Testament

De Tudor Arghezi
Particularitatile unui text poetic modernist/arta poetica

●Poezia ,,Testament” de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poertica modern
ale literaturii romane din perioada interbelica. Poezia este asezata in fruntea primului
volum arghezian, ,,Cuvinte potrivite”(1927), si are rol de program literar, realizat insa
cu mijloace artistice.
●,,Testament” este o arta poetica, deoarce autorul isi exprima propriile convingeri
despre arta literara, despre menirea literaturii, despre rolul artistului in societate.
●Este o arta poetica moderna, pentru ca in cadrul ei apare o problematica specifica
literaturii moderne: transfigurarea socialului esthetic, estetica uratului, raportul
dintre inspiratie si tehnica poetica. In ,,Testament”, poetul este prezentat ca un
mestesugar al cuvintelor, poezia presupunand truda creatorului: ,,Si framantate mii
se sapatamani/ Facui din ele muguri si coronae.”
●Pe de allta parte, creatia artistica este atat produsul inspiratiei divine, sugerate de
metafora ,,slova de foc”, cat si al tehnicii poetice, redate de metafora ,,slova faurita”.
LlO alta caracteristica a modernismului este interesul poetilor de a reflecta asupra
cretiei lor, de a-si sintetiza conceptia artistica si de a o transmite cititorilor, astfel ca
fiecare volum este deschis de o arta poetica.
●Daca titlul volumului ,,Cuvinte potrivite” este o metafora inedita ce desemneaza
poezia in ipostaza de mestesug, titlul ,,Testament” este o metafora care indica
responsabilitatea poetului fata de urmasii cititori si de actul creator.
●Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca
mostenire unui fiu spiritual-posteritatii.
●Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiul spiritual caruia
ii este lasata drept unica mostenire ,,cartea”, metonimie care sugereaza opera
literara. Cele doua ipostaze lirice sunt desemnate de pronumlele ,,eu”(tata spiritual,
poetul), si tu(,,fiul”, cititorul, urmasii), iar in finalul poeziei, de
metonimiile,,robul”-,,Domnul”.
●Lirismul subiectiv se justifica prin atitudinea petica transmisa in mod direct si, la
nivelul expresiei, prin marcile eului liric: pronume si verbe de persoana I singular(,,eu
am ivit”, ,,am preschimbat”), adjective posesive (,,cartea mea”), care se refera la eul
liric, dar si pronume si verbe de persoana a II.a singular (,,te”, ,,tine”, ,, urci”) sau
substantive in vocative(,,fiule”), care desemneaza interlocutorul imaginar.
●Arta poetica ,,Testment” ilustreaza conceptiaa lui Arghezi despre creatie, atitudinea
sa de poet responsabil pentru mesajul si valoarea estetica a operei sale, e care le
adduce in fata urmasilor cititori.
●Titlul are doua sensuri: unul denotative si altul conotativ. In sens propriu,
denotative, cuvantul-titlu desemneaza un act juridic prin care o persoana isi exprima
dorintele ce urmeaza a-I fi indeplinite dupa moarte, cu privire la transmiterea averii
sale. Titlul aminteste si de cartile Bibliei, Vechiu Testament si Noul Testament, care
contin invataturi religioase adresate omenirii. De aici deriva sensul figurat, conotativ
al titlului: creatia argheziana, ,,cartea”, este o mostenire spiritual lasata de poet
urmasilor.
●Organizarea ideilor poetice se face in jurul motivului central, metafora ,,carte”, cu
sensul de bun spiritual care asigura legatura dintre generatii si ofera urmasilor o
identitate, pentru ca este ,,hrisovul cel dintai”. Ca element de recurenta,
cuvantul ,,carte” are o bogata serie sinonimica in text:,,testament”, ,,hrisov”, ,,cuvinte
potrivite”, ,,slova de foc si slova faurita”.
●Textul poetic este structurat in cinci strofe cu numar illegal de versuri, grupate in
trei secvente poetice, orima secventa(strofele I, II) sugereaza legatura dintre
generatii: strabuni, poet si cititotii-urmasi. Secventa a doua( strofele III, IV) reda rolul
etic, esthetic si social al poeziei. A treia secevnta poetica(ultima strofa) reprezinta
contopirea dintre har si truda in poezie. Simetria textului este data de plasarea
cuvantului-cheie ,,carte” si a sinonimelor sale in cele trei secvente poetice.
●Incipitul, conceptual ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual,
evidentiaza sensul sensul titlului, idea mostenirii spiritual, ,,un nume adunat pe-o
carte”.
●In prima strofa, secventa ,,rapi si gropi adanci/Suite de batranii mei pe branci”
sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatut de inaintasi.
●In strofa a doua, ,,cartea”, creatia elaborate cu truda de poet, este numita
metaphoric ,,hrisovul vostru cel dintai”, cartea de capatai a uramsilor.
●Ideea central din cea de-a treia strofa este paralelismul si suprapunerea cu lumea
obiectuala. Astfel, ,,sapa”, unealta folosita pentru a lucre pamantul, devine ,,condei”,
unealta de scris, iar ,,brazda” devine ,,calimara”; munca poetului este sensibil
dieferita de a inaintasilor lui tarani.
●Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaza, devin indreptar moral si
dobandeste vesnicie:,,Am luat cenusa mortilor din vatra/Si am facut-o Dumnezeu de
piatra”.
●In strofa a patra apare idea transfigurarii socialului in esthetic, prin faptul ca
durerea, revolta sociala sunt concentrate in poezie, simbolizata prin
metafora ,,vioara”.
●Ultima strofa evidentiaza faptul ca arta contemplative, ,,Domnita”, ,,pierde” in
favoarea mestesugului poetic. Poezia este atat rezultatul inspiratiei, al harului divin,
sugerat de metafora ,,slova de foc”, cat si rezultatul mestesugului, al trudei poetice,
dedus din metafora,,slova faurita”.
●Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic;
Tudor Arghezi este renumit pentru innoirile lexicale, uneori socante.
●Figurile de stil si imaginile artistice sunt puse in relatie cu o conceptie noua,
moderna, privind poezia, resursele ei si misiunea poetului.
●Prozodia, imbinand traditie si modernitate, este inedita: poezua cuprinde strofe
inegale ca numar de versuri, cu metrica(9-10 silabe) si ritm variabile, in functie de
intensitatea sentimentelor si de ideile exprimate. Rima tine de vechile conventii, este
imperecheata.
●In poezia ,,Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica de sinteza pentru
orientarile poeziei interbelice, traditionalism si modernism. Autorul porneste de la
aspectele liricii traditionale si ofera alternative poetice moderne, intr-o opera poetica
originala.