Testament

-eseu-

Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale
literaturii romane din perioada interbelica,alaturi de “Eu nu strives corolla de
minuni a lumii” de Lucian Blaga si „Joc secund” de Ion Barbu.Poezia este asezata
in fruntea primului volum arghezian,”Cuvinte potrivite”(1927),si are rol de
program literar,realizat insa cu mijloace poetice.
Este o arta poetica deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre arta
literara,despre menirea literaturii,despre rolul artistului in societate.Este o arta
poetica moderna pentru ca in cadrul ei apare o tripla problematica,specifica liricii
moderne:transfigurarea scoialului in estetic,estetica uratului,raportul dintre
inspiratie si tehnica poetica.Se poate vorbi despre o permanenta a preocuparii
argheziene de a formula crezul poetic,”Testament” fiind prima dintre artele
poetice publicate in diferite volume:”Flori de mucigai”,”Epigraf”,”Frunze pierdute”.
Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug,creatie lasata
ca mostenire unui fiu spiritual.Textul poetic este conceput ca un monolog adresat
de tate unui fiu spiritual caruia ii este lasata drept unica mostenire
„cartea”,metonimie care desemneaza opera literara.
Titlul poeziei are o dubla acceptie:una denotativa si alta conotativa.In sens
denotativ,cuvantul tiltu desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin
care aceasta isi exprima dorintele ce urmeaza a i fi indeplinite dupa moarte.In
acceptie religioasa,cuvantul face trimitere la cele doua mari parti ale
Bibliei,Vechiul si Noul Testament,in care sunt concentrate invataturile prorocilor si
apostolilor adresate omenirii.Din aceasta ccapetiune religioasa deriva sensul
conotativ al titlului.Astfel,creatia argheziana devine o mostenire adresata
urmasilor cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
Textul poetic este structurat in 6 strofe cu numar inegal de versuri,incalcarea
regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului.Discursul liric este
organizat sub forma unui monolog adresat/monolog imaginar intre tata si fiu,intre
strabuni si urmasi,intre rob si Domn,tot atatea ipostaze ale eului liric.
Incipitul,conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual,contine
ideea mostenirii spirituale, „un nume adunat pe o carte”,care devine simbol al
identitatii obstinute prin cuvant.Conditia poetului este concentrata in versul
„decat un nume adunat pe o carte”,iar poezia apare ca bun spiritual si peren „Nu
ti voi lasa drept bunuri dupa moarte”.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza,arta contemplativa,”Domnita”,”pierde”
in favoarea mestesugului poetic „Intinsa lenesa pe canapea/Domnita sufera in
cartea mea”.Poezia este atat rezultatul inspiratiei,al harului divin „slova de foc” cat
si rezultatul mestesugului,al trudei poetice „slova faurita”:”Slova de foc si slova
faurita/Imperecheate n carte se marita”.
La nivel lexico semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice care
dobandesc valente estetice,potrivit esteticii uratului:”bube,mucegaiuri si
noroi”,”ciorchin de negi”.Ineditul limbajului arghezian provine din valorificarea
diferitalor straturi lexicale in asocieri surprinzatoare:arhaisme
„hrisov”,regionalisme „gramadii”, termeni religiosi „icoane,Dumnezeu,izbaveste”
si neologisme „obscur”.
Materialitatea imaginilor artistice,conferind forta de sugestie a ideii,se realizeaza
la nivel stilistic,prin fantezia metaforica,asocierile semantice
surprinzatoare;innoirea metaforei,comparatia inedita „Imperecheate n carte se
marita/Ca fierul cald imbratisat in cleste”,epitetul rar „seara razvratita”,”dulcea lui
putere”,”torcand usure”,”Dumnezeu de piatra”.
Sonoritatile dure,ale unui lexic colturos,sugerand asprimea existentei si truda
cautarii,sunt conferite si de versificatie:strofe inegale ca numar de versuri,cu
metrica 9-11 silabe si ritmul variabil,in functie de intensitatea sentimentelor si de
ideile exprimate,dar se conserva rima imperecheata.

In concluzie,opera literara „Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica

moderna pentru ca poetul devine,in conceptia lui Arghezi,un nascocitor,iar poezia
presupune mestesugul,truda creatorului.