Testament

de Tudor Arghezi

Perioada interbelică marchează un moment de prosperitate, acesta

reflectându-se si în literatura care trece printr-o perioada de maximă înflorire atât
cantitativ cat și calitativ. Sub auspiciile criticului literar Eugen Lovinescu, actul literar
urmează drumul modernizarii si al sincronizării cu literatura europeana. Aceasta
perioada este marcată de două curente literare de orientări opuse: tradiționalismul și
modernismul.
Poezia “Testament” de Tudor Arghezi, scrisă în 1927, este prima operă din
volumul “Cuvinte potrivite”. Această poezie este o artă poetică modernistă și are rol
de program literar, realizat însă prin mijloace artistice.
Opera lui Arghezi este o artă poetică modernă pentru că îndeplinește condițiile
necesare, spre exemplu abordarea temei creației și a creatorului, ambiguitatea
limbajului, nerespectarea regulilor clasice de prozodie, tehnica ingambamentului,
metaforele șocante și folosirea esteticii uratului și a raportului dintre inspirație și
tehnica poetică.
În construcția poeziei “Testament” Tudor Arghezi s-a folosit de tehnica
ingambamentului în versurile: “Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,/Decât un
nume adunat pe o carte,”. Această tehnică prozodiică constă în continuarea ideii
unui vers într-un mod surprinzător. Astfel, în primul vers autorul explica că el nu va
lăsa bunuri după moarte, indica faptul că nu are nimic de lăsat moștenire, dar în al
doilea vers continua spunând că totuși va da mai departe urmașilor un nume adunat
pe-o carte, adică cunoașterea lui prin poezii. In acest fel cele două versuri
contrazicandu-se una pe cealaltă. Tot la nivel prozodic se remarcă inegalitatea
strofelor cuprinse între 8-18 versuri și măsura inegală; rima este singurul element
prozodic care respectă regulile clasice, această operă are o rimă împerecheata.
Ambiguitatea limbajului este conferită de metaforele șocante pe care Tudor
Arghezi le-a folosit în construcția poeziei, astfel lasă cititorului mai multe variante de
interpretare a acestei opere. Cuvinte precum “Robul” “Domnul” sau “Domnița” au
înțelesuri duble de exemplu “Robul” poate semnifica efectiv un sclav sau poate face
referire la creatorul de artă, poetul, care muncește din greu pentru a-și scrie
lucrările. Secvențe precum “Cartea mea-i, fiule, o treaptă” sau “seara răzvrătită” sunt
exemple de alte metafore șocante din compoziția a textului care lasă loc de
interpretare, totodată ele justifică intelectualizarea limbajului, o altă caracteristică a
modernismului.
Viziunea lui Arghezi despre lume ce reiese din textul poeziei este faptul că
rolul poetului este de “șlefuitor de cuvinte” adică un poeta faber si totodată că poezia
are rolul de a transfigura aspectele realității indiferent dacă aparțin sublimului sau
grotescului într-o forma de arta.
Tema poeziei este creația literară privită ca meșteșug și care este lăsată drept
moștenire unui fiu spiritual adică cititorului. Laitmotivul poeziei este cartea, simbol al
cunoașterii, și legătura dintre generații: străbunii, poetul și urmașii.
Secventa “ea e hrisovul vostru cel dintâi” sugerează ca de fapt moștenirea
lăsată de autor, cartea, este punctul de plecare pentru cititori pentru a-și cunoaște
trecutul si a duce mai departe mesajul străbunilor. Întreaga strofa dezvaluie ca
aceasta carte, acest hrisov de căpătâi este inspirat din trăirile urmașilor dar mai ales
din suferințele lor.
Secvența “Slova de foc și slova făurită” indică crearea poeziei prin combinația
de talent și îndemânare autorului, astfel creația literară este ridicata la nivel de
meșteșug. Metafora “slova de foc” indică pasiunea și talentul pe care trebuie să îl
aibă un creator de artă literară, în sensul că el trebuie să își expună sentimentele și
concepțiile în versuri prin harul primit de la Dumnezeu. Talentul, totuși nu este
îndeajuns căci un adevărat meșteșugar al poeziei trebuie să aibă îndemânare
pentru a-și așeza ideile în versuri și de a dărui creației sale un aspect aparte.
Totodata, tema si viziunea este surprinsă în aceasta poezie si prin elemente
de compoziție si limbaj precum titlu si relațiile de simetrie si opozitie.
“Testament” este un titlu sintetic, format dintr-un substantiv comun la numărul
singular, dar care are un sens dublu. În sens denotativ substantivul este un act
juridic prin care o persoană, după moartea sa, își daruieste bunurile materiale unor
persoane apropiate, iar în sens conotativ metafora “Testament” dezvăluie ideea de
lăsare a cunoștinței drept moștenire unui fiu spiritual care poate fi un cititor obișnuit
sau un viitor poet.
 Relatiile de simetrie si opoziție din cadrul poeziei valorifica tema prin
accentuarea faptului ca procesul creator presupune depunerea unui efort
considerabil. Astfel în poezie regăsim o simetrie sintactica în cadrul căreia apar
elemente de opoziție în versuri precum: “Veninul strâns l-am preschimbat în
miere,/Am luat cenuşa morţilor din vatră/Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,”. În
relatie de simetrie se afla acțiunile ce definesc procesul creator, adică a face din
ceva urat, ceva frumos. În aceste versuri, combinații de cuvinte cum ar fi venin-
miere si cenusa-dumnezeu de piatra sunt în relație de opoziție si sugerează ca prin
poezie lucrurile inestetice pot deveni arta.
In concluzie, în poezie este ilustrata tema creației literare privite ca meșteșug,
aceasta tematica se definește prin încadrarea în modernism dar si prin elemente de
compoziție si limbaj precum titlul si relațiile de simetrie si opoziție.