Testament – Tudor Arghezi - Tema si viziunea

Poezia „Testament” a fost asezata in deschiderea volumului „Cuvinte potrivite”,

publicat de Tudor Arghezi in anul 1927. Ca specie este o arta poetica, deoarece
autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea
literaturii is despre rolul artistului in societate. In aceasta opera, poetul este un
reprezentant social ce transpune in poezie trairile sufletesti ale poporului sau.

Textul apartine modernismului eclectic rezultat din amestecarea optiunilor

ideologice traditionale cu cele moderne. Astfel, doua trasaturi care fac posibila
incadrarea poeziei in modernism este estetica uratului si prezenta subiectivitatii.

Arghezi este renumit pentru aceasta technica, introducand-o in literatura romana

atat teoretic, cat si practic. Astfel prin intermediul unor versuri precum „Din bube,
mucegaiuri si noroi,/iscat-am frumuseti si preturi noi” se contureaza ideea ca
poezia moderna isi are resursele nu doar in realitatea placuta, expresiva, ci si in tot
ce tine de boala, moarte, suferinta, nedreptate sociala si asa mai departe.

Textul ilustreaza unul dintre principiile modernismului Lovinescian, conforma caruia

poezia se modernizeaza prin trecerea de la epic la liric, intervenind subiectivitatea.
Aceasta trasatura este evidentiata prin intermediul verbelor la persoana I: „nu voi
lasa” „am preschimbat” si a adjectivelor pronominale de persoana I: „mei” „mea”.

Fiind arta poetica, opera „Testament” are ca tema creatia literara, dar in ipostaza
de mestesug, creatie lasata mostenire unui fiu spiritual. In viziunea lui Arghezi,
poetul este responsabil pentru mesajul si valoarea estetica a operei sale, el
transfigureaza suferintele in arta, prin intermediul esteticii uratului, iar creatorul
apare in ipostaza unui mestesugar cu puteri demiurgice „din graiul lor cu-ndemnuri
pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite”.

O prima idee poetica este aceea ca poezia este conceputa ca un monolog adresat
de tata unui fiu spiritual, caruia ii este lasata drept unica mostenire „cartea”,
metonimie care sugereaza opera literara. Cele doua ipostaze lirice sunt desemnate
de pronumele eu (tatal spiritual, poetul) si tu („fiul”, cititorul, urmasii), iar in finalul
poeziei, de metonomiile „robul - Domnul”.

O alta idee poetica prezenta in text este ipostaza scriitorului ca mestesugar. A treia
strofa se concentreaza asupra transformarii poeziei intr-o lume a obiectelor. Astfel
„sapa”, unealta folosita pentru a lucra pamantul, devine „condei”, unealta de scris,
iar „brazda” devine „calimara”, munca poetului fiind la fel de importanta ca cea a
taranului din trecut care muncea pamantul pentru a obtine roadele mai tarziu.

Semnificative pentru tema aceastei poezii sunt titlul si motivul central in jurul caruia
este organizat textul. In sens denotativ, titlul, desemneaza un act juridic prin care o
persoana isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte, cu privire
la transmiterea averii sale. De aici deriva sensul conotativ al titlului: creatia
argheziana „cartea” este o mostenire spirituala lasata de poet urmasilor.
Ideile poetice se organizeaza in jurul motivului central „carte” cu sensul de bun
spiritual care asigura legatura dintre generatii si ofera urmasilor o identitate, fiind
„hrisovul cel dintai”.

Poezia este structurata in cinci strofe cu numar inegal de versuri, grupate in trei
secvente poetice. Prima secventa cuprinde primele doua strofe si prezinta
semnificatia cartii, ca bun spiritual. Secventa a doua, alcatuita din strofele III si IV,
reliefeaza procesul creatiei, iar a treia secventa poetice, prezenta in ultima strofa,
prezinta rolul purificator al artei. Simetria textului este data de amplasarea
cuvantului cheie „carte” si a sinonimelor sale in cele trei secvente poetice.

„Testament” scrisa de Tudor Arghezi este o arta poetica reprezentativa pentru

poezia interbelica deoarece imbina elementele moderne cu cele traditionale. In
opera se pune accent pe atat importanta cartii, cat si pe relatia dintre scriitor si
cititor, cel dintai avand un rol esential in dezvoltarea lumii poetice.