1.Transcrieti pe caiete comentariul poeziei ,, Testament’’, de T.

Arghezi si invatati pe de rost

poezia pana pe data de 25-26 ianuarie, 2022

Testament, de Tudor Arghezi

Opera literara ” Testament ” apartine genului liric si este o arta poetica moderna, apartinand
curentului literar modernism.
Arta poetica este un crez literar, arta de a scrie, prin care poetul isi trasmite conceptia sau
viziunea asupra universului poeziei si procesului de creatie.
Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul secolului XX-lea, in
care noul si inovatia formelor se opuneau valorilor de tip traditional.
Titlul operei Testament este un substantiv comun care, denotativ desemneaza un act, un
document cu valoare juridica prin care se lasa urmasilor o mostenire materiala. Sensul
conotativ are doua interpretari: poetul lasa urmasilor sai poeti valori spirituale cuprinse in
intreaga sa creatie bazate pe existenta generatiilor trecute si facand raport cu Biblia, facand
raport intre Vechiul si Noul Testament, titlul face referire la o invatatura Sfanta, de neatins ca
si cea a apostolilor si proorocilor pentru invatacei.
Opera Testament se incadreaza in tematica mare filozofica, dazvoltand ca tema viziunea
poetului asupra creatiei, asupra procesului de creatie si asupra receptarii actului creator.
Poezia Testament are la baza un cuvant cheie ce devine un motiv literar central “carte”.
Simbolistica acesteia este de opera scrisa ingloband toate valorile morale, spirituale, religioase
ale unor generatii.
Incipitul operei Testament este conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu
spiritual, contine ideea mostenirii spirituale “un nume adunat pe-o carte”, care devine simbol
al identitatii obtinute prin cuvant.
Conditia poetului in Testament este concentrata in versul “decat un nume adunat pe-o carte”,
iar poezia apare ca bun spiritual. Metafora “seara razvratita” face trimitere la trecutul
zbuciumat al stramosilor care se leaga de generatiile viitoare prin “Carte”.
Formula de adresare, vocativul “fiule” desemneaza un potential cititor, poetul identificandu-
se, in mod simbolic, cu un tata,cu un mentor al generatiilor vitioare. De asemenea, poetul se
infatiseaza ca o veriga in lantul temporal al generatiilor, carora, incepand cu fiul evocat in
poem, le transmite mostenirea, opera literara “Cartea este o treapta” in desavarsirea
cunoasterii.
In a doua strofa, “cartea” este numita “hrisovul vostru cel dintai”, cartea urmasilor. Ideea
legaturii poetului cu stramosii este exprimata in metafora osemintelor “varsate” in sufletul
acestuia, intr-o contopire fara sfarsit.
In a treia strofa se concentreaza asupra transfomarii poeziei intr-o lume obiectuala. Astfel,
“sapa”, unealta folosita pentru a lucra pamantul devina “condei”, unealta de scris, iar “brazda”
devine “calimara”, munca poetului fiind numai ca material intrebuintat astfel decat a
inaintasilor lui tarani. Ridicati la rangul de creatori “batranii” sunt transformati, iar memoria
lor (metafora “cenusa mostilor de vatra”) devine “Dumnezeu de piatra”.
Strofa a patra debuteaza cu o confesiune liria “Am luat oara si torcand usure/Am pus-o and
sa-mbie, cand sa-njure”. Poetul poate face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile, dar si
sa stigmatizeze raul din jur. Prin intermediu trecutului, textul se sacralizeaza, iar opera literara
capata o valoare justitiara.
In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea, revolta
sociala sunt concentrate in poezie, simbolizata prin “vioara”, instrument mult mai
reprezentativ pentru universul taranesc. AIci apare tehnica uratului, Arghezi considerand ca
orice aspect al realitatii, indiferent ca este frumos sau urat poate fi constituit in materia poetic
“Din bube…”.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza, arta contemplatia “Domnita”, “pierde” in favoarea
mestesugului poetic, fiind un rezultat.
Poetul surprinde pornind de la acest cuvant scrierea poeziei, urmarind relatie poet-inspiratie,
poet-munca de creatie, poezie-cititor.
Poezia Testament se scrie conform poetului intr-un moment anume, “o seara razvratita”, in
care se simte cuprins de momentul profund al inspiratiei. El are la baza o intreaga generatie
trecuta “de la strabunii mei pana la tine”. Valoarea simbolica a operei argheziene este data de
capacitatea ei de a fi o baza in scrierea viitoarelor opere si in acelasi timp, o carte cu
invatatura primordiala “Cartea mea-i, fiule, o treapta”, “Ea e hrisovul vostru cel dintai”.
Viitorul poet va remodela realitatea in poezie, folosind tehnica moderna a esteticii uratului.
Un prim pas il reprezinta schimbarea instrumentelor de munca, unca fizica transformadu-se in
munca spirituala si de creatie poetica “Ca sa schimbam, acum, intaia oara”.
Estetica uratului in opera Testament se regaseste in mai multe versuri din poezie. Primele
versuri in care apare “Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite.
Poetul transofrma limbajul urat in cuvinte care au inteleg si semnificatie deosebita. (de
dezvoltat pe baza poeziei
Legatura dintre incipit si final se realizeaza tocmai prin modul profund in care este abordata
scrierea operei. Poezia debuteaza astfel cu directa adresare catre cititor, fiu spiritual si
continuator al tiparului operei argheziene “Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte”.
Confesiunea lirica tradeaza intelepciunea creatorului si apropierea sufleteasca de generatiile
urmatoare de poeti. Daca opera valorifica mostenirea spirituala a generatiilor trecute, ea este
scrisa de generatiile viitoare de poeti ce nu vor schimba tehnica scrierii. Tehnica esteticii
uratului impune astfel un permanent contact intre cele trei momente temporale: inspiratia
(trecutul) scrierea si munca de creatie (prezentul), valorificarea muncii creatore in poezie
(viitorul).
Finalul operei Testament arata esenta esteticii uratului si cele doua componente esentiale ale
“cartii”, ale poeziei “Slova de foc si slova faurita/ Imperechiate-n carte se marita,/Ca fierul
cald imbratisat in cleste”. Slova de foc reprezinta patosul, impulsul, tot ceea ce regasit in
forma primara il inspira pe un poet. Slova are la baza “Framantarea mii de saptamani” a
cuvintelor pentru a regasi perfectiunea formei si a semnificatiei, devenind astfel “cuvinte
potrivite”.
Opera Testament este scrisa pentru a fi citita. Cele doua ipostaze ale recepetarii poeziei sunt
suprinse prin intermediul stapanului si al domnitei.
Cele doua ipostaze de cititor sunt cititorul insensibil, cel care se manifesta grotesc,
neintelegand mesajul operei si cititioarea ce ia parte afectiv la actul creatiei, simtind aceleasi
sentimente precum creatorul. Cele doua versuri finale fac legatura dintre poet, poezie si cititor
“Far-a stii ca-n adnacul ei/Zace mania bunilor mei”. Daca poetul este roba cuvintelor, robul
cuvintelor, robul a scris-o, cititorul este un simplu observator al operei finite pe care o
interpreteaza sau nu estetic “Domnul o citeste”.
La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice care dobandesc valente
esteticii uratului (de exemplu “bube, mucegaiuri si noroi”, “ciorchin de negi”). Ineditul
limbajului arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi leicale in asocieri
surprizatoare: arhaisme (hrisov), regionalisme (gramadii) cuvinte si expresii populare(ropi,
rapi pe branci, plavanii) termeni religiosi (cu credinta, icoane, Dumnezeu), neologisme
(obscur). Seriile antonomice “cand sa-mbie, cand sa-njure” sugereaza diversele tonalitati ale
creatiei poetice argheziene. Versul “Facui din zdrente muguri si coroane” exprima ideea
transfigurarii artistice a unor aspecte ale realitatii degradate sau efectul expresiv al cuvintelor
triviale (abiguitatea expresiei poetice). Metafora “seara razvratita si a “osamintelor varsate”
face trimitere la sufletul acestuia, intr-o contopire fara sfarsit.
La nivelor morfosintactic, sugestia trudei creatorului se realizeaza cu ajutorul disclocarii
topice si sintactice (de ex “Si dand in varf, ca un ciorchin de negi,/Rodul durerii de veci
intregi”).Avand in vedere cele mentionate anterior, opera Testament data este o arta poetica
moderna.