Testament , de Tudor Arghezi

Tudor Arghezi, autorul poeziei ,,Testament’’, este un reprezentant al modernismului din

perioada interbelica alaturi de Lucian Blaga si Ion Barbu. Dintre operele sale putem
aminti ,,Versuri de seara’’ si ,,Flori de mucigai’’, acesta scriind totodata si romane, pamflete
si piese de teatru. Poezia ,,Testament’’ deschide volumul de debut ,,Cuvinte potrivite’’ iar
tema acestei poezii este creatia. Viziunea despre lume desprinsa din text este aceea ca o
creatie poate fi perceputa ca o treapta atat a evolutiei sociale, cat si a evolutiei spirituale.

O prima trasatura care face posibila incadrarea poeziei in modernism este estetica
uratului. Arghezi este renumit pentru aceasta tehnica, introducand-o in literatura romana
atat teoretic, cat si practic. Astfel, prin intermediul unor versuri precum: ,,Din bube,
mucegaiuri si noroi,/ iscat-am frumuseti si preturi noi’’, se contureaza ideea ca poezia
moderna isi are resursele nu doar in realitatea placuta, expresiva, ci si in tot ce tine de
boala, moarte, suferinta, nedreptate sociala, si asa mai departe. Estetica uratului este pusa
in evidenta si prin intermediul oximoronului ,,Veninul strans l-am preschimbat in miere/
Lasand intreaga dulcea lui putere’’, sugerand ideea ca limbajul poetic poate reprezenta
instrumentul prin intermediul caruia realitatea poate fi transfigurata, iar pana si cele mai
putin frumoase elemente pot primi alt inteles si pot deveni ceva atregator.

O alta trasatura consta in prezenta subiectivitatii. Astfel, textul ilustreaza unul dintre
principiile modernismului Lovinescian conform caruia poezia se modernizeaza prin
trecerea de la epic la liric, intervenind subiectivitatea. Aceasta trasatura este evidentiata
prin intermediul verbelor la persoana I: ,,nu voi lasa’’, ,,am preschimbat’’, ,,facui’’, si a
adjectivelor pronominale de persoana I: ,,mei’’, ,,mea’’.

Tema si viziunea despre lume este evidentiata si prin prezenta a celor patru
elemente de structura si limbaj: titlul, incipit/final, elemente de versificatie si relatiile de
opozitie si simetrie.

Titlul se afla in directa relatie cu continutul textului, anticipand tema si anume:

creatia. Din punct de vedere morfologic, titlul este alcatuit dintr-un substantiv comun
nearticulat, care denotativ trimite cu gandul la un document prin intermediul caruia sunt
lasate ca mostenire bunuri materiale. Conotativ, titlul sugereaza ideea ca, prin intermediul
creatiei, poetul isi lasa ca mostenire cititorului bunurile spirituale acumulate de-a lungul
existentei.

Incipitul reprezinta adresarea directa a eului liric catre cititor, creatorul adresandu-
se acestuia ca unui fiu spiritual, introducandu-ne si in tema textului prin versurile ,,Nu-ti
voi lasa drept bunuri, dupa moarte/ Decat un nume adunat pe-o carte. Astfel, se
sugereaza ca tot ce are autorul mai scump, si anume, cunoasterea, este lasata mostenire
urmasilor acestui neam. Tot in incipit se contureaza si motivul mortii, fiind accentuata
ideea muncii depuse de stramosi pentru a strange cunostinte si a le transmite urmasilor,
prin versurile ’’Prin rapi si gropi adanci/ Suite de batranii mei pe branci’’ Finalul este
adresat cititorului, ce capata un alt statut social, de noblete, avand atat o conotatie
spirituala, cat si sociala. ,,Fiul spiritual devine ,,Domn’’, iar ,,tatal sau’’, ,,rob’’, in slujba
dezvoltarii sale.

Tema si viziunea despre lume a poeziei sunt reliefate si cu ajutorul elementelor de

versificatie. Poezia este structurata in patru grupaje literare cu numar inegal de versuri,
rima este imperecheata, iar ritmul este iambic.

Relatiile de opozitie se gasesc la nivel compozitional, pentru a se evidentia trecerile

de la munca fizica la cea psihica. De exemplu prin versurile ’’Ca sa schimbam, acum, intaia
oara/ Sapa-n condei si brazda-n calimara’’ se face trecerea de la munca de camp la cea
intelectuala, adica se urmareste evolutia omului prin invatatura. Tot relatie de opozitie se
stabileste si intre scriitor si cititor in ultima strofa, prin versul ’’Robul a scris-o, Domnul o
citeste.’’. Aici scriitorul este asemanat cu un rob care munceste pe branci pentru a
compune, iar cititorul cu un domn, pentru ca acesta nu trebuia sa depuna deloc efort, ci
doar sa citeasca cartea pentru a evolua.

Tema si viziunea despre lume sunt conturate in textul nostru si prin intermediul
imaginilor si ideilor poetice.

O prima idee poetica este interpretarea creatiei ca o treapta a evolutiei spirituale si

sociale. Prin intermediul culturii si al literaturii, omul se imbogateste ,,urcand o treapa’’ a
vietii sale intelectuale. Menirea creatorului este de a atrage atentia celor mai tineri asupra
bogatiilor din jurul lor, si a eforturilor depuse pentru o evolutie sociala. Aceasta idee este
evidentiata in versurile : ,,Prin rapi si gropi adanci/ Suite de batranii mei pe branci’’
si ,,Robul a scris-o/ Domnul o citeste’’.

O alta idee poetica este conceptia Arghezeana, poezia reprezentand contopirea

talentului cu munca sub ,,focul inspiratiei’’. Pentru a crea si a lasa ceva urmasilor,
elementele cheie sunt talentul si munca: drumul catre cunoastere si succes. Aceasta
invatatura si lege a autorului este prezenta in versurile: ,,Slova de fac si slova faurita/
Imparecheate-n carte se marita/ Ca fierul cald imbratisat in cleste’’.

In opinia mea, creatia reflecta asupra realitatii evolutia spirituala, sociala si culturala atat
prin intermediul figurilor de stil, cat si prin intermediul elementelor de recurenta.

In primul rand, cartea, motivul central al textului, reprezinta un element de

recurenta datorita sinonimelor acestuia prezentate succesiv in text. Mai intai este
prezentata ca o ’’treapta’’, o etapa in evolutie sau o legatura intre predecesori si urmasi, in
continuare prin sinonimul ‚’’hrisov’’. Mai departe cartea este prezentata sub forma unor
diverse metafore: ’’cuvinte potrivite’’, ’’leagane’’, ’’muguri si coroane’’, ’’miere’’, etc.

Mai mult decat atat, evolutia poate fi pusa in evidenta si prin intermediul figurilor
de stil. Repetitiile la nivel fonetic din versurile ’’Le-am prefacut in versuri si-n icoane,/Facui
din zdrente muguri si coroane.’’ accentueaza ideea evolutiei spirituale, resturile fiind
transformate in conceptii noi si frumoase. In versurile ’’Veninul strans l-am preschimbat in
miere,/ Lasand intreaga dulcea lui putere’’ se contureaza un oximoron, fiind puse in
legatura cuvintele ’’venin-miere’’ si ’’dulcea-putere’’.

Astfel, prin prezenta libertatii de exprimare si valorificarii esteticii uratului care

caracterizeaza modernismul, prin intermediul imaginilor si ideilor poetice, prin prezenta
elementelor de compozitie si de limbaj, putem afirma ca in poezia ’’Testament’’, se
contureaza prin intermediul creatiei evolutia spirituala, culturala si sociala a oamenilor.