Modernismul este o miscare artistica si culturala aparuta in secolul al XX-
lea, caracterizata prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie. Poezia “Testament” de Tudor Arghezi a fost asezata in deschiderea volumului “Cuvinte potrivite”, publicat in anul 1927. Textul este o arta poetica moderna, in care autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii, despre limbaj si rolul scriitorului in lume. Opera este una modernista. O prima trasatura care face posibila incadrarea in acest current literar o reprezinta categoriile negative, sub forma esteticii uratului. Aceasta este enuntata in poezie prin sintagma “Din bube, mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi”, care ilustreaza transformarea uratului in ceva valoros, o sursa de frumusete. Astfel, Tudor Arghezi se “inrudeste” cu poetul francez Baudelaire. In plus, poetul introduce pentru prima data in literature romana ideea de valorificare a esteticii uratului. O alta trasatura a modernismului este reprezentata de utilizarea metaforei ca figura de stil predominanta, prin care arta este evidentiata in ipostaza de mestesug. Pentru Arghezi, poezia este atat rezultatul inspiratiei, al harului divin-metafora “slova de foc”- cat si rezultatul mestesugului, al trudei poetice, asa cum reiese din metafora “slova faurita”;”Slova de foc si slova faurita/ Imparechiate-n carte se marita,/Ca fierul cald imbratisat in cleste.” “Slova de foc” este semn al inspiratiei, al harului, al sublimarii, iar “slova faurita” semnifica truda, munca si transformarea. Tema operei este creatia, scrisul fiind vazut de autor ca o simbioza intre efort si imaginatie. O prima secventa reprezentativa pentru tema poeziei este a doua parte a acesteia, strofa a 3-a, care surprinde procesul creatiei. Poetului ii reiese un rol important, acela de a transfigure artistic realitatea, cu ajutorul condeiului si a calimarii, provenite prin metamorfozarea din unele munci rudimentare ale taranilor:”Ca sa schimbam acum intaia oara/Sapa-n condei si brazda-n calimara”. Acest proces de creatie este dificil si indelungat, deoarece cuvintele sunt “framantate mii de saptamani”. Totodata, revolta si durerea sociala sunt concentrate in text sub forma metaforei “vioara”, fapt ce transmite ca suferintele poporului sunt transpuse artistic in poezie, aceasta avand valoare justitiara. O alta secventa relevanta pentru tema poeziei este ultima strofa a acesteia:”Robul a scris-o, Domnul o citeste”, care reda relatia dintre scriitor si cititor, in care robul-poet si-a asumat statutul umil, de truditor al cuvantului. Acest lucru se poate vedea prin faptul ca autorul a ales sa scrie “Domnul” cu majuscule, cee ace demonstreaza respectul si smerenia sa. Poetul reda cateva etape pentru initierea cititorului: prima data il numeste “tanar”, iar apoi “fiu”, ilustrand apropierea dintre el si cititor. Spre final il numeste “Domn”, cititorul fiind deja format intelectual prin mostenirea lasata-“cartea”- pe parcursul citirii. Particularitatile operei sunt conturate de titlu si laitmotivele acesteia. Un prim element de compozitie relevant pentru tema si viziunea despre lume il constituie titlul. Acesta este reprezentat de substantivul comun nearticulat “testament”, care, prin sensul denotativ, desemneaza un act juridic prin care o persoana isi exprima dorintele ce urmeaza a-I fi indeplinite dupa moarte, cu privire la trasmiterea averii sale. De asemenea, testamentul are si un sens biblic, care face trimitere la Vechiul si Noul Testament. Astfel, Arghezi imbina ambele sensuri si dovedeste ca mostenirea “cartea” are atat un sens divin, spiritual cat si unul intellectual care sa-l cultive pe cititor. In acest sens, mostenirea suprema, “cartea”, este lasata de la un tata spiritual fiului sau spiritual. Un al doilea element de compozitie si limbaj sunt laimotivele. Laitmotivul textului e specific unei arte poetice moderne si apare in poezia sub forma cartii: “hrisov”, “nume”; figura de stil care sta la baza constructiei laitmotivelor fiind metafora. Astfel, structura “cartea mea-I fiule o treapta” implica nu doar legatura dintre generatii, ci si dintre eul creator si cititor. O alta metafora, “numele”: “Decat un nume asezat pe-o carte” surprinde identitatea creatorului, dar si faptul ca acesta se identifica cu generatiile viitoare prin creatia sa. “Numele” este intr-o relatie de opozitie cu bunurile materiale, poetul insistand asupra faptului ca adevarata bogatie este cea spirituala. In concluzie, poezia “Testament” de T. Arghezi este o arta poetica prin care scriitorul lasa mostenire generatiilor viitoare intreaga sa creatie, aceasta fiind rezultatul atat al unei inspiratii divine, cat si al efortului poetului.