Testament

Tudor Arghezi
Tudor Arghezi e considerat pentru revolutionarea liricii romanesti cel mai mare poet dupa
Mihail Eminescu.
Poezia “Testament” este o arta poetica moderna care deschide primul volum de poezii al
autorului intitulat “CUVINTE POTRIVITE” aparut in anul 1927, cand autorul avea 47 de ani.
Aceasta poezie este o arta poetica deoarece autorul isi exprima principiile convingerii despre
arta literara, despre menirea literaturii, despre rolul artistului in societate.
De asemenea, aceasta poezie apartine modernismului, curent literar teoretizat de Charles
Baudelaire in volumul “Florile răului”. In tara noastra, cel care a initiat si promovat modernismul
a fost Eugen Lovinescu cu ajutorul gruparii sale din jurul cenaclului si al revistei “ Sburatorul”.
Tema poeziei este una modernista si este constituita de realtia dintre autor si opera sa,
dintre acesta si urmasii sai ca mostenitori ai unor valori spiritual. Astfel, tema o reprezinta
creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata mostenire unui fiu spiritual.
In al doilea rand, poezia apartine modernismului datorita utilizarii esteticii uratului,
concept pe care Arghezi il introduce in literatura, preluandu-l de la scriitorul francez Charles
Baudelaire. Asemenea lui, Arghezi considera ca orice aspect al realitatii, indiferent ca este
frumos sau urat, poate constitui material poetic : „Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am
frumuseti si preturi noi”. Astfel, poetul construieste metafore socante potrivit esteticii noi, prin
care elementele uratului se transforma in frumos.
De asemenea, cele mai importante trasaturi moderniste ale limbajului poetic arghezian
sunt ambiguitatea si expresivitatea realizate prin asocieri surprinzatoare de termeni „veninul
strans l-am preschimbat in miere”, amestecul registrelor stilistice: (arhaic, nostalgic, religios)
„zdrente”-popular, „hrisov”- arhaic, „odrasla”-regional, lexic socant, violent.
Titlul este o metafora si se afla in stransa legatura cu tema poeziei. Acesta are o dubla
semnificatie: una denotativa si alta conotativa. In sens propriu, cuvantul „testament”
desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care isi exprima dorintele ce urmeaza a fi
indeplinite dupa moarte, mai ales in legatura cu transmiterea averii. Pe de alta parte, in acceptie
religioasa, cuvantul face trimitere la cele doua mari parti ale bibliei: Vechiul si Noul Testament
in care sunt concentrate invataturile adresate oamenilor. Din acesta deriva si sensul conotativ al
termenului din poezie. Astfel, creatia argheziana devine o mostenire spirituala adresata urmasilor
cititori
Compozitional, poezia este alcatuita din 5 strofe inegale ca număr de versuri, grupate in
trei secvente poetice. Prima secventa (strofele 1, 2) sugereaza legatura dintre poet si cititorul-
urmas. A doua (strofele 3, 4) reda rolul etic, estetic si social al poeziei, iar a treia secventa (strofa
5) reda contopirea dintre har si truda in poezie.
O prima secventa semnificativa pentru tema si viziunea despre lume este prima strofa
care contine monologul adresat al eului poetic catre cititor aflat in ipostaza de fiu spiritual „Nu-ti
voi lasa drept bunuri dupa moarte/ Decat un nume adunat pe-o carte”, exprimand faptul ca poetul
isi lasa averea spirituala urmasilor. Enumeratia „rapi si gropi adanci” si versul urmator „ Suite de
batranii mei pe branci” sugereaza drumul dificil al cunoasterii strabatut de inaintasi. De
asemenea, in aceasta strofa apare prima ipostaza a simbolului central al poeziei, cartea, idee
dezvoltata prin intermediul metaforei „ Si care tanar sa le urci te-asteapta/ Cartea mea-i, fiule, o
treapta”. Semnificatia acesteia ne releva poezia ca pe o piatra de incercare pentru fiecare
generatie, e proba de foc menita sa asigure continuitatea in timp a creatiei antice.
O a doua secventa semnificativa pentru tema si viziunea despre lume a autorului este
aceea in care se exprima ideea ca poezia se naste din tensiunea creata intre har si mestesug.
Astfel, opera se naste din fuziunea dintre spirit si materie: „Slova de foc si slova faurita/
Imperecheate-n carte se marita”. Intalnim doua metafore originale „ slova de foc „ si „slova
faurita” care sugereaza faptul ca poezia se naste din munca grea, migaloasa. In concluzie, poezia
nu este doar talent, ci si efort intelectual.Condiţia poetului este redată în versul „Robul a scris-o,
Domnul o citeşte”, artistul fiind înfăţişat ca un „rob”, un truditor al condeiului, iar de munca lui
se bucură cititorul, „Domnul”.
In opinia mea, in aceasta arta poetica, Tudor Arghezi prezinta poetul ca pe un bijutier al
cuvintelor, organizand ideile poetice in jurul unui cuvant metafora „ carte”, bun spiritual care
asigura legatura dintre generatii, fiind „ Hrisovul cel dintai”. Poetul insusi marturisea ca a cautat
„cuvinte care asalteaza ca viespile sau te linistesc ca racoarea, cuvinte fulgi, cuvinte cer, cuvinte
metal”.