Testament

Poezia “Testament” de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale
literaturii romane din perioada interbelica.
Poezia este asezata in fruntea primului volum arghezian “Cuvinte potrivite”, si are rol de
program literar, realizat insa cu mijloace artistice. Arghezi este un innoitor al limbajului poetic,
prin incalcarea conventiilor si a regulilor. Particularitati ale modernismului in poeziile lui sunt:
estetica uratului, limbajul socant, fantezia metaforica si innoirile prozodice.
“Testament” este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima propriile convingeri
despre arta literara, despre menirea literaturii si despre rolul artistului in societate.
O alta caracteristica a modernismului este interesul poetilor de a reflecta asupra creatiei
lor, de a-si sintetiza conceptia artistica si de a o transmite cititorilor. Titlul “Testament” este o
metafora care indica responsabilitatea poetului fata de urmasii cititori si de actul creator.
Tema poeziei reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca
mostenire unui fiu spiritual.
Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata, unui fiu spiritual caruia ii
este lasata drept unica mostenire “cartea”.
Lirismul subiectiv se justifica prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si, la nivel
expresiei, prin marcile eului liric, dar si pronume si verbe la persoana a II a singular sau
substantive in vocative.
Arta poetica “Testament” ilustreaza conceptia lui Arghezi despre creatie, atiotudinea sa
de poet responsabil pentru mesajul si valoarea estetica a operei sale.
Titlul aminteste de cartile Bilbiei, Vechiul Testament si Noul Testament, care contin
invataturi religioase adresate omenirii.
Organizarea ideilor poetice se face in jurul motivului central, metafora “cartea”, cu
sensul de bun spiritual.
Textul poetic este structura in cinci strofe cu numar inegal de versuri, grupate in trei
secvente poetice.
Prima secventa (strofele I - III) sugereaza legatura dintre generatii: strabuni, poet si
cititorii urmasi.
Secventa a doua (strofele III si IV) reda rolul etic, esstetic si social al poeziei.
A treia secventa poetica (ultima strofa) reprezinta contopirea dintre har si truda.
 In prima strofa, secventa “râpi si gropi adanci / Suite de batranii mei pe branci”
sugereaza drumul dificil al cunoasterii.
In strofa a doua, “cartea”, creatia elaborate cu trudă de poet, este numita metaphoric
“hristosul vostru cel dintai”.
Ideea centrala din strofa a treia este paralelismul si suprapunerea cu lumea obiectuala,
“sapa” unealta folosita pentru a lucre pamantul, devine “condei”, iar “brazda” devine
“calimara”.
In strofa a patra apare idea transfigurarii socialului in esthetic, prin faptul ca durerea,
revolta sociala sunt concentrate in poezie.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca arta contemplativa, “Domnița” pierde in favoarea
mestesugului poetic.
Figurile de stil si imaginile artistice sunt puse in relatie cu o conceptie noua, moderna,
privind poezia resursele ei si misiunea poetului.
Poezia “Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica de sinteză pentru orientarile
poeziei interbelice, tranditionlism si modernism.