Testament (De Tudor Arghezi)

1927 „Cuvinte potrivite”

Tudor Arghezi, autorul poeziei ,,Testament’’ este un reprezentant al

modernismului din perioada interbelica alaturi de Lucian Blaga si Ion Barbu.
Dintre operele sale putem aminti ,,Versuri de seara’’ si ,,Flori de mucigai’’,
acesta scriind totodata si romane, pamflete si piese de teatru.
Poezia ,,Testament’’ deschide volumul de debut ,,Cuvinte potrivite’’ iar tema
acestei poezii este creatia. Viziunea despre lume desprinsa din text este aceea ca
o creatie poate fi perceputa ca o treapta atat a evolutiei sociale, cat si a evolutiei
spirituale.
O prima trasatura care face posibila incadrarea poeziei in modernism este
estetica uratului. Arghezi este renumit pentru aceasta tehnica, introducand-o in
literatura romana atat teoretic, cat si practic. Astfel, prin intermediul unor
versuri precum: ,,Din bube, mucegaiuri si noroi,/ iscat-am frumuseti si preturi
noi’’, se contureaza ideea ca poezia moderna isi are resursele nu doar in
realitatea placuta, expresiva, ci si in tot ce tine de boala, moarte, suferinta,
nedreptate sociala, si asa mai departe. Estetica uratului este pusa in evidenta si
prin intermediul oximoronului ,,Veninul strans l-am preschimbat in miere/
Lasand intreaga dulcea lui putere’’, sugerand ideea ca limbajul poetic poate
reprezenta instrumentul prin intermediul caruia realitatea poate fi transfigurata,
iar pana si cele mai putin frumoase elemente pot primi alt inteles si pot deveni
ceva atregator.
O alta trasatura consta in prezenta subiectivitatii. Astfel, textul ilustreaza
unul dintre principiile modernismului Lovinescian conform caruia poezia se
modernizeaza prin trecerea de la epic la liric, intervenind subiectivitatea.
Aceasta trasatura este evidentiata prin intermediul verbelor la persoana I: ,,nu
voi lasa’’, ,,am preschimbat’’, ,,facui’’, si a adjectivelor pronominale de
persoana I: ,,mei’’, ,,mea’’.
Tema si viziunea despre lume este evidentiata si prin prezenta a celor
patru elemente de structura si limbaj: titlul, incipit/final, elemente de versificatie
si relatiile de opozitie si simetrie.
Titlul se afla in directa relatie cu continutul textului, anticipand tema si
anume: creatia. Din punct de vedere morfologic, titlul este alcatuit dintr-un
substantiv comun nearticulat, care denotativ trimite cu gandul la un document
prin intermediul caruia sunt lasate ca mostenire bunuri materiale. Conotativ,
titlul sugereaza ideea ca, prin intermediul creatiei, poetul isi lasa ca mostenire
cititorului bunurile spirituale acumulate de-a lungul existentei.
.
Tema si viziunea despre lume a poeziei sunt reliefate si cu ajutorul
elementelor de versificatie. Poezia este structurata in patru grupaje literare cu
numar inegal de versuri, rima este imperecheata, iar ritmul este iambic.
Relatiile de opozitie se gasesc la nivel compozitional, pentru a se
evidentia trecerile de la munca fizica la cea psihica. De exemplu prin versurile
’’Ca sa schimbam, acum, intaia oara/ Sapa-n condei si brazda-n calimara’’ se
face trecerea de la munca de camp la cea intelectuala, adica se urmareste
evolutia omului prin invatatura. Tot relatie de opozitie se stabileste si intre
scriitor si cititor in ultima strofa, prin versul ’’Robul a scris-o, Domnul o
citeste.’’. Aici scriitorul este asemanat cu un rob care munceste pe branci pentru
a compune, iar cititorul cu un domn, pentru ca acesta nu trebuia sa depuna deloc
efort, ci doar sa citeasca cartea pentru a evolua.
Tema si viziunea despre lume sunt conturate in textul nostru si prin
intermediul imaginilor si ideilor poetice.
O prima idee poetica este interpretarea creatiei ca o treapta a evolutiei
spirituale si sociale. Prin intermediul culturii si al literaturii, omul se
imbogateste ,,urcand o treapa’’ a vietii sale intelectuale. Menirea creatorului
este de a atrage atentia celor mai tineri asupra bogatiilor din jurul lor, si a
eforturilor depuse pentru o evolutie sociala. Aceasta idee este evidentiata in
versurile : ,,Prin rapi si gropi adanci/ Suite de batranii mei pe branci’’ si ,,Robul
a scris-o/ Domnul o citeste’’.
O alta idee poetica este conceptia Arghezeana, poezia reprezentand
contopirea talentului cu munca sub ,,focul inspiratiei’’. Pentru a crea si a lasa
ceva urmasilor, elementele cheie sunt talentul si munca: drumul catre
cunoastere si succes. Aceasta invatatura si lege a autorului este prezenta in
versurile: ,,Slova de fac si slova faurita/ Imparecheate-n carte se marita/ Ca
fierul cald imbratisat in cleste’’.
In opinia mea, creatia reflecta asupra realitatii evolutia spirituala, sociala si
culturala atat prin intermediul figurilor de stil, cat si prin intermediul
elementelor de recurenta.
In primul rand, cartea, motivul central al textului, reprezinta un element
de recurenta datorita sinonimelor acestuia prezentate succesiv in text. Mai intai
este prezentata ca o ’’treapta’’, o etapa in evolutie sau o legatura intre
predecesori si urmasi, in continuare prin sinonimul ‚’’hrisov’’. Mai departe
cartea este prezentata sub forma unor diverse metafore: ’’cuvinte potrivite’’,
’’leagane’’, ’’muguri si coroane’’, ’’miere’’, etc.
Mai mult decat atat, evolutia poate fi pusa in evidenta si prin intermediul
figurilor de stil. Repetitiile la nivel fonetic din versurile ’’Le-am prefacut in
versuri si-n icoane,/Facui din zdrente muguri si coroane.’’ accentueaza ideea
evolutiei spirituale, resturile fiind transformate in conceptii noi si frumoase. In
versurile ’’Veninul strans l-am preschimbat in miere,/ Lasand intreaga dulcea
lui putere’’ se contureaza un oximoron, fiind puse in legatura cuvintele ’’venin-
miere’’ si ’’dulcea-putere’’.
Astfel, prin prezenta libertatii de exprimare si valorificarii esteticii
uratului care caracterizeaza modernismul, prin intermediul imaginilor si ideilor
poetice, prin prezenta elementelor de compozitie si de limbaj, putem afirma ca
in poezia ’’Testament’’, se contureaza prin intermediul creatiei evolutia
spirituala, culturala si sociala a oamenilor.