la obiectivul propus, de asemenea rolul lor este de a se stimula reciproc pentru a forma un grup coeziv cu o puternica nevoie de apartenenta. Exemple : echipa de munca, consiliul de administratie, asociatia, grupurile de cercetareactiune. 16 Deciziile in echipa. Rolul liderului, rolul membrilor. Exemplificati Rolul liderului in echipa de lucru: sarcina de a acorda suport, de a sprijini, de a corecta ian vederea maririi competentei interpersonale a membrilor, ajutandu-i sa fie eficient sau sa realizeze impreuna un proiect de schimbare; - comportamentul lui trebuie sa fie in asa fel incat sa nu sufoce pe membrii echipei, ci sa le dea sentimente de satisfactie, autonomie is incredere; - sa ofere un climat de sprijin prin orientari de tipul: descrie, orienteaza spre problema, comportament firesc, spontan, manifesta empatie , se comporta ca un membru al echipei; - deciziile propuse de lider vor viza mai putin impunerea vointei sau expertizei sale. Tipuri de decizie in echipa: d.autocratica: e esential imperativa, realizata de un singur individ sauo minoritate, utilizata cat mai putin si cu atentie, utila pentru a regla problem de rutina si administrative - d.experta: se bazeaza pe un individ sau minortate care poseda informatia neceasara, utila pt garantarea pertinentei deciziilor, incita uneori rivalitate; - d.majoritara: luata de majoritate, arbitrara, incita la coalitie, garanteaza calitatea deciziilor; - d.consensuala: luata in general cu acordul tuturor membrilor, necesita timp, diplomatie, asigura o bunacalitate a deciziilor luate. Rolul membrilor este acela de a coopera intre ei , astfel incat sa ajunga la indeplinirea scopului comun propus in cadrul organizatiei si se impun prin actiune comuna. De exemplu intr-o organiztie unde obiectivul este aceea de a realiza un bun, echipa se reuneste in vederea indeplinirii sarcinei. Fiecare membru trebuie sa-si stie foarte bine rolul pe care il are in organizatia respectiva. Membrii depind de aceleai resurse i mijloace pentru a atinge obiectivul comun, pentru a ndeplini sarcina i a fi recompensai. (Material : De la grup la echipacoordonarea echipei) 16.) Deciziile in echipa. Rolul liderului, rolul membrilor. Exemplificati -

42

n echipa de lucru, liderul are rolul de a acorda suport, de a sprijini, de a corecta n vederea mririi competenei interpersonale a membrilor, ajutndu-i s fie eficieni sau s construiasc mpreun un proiect de schimbare. Comportamentul liderului echipei trebuie s fie astfel dozat nct s nu sufoce echipierii, ci s le procure sentimente de satisfacie, s-i ajute s-i dobndeasc autonomia i ncrederea. Asigurarea unui climat de sprijin se realizeaz prin orientri de tipul: descrie, orienteaz spre problem, are un comportament firesc, spontan, manifest empatie, se comport ca membru al echipei, ca un egal al celorlali. Deciziile pe care le inspir liderul echipei vor viza, n acest caz, mai puin impunerea voinei sale sau expertizei sale, n favoarea obinerii acordului i consensului.

Tipuri de decizii intr-o echipa si principalele caracteristici DECIZIA Autocratic Majoritar Consensual CARACTERISTICI este de natur esenial imperativ; este, n mod general, realizat de un singur individ sau de o minoritate; comport riscuri manifeste pentru o activitate eficace n echipe; este util pentru a regla probleme de rutin i administraie; este utilizat ct mai puin i cu atenie. se bazeaz pe un individ sau o minoritate de indivizi care posed informaia necesar; este tributar ncrederii membrilor fa de cel sau cei care posed aceast informaie; este util pentru a garanta justeea i pertinena deciziilor; incit uneori la contestaie sau la rivalitate prin invidie sau gelozie care se pot manifesta cu aceast ocazie; cere s fie exercitat n mod unic, pe planul tratamentului informaiei. este luat de majoritatea simpl sau absolut a membrilor; este arbitrar n mod esenial; este util pentru a trana chestiuni litigioase cnd compromisul pare dificil; incit la coaliie; mpiedic uneori examenul aprofundat al unei probleme prin caracterul su comod//lesnicios; nu garanteaz calitatea deciziilor. este luat n mod general cu acordul sau asentimentul tuturor membrilor;

Expert

43

contribuie eficient la solidaritatea membrilor i i protejeaz; necesit timp, diplomaie i compromisuri; asigur, n general, o bun calitate a deciziilor luate.

Rolurile de membru sunt clasificate n trei grupri largi: (1) Roluri privind sarcina (task) grupului. Rolurile de participant sunt legate de obiectivul pe care grupul decide s l ndeplineasc sau pe care l-a ndeplinit. Scopul lor este de a facilita i coordona eforturile de grup n selectarea i definirea unei probleme comune i n soluionarea acestei probleme. (2) Roluri de construire i meninere a grupului. Rolurile din acesta categorie sunt orientate spre funcionarea grupului ca grup. Ele sunt configurate n aa fel nct s altereze sau s menin modul de funcionare al grupului, s ntreasc, reglementeze i s perpetueze grupul ca grup. (3) Roluri individuale. Aceast categorie nu clasific rolurile de membru ca atare, din moment ce participrile la care se face referin sunt dirijate spre satisfacerea nevoilor individuale ale participanilor. Scopul lor este individual i este irelevant att pentru sarcina gropului, ct i pentru funcionarea grupului ca grup. Astfel de participri sunt, desigur, extrem de relevante n problema T-group-ului n msura n care un astfel de training este dirijat ctre mbuntirea maturitii grupului sau a eficienei ndeplinirii sarcinii grupului. 17.Ce se intelege prin uzura echipei? Exemplificati O problem pentru liderul echipei este aceea a gestionrii conflictelor. Analitii insist, n analiza conflictelor, asupra dificultilor de comunicare, a factorilor sociali sau psihologici care le alimenteaz. Grupurile n care se ncurajeaz competiia se trezesc adesea n situaii conflictuale. Competiia nate o stare de interdependen potrivinic (Forsyth, 1990), caracterizat prin interaciune sczut, comunicare redus, absena comportamentului de susinere i ajutor, atmosfer ostil, angajament sczut, utilizarea ineficient a resurselor, instaurarea fricii de eec. Pe cnd cooperarea provoac interdependen motric, caracterizat prin interaciune ridicat, comunicare eficace, apariia comportamentelor de ajutorare, atmosfera prietenoas, angajament ridicat, utilizarea eficient a resurselor, diminuarea fricii de eec. n mediile de lucru cooperative managementul conflictului se sprijin pe ideea abordrii integrative, egalitariste, pe cnd n mediile competitive, n care indivizii sunt orientai numai spre ctig, se apeleaz la tactici de separare ntre ctigatori si perdanti. Un management care se bazeaza pe

44

incitare si agresiune, pe impunerea vointei liderului nu se poate solda decit cu pierderi, impartire in tabere, ierarhizare. Dimpotriva, tactica compromisului sau orientarea spre probleme conduce la descoperirea unor alternative si gasirea solutiilor comune. 17.)Ce se intelege prin uzuraechipei? Exemplificati. Echipele sunt adesea zguduite de tensiuni, conflicte, furtuni, crize. Munca in comun, timp, indelungat, uzeaza relatiile interpersonale, determina aparitia unor rupturi , cu consecinta lor-apatia, demobilizarea, nonparticiparea. Uzura echipei nu trebuie sa aiba insa neaparat o cauza conflictuala, ci poate aparea si ca efect al repetitiei, uniformitatii, cenusiului vietii in comun. Devillard a inregistrat trei tipuri de cauze externe ale uzurii unei echipe: -degradarea legaturilor dintre echipieri, cu consecinta imediata, diminuarea coeziunii. Daca echipa nu se ocupa periodic de igienizarea relatiilor dintre echipieri, ea isi pierde vitalitatea, se instaureaza o stare de indiferenta si deneutralitate toleranta, informatiile nu mai circula firesc, pare o atmosfera de oboseala determinate de chiar viata in comun -acumularea de sentimente negative este o alta cauza a degradarii climatului, a diminuarii mobilizarii membrilor, a diluarii sentimentului de apartenenta. -diminuarea coeziunii tehnice si pierderea energiei de propulsie. Aceasta pierdere are diferite cauze. Cea mai importanta este aparitia sentimentului comun de insatisfactie, situatie generate de degradarea conditiilor de munca , aparitia stresului, un climat general negative, existenta unor greseli de coordonare sau aparitia sentimentului ca in interiorul echipei nu exista o cultura a realtiilor satisfacatoare. Daca uzura si opozitia nu sunt tratatet, apare conflictul. Daca nici acesta nu e luat in seama , apare criza , rupture si demobilizarea. Consecinta acestui climat care uzeaza echipa poate duce la scaderea moralului, chiar pana la dezintegrarea unitatii sale si scaderea performantei colective. Exemplul: relatia dintre politicienii din Romania. Se presupune ca acestia trebuia sa aiba o relatie de colaborare in care progresul tarii sa fie primul lor interes. In ziua de azi situatia este exact inverse, fiecare se gandeste la el, conflictele, tensiunile, ocupa prima lor ocupatie.

18. Cum tratati, ca lideri, conflictele n echip? Exemplificati. n fine, o problem pentru liderul echipei este aceea a gestionrii conflictelor. Analitii insist, n analiza conflictelor, asupra dificultilor de comunicare, a factorilor sociali sau psihologici care le alimenteaz. Grupurile n care se ncurajeaz competiia se trezesc adesea n situaii conflictuale. Competiia nate o stare de interdependen potrivnic (Forsyth, 1990), caracterizat prin interaciune sczut, comunicare redus, absena
45

comportamentului de susinere i ajutor, atmosfer ostil, angajament sczut, utilizarea ineficient a resurselor, instaurarea fricii de eec. Pe cnd cooperarea provoac interdependen motric, caracterizat prin interaciune ridicat, comunicare eficace, apariia comportamentelor de ajutorare, atmosfera prietenoas, angajament ridicat, utilizarea eficient a resurselor, diminuarea fricii de eec. n mediile de lucru cooperative managementul conflictului se sprijin pe ideea abordrii integrative, egalitariste, pe cnd n mediile competitive, n care indivizii sunt orientai numai spre ctig, se apeleaz la tactici de separare ntre ctigtori i perdani. Un management care se bazeaz pe incitare si agresiune, pe impunerea voinei liderului nu se poate solda dect cu pierderi, mprire n tabere, ierarhizare. Dimpotriv, tactica compromisului sau orientarea spre probleme conduce la descoperirea unor alternative i gsirea soluiilor comune Principalele strategii de rezolvare a conflictului Strategia rezolvrii conflictului e deci negocierea, acreditarea normei reciprocitii, abordarea tranzacional si apelul la principiul echitii. Indiferent de tipul de criz, soluia e regndirea strategiei echipei, realocare poziiei i a mijloacelor, reajustarea percepiei membrilor echipei 18.) Cum tratati, ca lideri, conflictele in echipe?Exemplificati Echipele sunt adesea zguduite de tensiuni, conflicte, furtuni, crize. Munca n comun timp ndelungat, uzeaz relaiile interpersonale, determin apariia unei rupturi cu consecina lor apatia, demobilizarea, nonparticiparea. Divillard a nregistrat trei tipuri de cauze externe ale uzurii unei echipe: degradarea legturilor dintre echipieri ce diminueaz coeziunea. acumularea de sentimente negative ce are drept consecin scderea coeziunii afective interne, diminuarea importanei semnelor de recunoatere reciproc, erodarea bunelor reputaii. diminuarea coeziunii tehnice i pierderea energiei de propulsie. Pierderea aceasta are diferite cauze: apariia sentimentului comun de insatisfacie, apariia stresului, un climat general negativ. Leadership-ul reprezint utilizarea unei influene non coercitive pentru a dirija i coordona activitile membrilor unui grup organizat n vederea realizrii obiectivelor grupului i ansamblu de caliti i de caracteristici atribuite celui ce exercit cu succes aceast influen Stilul de conducere este importent ns prin efectul pe care-l produce asupra grupului, al membrilor din grup, prin climatul pe care il introduce. Au fost identificate de-a lungul timpului mai multe stiluri de leadeship cele mai importante sunt ns cel autoritar i cel democratic. Ne vom referi n continuare la modul n care cele dou tipuri de leadeship

46

trateaz conflictele. Liderul autoritar creeaz grupului necesiti, fric, nesiguran, frustrare i consecina acestora nevoia de ajutor. Acest tip de lider acord ajutor, dar creeaz primitorilor un semtiment de dependen care induce pasivitate i blocheaz creativitatea. Liderul autoritar ia decizii i le anun celorlali. Liderul persuasiv discut consult, pentru a-i motiva decizia i evita eventualele rezistene, el infuzeaz energie, induce entuziasm i conduce grupul ctre eluri comune. Liderul consultativ discut cu grupul nainte de a lua o decizie, accept sugestiile subordonailor, dar influeneaz decizia final. Democratul nfiseaz problema n faa grupului, iniiaz discuii, iar decizia este rodul unor procese de grup. Grupurile n care se ncurajeaz competiia se trezesc adesea n situaii conflictuale. Competiia nate o stare de interdependen potrivnic (Forsyth, 1990), caracterizat prin interaciune sczut, comunicare redus, absena comportamentului de susinere i ajutor, atmosfer ostil, angajament sczut, utilizarea ineficient a resurselor, instaurarea fricii de eec. Pe cnd cooperarea provoac interdependen motric, caracterizat prin interaciune ridicat, comunicare eficace, apariia comportamentelor de ajutorare, atmosfera prietenoas, angajament ridicat, utilizarea eficient a resurselor, diminuarea fricii de eec. n mediile de lucru cooperative managementul conflictului se sprijin pe ideea abordrii integrative, egalitariste, pe cnd n mediile competitive, n care indivizii sunt orientai numai spre ctig, se apeleaz la tactici de separare ntre ctigtori i perdani. Un management care se bazeaz pe incitare si agresiune, pe impunerea voinei liderului nu se poate solda dect cu pierderi, mprire n tabere, ierarhizare. Dimpotriv, tactica compromisului sau orientarea spre probleme conduce la descoperirea unor alternative i gsirea soluiilor comune Principalele strategii de rezolvare a conflictului att pentru stilul democratic ct i pentru cel autoritar sunt cele enumerate mai jos. Strategia rezolvrii conflictului e deci negocierea, acreditarea normei reciprocitii, abordarea tranzacional si apelul la principiul echitii. Indiferent de tipul de criz, soluia e regndirea strategiei echipei, realocare poziiei i a mijloacelor, reajustarea percepiei membrilor echipei

19. Ce rol joaca, in viata sociala si economica din Romania, echipa de inalta performanta? Ce rol ar trebui sa joace? Inca din perioada interbelica, echipa de inalta performanta a avut impact asupra domeniuliu social si economic din Romania. Aceste echipe de inalta performanta s-au constituit in urma mai multor initiative cultural-stiintifice ce au prins forma in cadrul unor institutii si evenimente de prestigiu precum : Scoala sociologica de la Bucuresti, Scoala psihologica de la Cluj, Seminarul Pedagogic al Universitatii din Iasi, Universitatea Populara de la Ungureni.

47

Cea mai mare contributie a acestora a fost in domeniul social, grupurile stiintifice astfel constituite publicand reviste proprii, carti la editura institutului (cazul Scolii psihologice de la Cluj) si, cel mai important pentru viata socio-culturala a Romaniei, stabilind relatii cu grupuri de cercetare si personalitati din strainatate. Seminarul Pedagogic al Universitatii din Iasi a reprezentat contextul crearii unui curent stiintific in pedagogia sociala romaneasca. Echipa formata din profesori de prestigiu a pus bazele doctrinei invatamantului formativ care pune accentul pe educatie si valori , pe cultura umanista. Promotorii intemeiau astfel o institutie culturala cu vocatie morala sperand sa dezvolte viitorilor dascali calitati de antrenori sociali. Astfel, scopul echipei intemeietoare a fost sa dezvolte simtul datoriei, sa sadeasca sentimente superioare, curaj moral si raspundere fata de obste. Model de institutie culturala a fost si Universitatea Populara de la Ungureni prin aplicarea experimentului social-pedagogic la initiativa fondatorului Eugen Neculau. Acesta a ales sa renunte la o cariera academica si sa-si dedice viata formarii oamenilor din sat. Ideea lui si a echipei sale formata din profesori, medici, preoti, sateni, a fost aceea de a intemeia o alta orientare in educatia adultului, intentie ce a necesitat implicare, participare si cercetare-actiune. Prin actiunile desfasurate de echipa lui E. Neculau, s-a asigurat dezvoltarea domeniului social, cultural, dar si economic : Se tineau cu regularitate conferinte practice si cursuri aplicative Se rulau filme educative S-au creat o biblioteca si un muzeu pentru sateni Se organizau productii culturale S-a creat o cooperativa S-au cumparat unelte agricole moderne S-a editat o revista proprie Aceasta echipa de inalta performanta a realizat o actiune practica de educatie practica prin implicare, un experiment sociologic de cunoastere a mediului social si pedagogic : educarea morala, estetica, intelectuala, sociala, economica, corporala a adultului din mediul rural. Echipa de inalta performanta se sprijina pe imaginatie si disciplina, pe fundamente conceptuale si metodologice printre care : responsabilitate, angajament, solidaritate de grup, preocupare pentru dezvoltare personala. Acestea fiind spuse, se poate concluziona ca echipa de inalta performanta au un rol important pentru viata economica, sociala, culturala, educativa a Romaniei inca din 1927 (infiintarea Universitatii Populare de la Ungureni). Ca dovada stau etapele de tranzitie din toate domeniile anterior enumerate, etape care au produs schimbari necesare si favorabile dezvoltarii nivelului de educatie, nivelului de trai i relatiilor cu exteriorul care romanilor le lipsea la momentul respectiv.
48

In prezent, performantele acestor grupuri stiintifice continua sa ajute Romania in procesul nesfarsit al modernizarii si emanciparii din puncte de vedere economic, social si nu numai. Echipa de inalta performanta trebuie sa fie, in acelasi timp, un model de organizare optima, de stabilire a obiectivelor si desfasurare a activitatilor in mod cat mai eficient pentru atingerea scopurilor propuse ; trebuie sa fie un sistem care vizeaza indeplinirea sarcinilor, atingerea unui anumit nivel de performanta, dar totodata sa protejeze relatiile din interiorul grupului, sa perpetueze consensul si armonia. 19 Ce rol joac n viata social i economic din Romnia, echipa de nalt performan. Ce rol ar trebui s joace? Echipa de nalt performan nu se constituie spontan, ci rezult din intenia unor manageri care caut strategii noi de a face fa unor proiecte de anvergur sau foarte dificile. Echipa i propune ca obiectiv performana, realizarea unor obiective nalte. Rezultatele, performana, dei sunt produsul unor competene individuale, nu apar dect dac personalitile, cu atributele i experiena lor, funcionez ntr-un grup de performan, se angajeaz responsabil ntr-un comportament de echip. Construcia echipelor este un proces indelungat, laborios si adesea dificil. O echip de nalt performan se caracterizeaz: Scop comun, strategii clare i roluri bine stabilite: care s aduc la rezultate ateptate n intervalul de timp determinat. Resurse specifice- umane, materiale, de informaie, de timp, autoritate Metodologie structurat de identificare i rezolvare a problemelor, de luare a deciziilor i de mbuntire a propriei activiti. Relaii deschise, flexibile, empatie, comunicare multilateral, nelegere reciproc i rezolvarea conflictelor. Recunoaterea i aprecierea realizrilor individuale i de grup. Pentru ca o echip s fie de nalt performan trebuie ca acesta s satisfac nevoile sarcinii de lucru, ale indivizilor i echipei. Nevoile sarcinii: prin stabilirea uni scop clar, acordul echipei cu planul respectiv, eleborarea unui plan de actiune pentru atingerea scopului. Nevoile indivizilor: prin: statut clar pentru fiecare, libertate i putere, apartenen la echip i dependen. Nevoile echipei: prin cooperare, mbuntirea nelegerii, susinerea reciproc.

49

Dac ar ndeplini toate condiiile de mai sus, o echip ar deveni de nalt performan, dar asta depinde mai ales de liderul echipei, dac tie s-i coordoneze echipierii i dac tie s se fac ascultat. n Romnia nu se promoveaz ideea de a lucra n echip, nc din coal suntem nva s fim competitivi, n conflict cu ceilali i mai puin cooperani.

19.) Ce rol joac, in viaa social i economic din Romnia, echipa de nalt performan? Ce rol ar trebui s joace? Munca n echip a fost dintotdeauna modul cel mai usor la care oamenii au apelat pentru a rezolva o sarcina intr-un timp cat mai scurt si cat mai eficient. De-a lungul timpului, necesitatea tot mai mare de a se constitui echipe formate din specialisti si oameni care sa poata colabora perfect intre ei cu scopul de a mari controlul asupra modului de operare a grupului, precum si a eficacitatii sale, a dus la introducerea conceptului de echipa de inalta performanta, care are la baza o serie de idei definitorii. Astfel, putem spune c intr-o echipa de inalta performanta, se pune accentul pe constructie, -dezvoltarea competentelor de organizare, -construirea unor identitati-forte, capabile sa traverseze o axa din care nu lipsesc viziunea, angajamentul si provocarile, -o comunicare adaptata la cerintele si normele de baza ale organizatiei, identificarea piedicilor in comunicare, -identificarea si gestionarea surselor de conflict care por avea impcat asupra perfomantei, precum si -cautarea si utilizarea unor stiluri adapate echipei. Echipa de inalta perfomanta se bazeaza pe imaginatie si disciplina, precum si pe responsabilitate, angajament, solidaritatea de grup si preocuparea pentru dezvoltare personala. Un alt aspect extrem de important il constituie actiunea disciplinata in cadrul echipei : membrii formuleaza impreuna proiectul, sse pun de acord asupra exigentelor colecticve, definesc metodele de munca, dezvolta competente complementare de nivel ridicat si se angajeaza la nivel colectiv sa atinga rezultatele dorite. Realitatea romaneasca acuza o prezenta destul de redusa a motivatiei oamenilor de a atinge performanta. Fiind o tara care se reface dupa un regim politic extrem, Romania post-comunista este caracterizata de prezenta unei gandiri sociale viciate, de numeroase lipsuri din educatia de baza, si de incapacitateatea indivizilor de a se articula unui spirit de echipa. In viata sociala si economica a Romaniei, atunci cand vine vorba de atitudinea indivizilor fata de constituirea unei echipe de performanta, ne confruntam cu lipsa convingerilor cetatenesti, a respectului pentru ceilalti, unii oameni acuza absenta

50

rezultatelor imediate si lipsa rigorii practice. De asemenea, sunt numerosi oameni carora le este frica de reunirea intr-o echipa, acestia preferand munca solitara si urmarind promovarea personala. Nu in ultimul rand, un alt factor extrem de important il constituie absenta cultului pentru performanta : apare o reticenta fara de angajare si viitorul comun, o lipsa de atractie pentru performanta. Oamenilor le lipsesc obiectivele motivante, prin urmare nu se implica, cognitiv sau afectiv, iar orientarea spre performanta devine un ideal tot mai indepartat. Prin urmare, in Romania de astazi, echipa de inalta performanta nu are insemnatatea care i-ar fi cuvenita, rolul fiindu-i subestimat si prea putin luat in serios. Lipsa dorintei de a atinge performanta, de a se orienta spre valori precum solidaritatea, toleranta, intelegerea, si atitudinea creativa nu pune evidenta decat prezenta unei slabe culturi organizationale, precum si prezenta unui context social deturnat, datorat perioadei de tranzitie si feracere in care ne aflam din punct de vedere politic. Constituirea unor echipe de inalta performanta ar fi extrem de benefica si esentiala pentru dezvoltarea tarii, atat pe plan economic, cat si pe cel social. Colaborarea unor membrii de elita care sa-si uneasca eforturile pentru a realiza diferite sarcini de importanta vitala pentru societatea in care traim ar duce la o crestere seminificativa a valorii si a dezvoltarii pe diferite nivele de importanta. Desigur, asa cum se stie, de fiecare data cand se incearca sa se actioneze in mod productiv, indiferent care ar fi scopul, exista o serie de factori care vin impotriva realizarii planului de actiune. In ceea ce priveste constituirea unei echipe de inalta performanta, factorul perturbator este, de cele mai multe ori, asa-numitul pervers social(Sirota), care face tot ce-i sta in putinta pentru a strica planurile constructive ale grupurilor. Comportamentul psihosocial pervers se manifesta printr-o placere de a persifla, prin remarci caustice, cinism, provocari sau atacuri pseudo-estetice. Astfel de perversi sociali exista in societatea romaneasca si impiedica, in mod deliberat, dezvoltarea pe verticala a tarii, atat din punct de vedere economic, cat si al emancipariii sociale. Din pacate, motivele pentru care apar astfel de persoane tin mai mult de cauze personale, cum ar fi o copilarie defectuoasa, lipsita de atentie, astfel fiind destul de dificil sa trecem peste acest obstacol. Torusi, o crestere a formarii unor echipe de inalta performanta in Romania este un lucru dorit si asteptat de un numar mare de oameni, care spera ca in acest mod, starea actuala a tarii, atat din punct de vedere social, cat si economic, va cunoaste o imbunatatire semnificativa pe viitor. 19. Ce rol joaca, in viata sociala si economica din Romania, echipa de inalta performanta? Ce rol ar trebui sa joace?

Echipele de inalta performanta-echipa si munca reprezinta mecanisme foarte puternice pentru a obtine rezultate si pentru atingerea schimbarii semnificative in cadrul organizatiilor. O clasa de echipa evolueaza si are potentialul de a inlocui ierarhic structurile traditionale. Aceste echipe sunt denumite echipe de inalta performanta. Ele sunt extrem de adaptabile, dificil de construit, costisitoare de a le mentine. Atat timp cat
51

fiintele umane raman elementul esential al comertului, echpele de inalta performanta vor reprezenta cea mai buna speranta pentru dezvoltarea rapida si organizarea exacta. Echipele de performan au adesea rolul de a scoate de a rezolva blocaje aprute n cadrul unei organizaii i chiar de a aplica strategii de gestionare cu scopul de a mbunti activitatea unei organizaii. Astfel de echipe au n primul rnd sarcina de a evalua corect situaia unei organizaii i apoi performanele individuale, bazandu-se pe stansardele de perfoman care reprezint un punct de reper pentru succes. Aceste tipuri de echipe pot fi de doua feluri: omogen - alcatuita din persoane cu pregatire si experiente similare i eterogen - din persoane cu pregatiri si experiente diferite. Ca si sarcina principala, ele trebuie sa aiba parte de o comunicare dechis i bidirecional. Membrii acestor echipe trebuie s transfere informaiile i nelesurile pe care le primesc, celorlali membrii, celorlalte grupuri, niveluri sau subcomponente organizaionale i organizaiei n intregul lor. Echipele de nalt performan trebuie n primul rnd adaptate la scopul, obiectivul urmrit. Spre exemplu, nu putem forma o echip de consiliere din membrii cu studii n toate domeniile(arhitectura, drept, psihologie, etc) doar pentru c au experien ci trebuie s aib i formare n domeniul consilierii. Una din greelile fcute pe plan economic i social, n Romnia, se produce tocmai n formarea acestor echipe. Din dorina de a produce o echip performant se ignor scopul pentru care aceast echip a fost format i se adun persoane competente i foarte calificate n domeniul lor, dar care nu pot colabora ntre ei. Putem lua ca i exemplu, instituiile politice, precum este guvernul. Membrii acestei echipe sunt foarte calificai n domeniul lor, dar incapabili s comunice eficient i adesea s gseasc soluii ineficiente, revizuirea i schimbarea strategiilor fcndu-se continuu. Desigur, aici ar putea interveni i efectele gndirii de grup, dar trebuie avut n vedere i efectele formrii acestor echipe i cum afecteaz ele rolurile echipele de nalt performan. Teoretic, rolurile echipei de nalt performan sunt de ordin practic: executanii, coordonatorii, organizatorii, cauttori de resurse, evaluator i analizator final. Tocmai atribuirea greit sau chiar lipsa lor acestor roluri n cadrul echipelor din Romania afecteaz constribuia lor pe plan economic i social.

52

53