Arta poetica moderna

Testament – Tudor Arghezi

Perioada literara

Perioada interbelica lanseaza in literatura romana o serie de poeti si scriitori care imbratiseaza
curentele moderne, aduse de schimbarea culturala si in spatiul autohton.

Autor

Considerat a doua mare personalitate poetica dupa Eminescu, Tudor Arghezi scrie o opera
unica in versuri si proza orientata pe o tematica diversa.

Teme argheziene

Cele patru mari teme ce se regasesc in opera poetica diversifica in subteme si ipostaze. Poezia
filozofica urmareste ca tema majora contradictia esentiala vazuta in ipostaza filozof.
Subtemele urmaresc: arta poetica (volumul “Cuvinte potrivite” 1928), confruntarea cu ideea
de divin, poetul reusind sa impuna 3 tendinte in raportul eul liric-divinitate, supunerea fata de
D-zeu si condamnarea acestuia, negarea (de ex. Psalmii arghezieni in nr de 16, unul singur,
“Psalmul de toamna” abordand tema iubirii, publicati majoritatea in volumu “Cuvinte
potrivite”) si confruntarea cu ideea non-fiintei, a mortii, pe care poetul o vede in dubla
ipostaza: moartea ca un joc menit sa-i obisnuiasca pe copii cu ideea disparitiei parintilor (de-a
v-ati ascunselea) si moartea in sens radical, cea care duce la disparitia a tot (duhovniceasca).

A doua mare tema este reprezentata de poezia sociala. Volumul reprezentativ in care se
dezvolta tehnica estetica a uratului, o prima tendinta a temei este “Flori de mucigai” (1931).
Marile evenimente sociale se regasesc in volumul (1907 – Peisage), iar omul in evolutia sa
este cantat in volumul “Cantare omului”.
Poezia “Iubirii” ocupa un loc aparte in volumul “versuri de seara”. APar aici tendinte in
abordarea temei: iubita-vazuta in ipostaza casnica de sotie, stapana a universului exterior, dar
nu si a inimii poetului, de exemplu mireasa si iubita dorita, visata, dar refuzata in momentul
implinirii acestuia (melancolia).
Un loc apare il ocupa tema jocului regasita in poezia ludica a boalei, faramei, poezie destinata
atat celor mici cat si adultilor (“buruieni”, “martisoare”, “cantec de adormit Mitzura”).

Elemente de modernism

Poezia argheziana se caracterizeaza prin urmatoarele elemente de modernism: poezia peste

expresia unei constiinte framantate, aflate in perpetua cautare, osciland intre stari
contradictorii sau incompatibile, tentatia absolutului , exista unor “categorii negative”:
estetica uratului si crestinismului in ruina, incalcarea conventiilor si a regulilor, libertatea
absoluta a inspiratiei; poezia poate transfigura artistic ale realitatii altadata respinse. Lumea
marginalizata a hotilor sau a criminalilor ascunde un mesaj optimist: mizeria sau pacatul nu
distrul fondul de umanitate. Infatisarea pentru prima data in poezia romana, implinirea prin
iubirea de tip casnic si ipostaza femeii-sotie, limbajul poetic: ambiguitate, expresivitate,
magia limbaului si forta sa de sugestie se realizeaza prin schimbari esentiale la nivelul lexical
si sintactic. Limbajul socant aduce neasteptate asocieri lexicale de termeni argotici, religiosi,
arhaisme, neologisme, expresii populare, cuvinte banale. Rolul poetului este de a “potrivi”
cuvintele; sparge tiparele topice si sintactice (se creeaza un nou limbaj poetic) fantezia
metaforica provoaca o coontaminare de lucruri obiectiv si logic incompatibile, innoiri
prozodice (cultivarea versului liber sau combinarea diversa a unor elemente ale prozodiei
clasice).
Volumul publicat in 1927 “Cuvinte potrivite” cuprinde majoritar viziunea poetica asupra
operei prin poezii de tip arta poetica.

Ipoteza

Opera literara ” Testament ” apartine genului liric si este o arta poetica moderna, apartinand
curentului literar modernism.

Teorie

Arta poetica este un crez literar, arta de a scrie, prin care poetul isi trasmite conceptia sau
viziunea asupra universului poeziei si procesului de creatie.
Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul secolului 20, in care
noul si inovatia formelor se opuneau valorilor de tip traditional.

Explicarea titlului

Titlul operei Testament este un substantiv comun care, denotativ desemneaza un act, un
document cu valoare juridica prin care se lasa urmasilor o mostenire materiala. Sensul
conotativ are doua interpretari: poetul lasa urmasilor sai poeti valori spirituale cuprinse in
intreaga sa creatie bazate pe existenta generatiilor trecute si facand raport cu Biblia, facand
raport intre Vechiul si Noul Testament, titlul face referire la o invatatura Sfanta, de neatins ca
si cea a apostolilor si proorocilor pentru invatacei.

Tema

Opera Testament se incadreaza in tematica mare filozofica, dazvoltand ca tema viziunea

poetului asupra creatiei, asupra procesului de creatie si asupra receptarii actului creator.

Motive literare

Poezia Testament are la baza un cuvant cheie ce devine un motiv literar central “carte”.
Simbolistica acesteia este de opera scrisa ingloband toate valorile morale, spirituale,
religioase ale unor generatii.

Comentariu

Incipitul operei Testament este conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu
spiritual, contine ideea mostenirii spirituale “un nume adunat pe-o carte”, care devine simbol
al identitatii obtinute prin cuvant.
Conditia poetului in Testament este concentrata in versul “decat un nume adunat pe-o carte”,
iar poezia apare ca bun spiritual. Metafora “seara razvratita” face trimitere la trecutul
zbuciumat al stramosilor care se leaga de generatiile viitoare prin “Carte”.

Formula de adresare, vocativul “fiule” desemneaza un potential cititor, poetul identificandu-

se, in mod simbolic, cu un tata,cu un mentor al generatiilor vitioare. De asemenea, poetul se
infatiseaza ca o veriga in lantul temporal al generatiilor, carora, incepand cu fiul evocat in
poem, le transmite mostenirea, opera literara “Cartea este o treapta” in desavarsirea
cunoasterii.

In a doua strofa, “cartea” este numita “hrisovul vostru cel dintai”, cartea urmasilor. Ideea
legaturii poetului cu stramosii este exprimata in metafora osemintelor “varsate” in sufletul
acestuia, intr-o contopire fara sfarsit.

In a treia strofa se concentreaza asupra transfomarii poeziei intr-o lume obiectuala. Astfel,
“sapa”, unealta folosita pentru a lucra pamantul devina “condei”, unealta de scris, iar
“brazda” devine “calimara”, munca poetului fiind numai ca material intrebuintat astfel decat
a inaintasilor lui tarani. Ridicati la rangul de creatori “batranii” sunt transformati, iar memoria
lor (metafora “cenusa mostilor de vatra”) devine “Dumnezeu de piatra”.

Strofa a patra debuteaza cu o confesiune liria “Am luat oara si torcand usure/Am pus-o and
sa-mbie, cand sa-njure”. Poetul poate face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile, dar si
sa stigmatizeze raul din jur. Prin intermediu trecutului, textul se sacralizeaza, iar opera
literara capata o valoare justitiara.
In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea, revolta
sociala sunt concentrate in poezie, simbolizata prin “vioara”, instrument mult mai
reprezentativ pentru universul taranesc. AIci apare tehnica uratului, Arghezi considerand ca
orice aspect al realitatii, indiferent ca este frumos sau urat poate fi constituit in materia poetic
“Din bube…”.

Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza, arta contemplatia “Domnita”, “pierde” in favoarea
mestesugului poetic, fiind un rezultat.

Poetul surprinde pornind de la acest cuvant scrierea poeziei, urmarind relatie poet-inspiratie,
poet-munca de creatie, poezie-cititor.

Poezia Testament se scrie conform poetului intr-un moment anume, “o seara razvratita”, in
care se simte cuprins de momentul profund al inspiratiei. El are la baza o intreaga generatie
trecuta “de la strabunii mei pana la tine”. Valoarea simbolica a operei argheziene este data de
capacitatea ei de a fi o baza in scrierea viitoarelor opere si in acelasi timp, o carte cu
invatatura primordiala “Cartea mea-i, fiule, o treapta”, “Ea e hrisovul vostru cel dintai”.
Viitorul poet va remodela realitatea in poezie, folosind tehnica moderna a esteticii uratului.
Un prim pas il reprezinta schimbarea instrumentelor de munca, unca fizica transformadu-se
in munca spirituala si de creatie poetica “Ca sa schimbam, acum, intaia oara”.
Estetica uratului

Estetica uratului in opera Testament se regaseste in mai multe versuri din poezie. Primele
versuri in care apare “Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite.
Poetul transofrma limbajul urat in cuvinte care au inteleg si semnificatie deosebita. (de
dezvoltat pe baza poeziei

Incipit si final

Legatura dintre incipit si final se realizeaza tocmai prin modul profund in care este abordata
scrierea operei. Poezia debuteaza astfel cu directa adresare catre cititor, fiu spiritual si
continuator al tiparului operei argheziene “Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte”.

Confesiunea lirica tradeaza intelepciunea creatorului si apropierea sufleteasca de generatiile

urmatoare de poeti. Daca opera valorifica mostenirea spirituala a generatiilor trecute, ea este
scrisa de generatiile viitoare de poeti ce nu vor schimba tehnica scrierii. Tehnica esteticii
uratului impune astfel un permanent contact intre cele trei momente temporale: inspiratia
(trecutul) scrierea si munca de creatie (prezentul), valorificarea muncii creatore in poezie
(viitorul).

Finalul operei Testament arata esenta esteticii uratului si cele doua componente esentiale ale
“cartii”, ale poeziei “Slova de foc si slova faurita/ Imperechiate-n carte se marita,/Ca fierul
cald imbratisat in cleste”. Slova de foc reprezinta patosul, impulsul, tot ceea ce regasit in
forma primara il inspira pe un poet. Slova are la baza “Framantarea mii de saptamani” a
cuvintelor pentru a regasi perfectiunea formei si a semnificatiei, devenind astfel “cuvinte
potrivite”.

Ipostazele receptarii poeziei

Opera Testament este scrisa pentru a fi citita. Cele doua ipostaze ale recepetarii poeziei sunt
suprinse prin intermediul stapanului si al domnitei.

Cele doua ipostaze de cititor sunt cititorul insensibil, cel care se manifesta grotesc,
neintelegand mesajul operei si cititioarea ce ia parte afectiv la actul creatiei, simtind aceleasi
sentimente precum creatorul. Cele doua versuri finale fac legatura dintre poet, poezie si
cititor “Far-a stii ca-n adnacul ei/Zace mania bunilor mei”. Daca poetul este roba cuvintelor,
robul cuvintelor, robul a scris-o, cititorul este un simplu observator al operei finite pe care o
interpreteaza sau nu estetic “Domnul o citeste”.

Limbajul artistic

La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice care dobandesc valente

esteticii uratului (de exemplu “bube, mucegaiuri si noroi”, “ciorchin de negi”). Ineditul
limbajului arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi leicale in asocieri
surprizatoare: arhaisme (hrisov), regionalisme (gramadii) cuvinte si expresii populare(ropi,
rapi pe branci, plavanii) termeni religiosi (cu credinta, icoane, Dumnezeu), neologisme
(obscur). Seriile antonomice “cand sa-mbie, cand sa-njure” sugereaza diversele tonalitati ale
creatiei poetice argheziene. Versul “Facui din zdrente muguri si coroane” exprima ideea
transfigurarii artistice a unor aspecte ale realitatii degradate sau efectul expresiv al cuvintelor
triviale (abiguitatea expresiei poetice). Metafora “seara razvratita si a “osamintelor varsate”
face trimitere la sufletul acestuia, intr-o contopire fara sfarsit.

La nivelor morfosintactic, sugestia trudei creatorului se realizeaza cu ajutorul disclocarii

topice si sintactice (de ex “Si dand in varf, ca un ciorchin de negi,/Rodul durerii de veci
intregi”).

Concluzie

Avand in vedere cele mentionate anterior, opera Testament data este o arta poetica moderna.

Conceptia artistica a lui Arghezi - Universul poetic referat

Tudor Arghezi - universul poetic

Poezia filozofica arghezianase adapa din singuratatea, ca fiinta ganditoare, omului pe

pamant.Sursa ei se afla in permanenta cautare a unui Dumnezeu, care refuza a se arata si
determina o stare sufleteasca caracterizata de permanenta pendulare intre credinta si tagada.

Reprezentativi pentru aceasta tema a liricii argheziene sunt “Psalmii”, in care poetul accepta
si refuza succesiv existenta dumenzeirii: “Vreau sa te pipai si sa urlu: “Este!””.

Conceptia artistica a lui Arghezi, asa cum se contureaza ea inca de la inceput, este una de
angajare sociala. Marele poem ciclic din 1956 “Cantare omului”este o sociogonie urmarind
evolutia omului din momentul ridicarii in picioare, pana la dscoperirea tainei tainelor,
atomul. Volumul “1907 - Peisaje” (1955) evoca marea zguduire sociala din Romania de la
inceputul veacului. In fine, sa nu uitam proza, fie cea pamfletara, fie cea romanesca, avand un
si mai vadit caracter social. Dar cel mai reprezentativ volum de versuri pentru aceasta
tema este “Flori de mucigai”. Aici i-si gasesste expresia cea mai deplina adeziunea lui
Arghezi la “estetica uratului”, careia poetul ii dadea contur in “Testament”: “Din bube,
mucigaiuri si noroi / Iscat-am frumuseti si preturi noi”.

S-a afirmat despre poezia erotica argheziana, ca se resimte de influente eminesciene, ceea ce,
intr-adevar, nu poate fi tagaduit, dar nici absolutizat.

Poezii e dragoste intalnim inca in volumul “Cuvinte potrivite”, dar reprezentativ pentru

aceasta tema este “Versuri de seara”. Doua atitudini se pot deslusi in trairea sentimentului
erotic: una de reticenta, de amanare a clipei de iubire (“Melancolie” sau “Creion”); iar
cealalta, cand implinirea erotica e urmarita si exprimata in ambianta universului cosmic din
care natura vegetala si animala nu pot lipsi. Femeia devine stapana acestui univers,
care este patruns de prezenta ei (“Mireasa”, “Casnicie”).

Desi Arghezi nu este singurul poet care s-a lasat fascinat de universul marunt, nicaieri ca la el
lumea vietuitoarelor fara grai nu a capatat un contur mai unitar si mai complex. Toate aceste
vietuitoare se afla intr-un fel de dependenta afectiva fata de om (“Cantec de adormit Mitura”,
volumul “Copilaresti”).