Grupurile si relatiile sociale

Fiecare om apartine simultan unei multitudini de grupuri sociale. Ne formam si traim in

grupuri. Ne comportam diferit in grup, datorita sentimentului de securitate si presiunii de
grup.

Grupul social reprezinta in sociologie orice agregare de doua sau mai multe persoane cu
urmatoarele caracteristici:

·         Sentimentul apartenentei la grup (membri se considera si sunt perceputi ca

grup).
·         Exista interactiuni intre membrii grupului.
·         Exista caracteristci comune (exista valori, aspiratii, obisnuinte si interese
comune).
·         Existenta unor interese comune sau a unui scop comun.
 
Grupurile nu se confunda cu: multimea (grupare intamplatoare si de scurta durata);
echipa (un tip de grup in care membri au roluri bine definite si exersate in vederea
atingerii unui scop comun constientizat si asumat de toti); categoria sociala (desemneaza
mai multi oameni care au caracteristici similare la nivelul unei populatii).
                         

A . Multimea : este un tip de grupare umana in care indivizii nu se cunosc intre ei , si se

intalnesc intamplator sis tau impreuna pentru o perioada scurta de timp .

     Ex: tinerii adunati la un concert

 B. Echipa : este un tip de grup in care membrii au roluri bine definite si exersate pentru
atingerea unui scop comun constientizat si asumat de toti membri .

     Ex: echipa de fotbal

 C. Categoria sociala : este utilizata in sociologie pentru a desemna mai multe persoane care
au caracteristici similare la nivelul unei populatii .

     Ex: profesorii dintr-un judet formeaza o categorie sociala

 Clasificarea grupurilor

Grupurile din care facem parte pot fi extrem de diferite cu relatii si interactiuni mai slabe si
mai puternice.

Grupuri primare si secundare.

● Grupurile primare sunt grupuri mici in care comunicarile sunt directe, fata in fata cu
influente foarte puternice asupra individului, mare incarcatura afectiva.

Ex: familia sau grupul de prieteni – grupuri primare

● Grupurile secundare –opusul grupurilor primare, desemneaza grupurile care nu se

bazeaza pe interactiuni afective; sunt, adesea, grupuri de interese sau profesionale care au,
in mod uzual, scopuri precise si in care, de cele mai multe ori, interactiunile sunt mijlocite de
instrumente. Implicarea emotionala a individului in aceste grupuri este redusa.

Grupuri formale si informale.

● Grupurile formale au o forma prestabilta creata in general de o structura

organizationala. Pozitiile si relatiile sunt independente de subiectii care le ocupa,
relatiile si interactiunile au la baza o ierarhie si reguli clare.
● Relatiile si interactiunile din grupurile formale se realizeaza dupa anumite reguli scrise, in interiorul
grupului existand o ierarhie oficiala.
● Astfel, toti profesorii dintr-un anumit liceu formeaza un grup formal

● Grupurile informale sau naturale apar in decursul interactiunilor dintre subiecti, nu

au scopuri, reguli si structura interna clara, au la baza simpatia si atractia.
                La nivel de grup pot exista 3 tipuri de relatii: atractie, respingere, indiferenta.
Analiza lor permite trasarea unei sociograme adica a unei harti a relatiilor dintre indivizi,
a subgrupurilor si canalelor de comunicare. Ex- grupul de prieteni, familia

Aceste 2 tipuri de grupuri sunt incompatibile, ele putand coexista. Astfel, intr-un grup formal mare
(cum este grupul profesorilor liceului vostru sau grupul elevilor din clasa din care apartineti) pot
exista unul sau mai multe grupuri informale formate din 3-4 profesori sau elevi intre care exista
relatii de apropiere, de simpatie reciproca.
       Grupul de apartenenta si de referinta :

● grupuri de apartenenta sunt grupurile din care facem parte la un moment dat
● grupurile de referinta sunt acelea din care nu facem parte, desi luam ca reper valorile, normele si/sau
simbolurile lor. Grupurile de referinta sunt grupuri pe care le apreciem si la care aspiram sa ajungem, ele
putand avea o influenta covarsitoare asupra noastra.

Aceste grupuri de referinta au un rol essential in socializarea anticipative, fiind grupuri ale caror
specificitati (valori, atitudini, comportamente) avem tendinta de a le imita. Mai mult decat atat, din
randul grupurilor de referinta cei mai multi tineri isi selecteaza idolii. Dorinta prea puternica de a
face parte dintr-un anumit grup de referinta poate, in unele cazuri, genera frustrari, insatisfactii si
stari de disconnfort fata de grupul actual.

D . Inautru sau din afara grupului :

     Aceasta distinctie este utilizata de catre membrii grupului pentru a se delimita de restul
invidizilor care nu fac parte din grup .

Aceasta distinctie scoate in evidenta tendinta unor grupuri de a se delimita clar de ceilalti indivizi
care nu sunt membri ai grupului. Astfel, unele grupuri pot fi inchise, exclusiviste sau ermetice,
membrii lor neputand face parte din alte grupuri complementare.

Ex: in acest sens il reprezinta clasele de elevi.

Daca faci parte din grupul elevilor din clasa a XIa B, nu poti face parte din grupul elevilor din clasa a
XIa C. In astfel de grupuri, membrii tind sa se defineasca prin diferentierea de ceilalti si in opozitie cu
ei, tind sa se perceapa ca fiind speciali comparative cu toti ceilalti din afara grupului, ajungand sa
defineasca lumea in termenii “noi” si “ei”.

Atfel de grupuri pot ajunge foarte usor sa intre in competitie intre ele si chiar sa dezvolte
comportamente agresive, asa cum este cazul suporterilor unei echipe de fotbal. Astfel de
interactiuni se pot dezvolta intre diferite licee (“noi, cei de la liceul X, versul ei, cei de la liceul Y”),
intre elevii diferitelor clase de acelasi liceu (“noi, cei din clasa A versus ei, cei de la B”) dar si intre
grupuri de elevi de aceeasi clasa (“noi, rockerii, versus ei, hiphoperii, sau manelistii”). Simpla
apartenenta la un astfel de grup determina individul sa imparta lumea in “noi” si “ei” si, implicit, sa
dezvolte atitudini si comportamente de superioritate sau chiar de denigrare si ostilitate fata de
ceilalti. Trebuie precizat ca astfel de grupuri intra in competitie, competitia determinand, totodata, si
cresterea coeziunii interne.

Intr-un astfel de grup, indivizii care exceleaza in a promova identitatea propriului grup dobandesc cu
usrinta o poztie centrala in cadrul grupului.