TESTAMENT

Modernismul constituie o orientare artistica opusa traditionalismului, manifestata cu

precadere in perioada interbelica. In opinia criticului literar, Eugen Lovinescu, teoreticianul
modernismului romanesc, care isi imparte ideile in doua etape: principiul sincronismului
constituind apropierea de literatura europeana dar si teoria invitatiei pentru ca aduce in prim plan
o serie de modele precum: Paul Sartre sau Balzac, elementele specifice poeziei moderne sunt:
intelectualizarea mesajului, ambiguitatea limbajului, innoirea tematica, promovarea unei noi
estetici – cea a uratului, cultivarea versului liber.
Unul dintre exponentii modernismului liric romanesc este Tudor Arghezi. Creatia acestuia
impresioneaza prin diversitatea temelor si prin modernitatea resurselor expresive. Asemeni lui
Eminescu, Arghezi surprinde printr-un imaginar poetic proteic, in care identificam numeroase
tendinte, unele chiar antagonice. Chiar daca in prima faza a creatiei sale a fost tributar intr-o
oarecare masura si traditionalismului, s-a orientat definitiv spre modernism.
Creator de exceptionala vigoare,Tudor Arghezi produce in poezia romaneasca interbelica o
revolutie estetica de proportiile aceleia infaptuite de Eminescu in veacul anterior."Testament"
deschide cel dintai volum al autorului"Cuvinte potrivite"(1927),impunand o conceptie si un
limbaj poetic de flagranta noutate.Ea este reflectie in versuri pe tema creatiei si a artistului,deci o
arta poetica.
Artele poetice apar in literatura romana odata cu opera eminesciana("Epigonii""Criticilor
mei" etc),exteriorizand framantari legate de raportul dintre idee si limbaj,dintre simtire si
imagine artistica sau legate de opera si de receptarea ei ori de singularitatea poetului ca fiinta
creatoare.Meditatia lirica argheziana abordeaza semnificatia cartii ca rod spiritual,resursele
poeziei si ale limbajului artistic,relatia dintre talent si inspiratie in realizarea produsului
estetic.Opera dezvaluie un crez artisitc particular. Dat fiind ca poetul se inchipuie pe sine ca o
veriga intre generatii si isi intelege opera ca un receptacul al suferintelor si al nadejdiilor unui
lung sir de robi ai pamantului,in fata carora se pleaca solemn in semn de respect si de
recunostint,"Testament" cumuleaza si note de poezie sociala. Motivele prezente in acest text
programatic: cartea,"cuvintele potrivite","poetul faber","inspiratia","slova faurita",sunt specifica
tratarii dintr-o perspectiva unica,individuala a aspectelor caracteristice procesului creatiei.
Aceasta arta poetica apartine modernismului prin dimensiunea sa reflexiva,prin ineditul
metaforei,prin cultivarea esteticii uratului,prin sensibilitatea artistica noua ce produce inedite
resurse ale lirismului prin sintaxa poatica mai dificila,prin reformarea unitatii strofice.
Registrul lexical atat de variat al poemului,bazat pe contraste poetice sustine viziunea despre
lume a unei personalitati energice pentru care viata,opera,relatia cu materia bruta ce trebuie sa
devina limbaj artisitc inseamna confruntare,mistuire launtrica,sfidare a prejudecatilor,gest
distructiv si de reintemeiere.
Titlul,un substantiv abstract ,are prin multitudinea de consoane o sonoritate grava,iar prin
semnificatii(act juridic prin care cineva isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi implinite dupa
moarte)o aura solemna.Vocativul "fiule",din cuprinsul primei strofe,pune testatarul(autorul
testamentului)in legatura cu "fiul",mostenitorul averii spirituale concentrate intr-o "carte"."Fiul"
devine receptorul operei de arta, fara de care valorile incluse in tezaur s-ar irosi.
Aceasta face trimitere si la o pozitie ferma,in fapt la o atitudine estetica transanta,de la care
autorul nu poate accepta sa faca abatere.In acesta situatie,s-ar putea vorbi despre atitudinea de
recuparare a uratului,de metamorfozare a lui in valori ale artei eterne.

1
Termenul "Testament" ofera si sugestii religioase evocand textele sacre:Vechiul si Noul
Testament,marturii despre credinta,de,dinainte si dupa nasterea lui Hristos:"Am luat cenusa
mortilor din vatra/Si am facut-o Dumnezeul meu de piatra." Intrucat un act cum este testamentul
se intocmeste,in general,la varsta maturitatii dupa o perioada de acumulari,mostenirea lasata de
poer implica idea unei cristalizari artisitce depline, a unei izbanzi creatoare ce poate fi daruita
posternitatii.
Din punct de vedere compozitional,textul este un monolg adresat,unui "fiu" din timpurile
viitoare.Incipitul stabileste contactul intre cei doi pori ai comunicarii,eu-tu-,determinand
instantaneu un inalt nivel al emotii lirice:"nu-ti voi lasa drept bunuri,dupa moarte,/Decat un
nume adunat pe-o carte". El deschide calea confesiunii poetice,precizandu-i cursul
simbolic:discursul autoreferential viseaza destinul unui creator si al unei opere.
Poezia este alcatuita din 5 strofe inegale in care tensiunea exprimarii ideilor si a sentimentelor
ramana la fel de puternica.Primele doua stabilesc tipul mostenirii-spirituala si obligatiile
lectorului. Strofele a treia si a patra dezvaluie relatia dintre poet si stramos,sursele creatiei
sale,metamorfoza cuvantului oboisnuit sau nepoetic intr-un instrument vrajit,rolul purificator al
artei. Ultima strofa cuprinde marturirisirea argheziana despre actul crator care este in egala
masura talent si truda,dar si despre specifiul poeziei arta a simtirii tumultoare,ridicata impotriva
prejudecatilor literare.
Simbolul central al textului este cartea.Aceasta apara,simetric,de cate doua ori,in prima si in
ultima strofa,dand rounjime discursului liric,devenind si un element si de recurenta.
Seva acestei poezii este alimentata de numeroase opozitii precum
"sapa"/"condei","brazda"/"calimara","zdrente"/"muguri","venin"/" . Toate acestea sugereaza atat
progresul cultural al umanitatii de-a lungul timpului,cat si puterea transformatoarea a artei.
Celebra arta poetica argheziana se foloseste de metafora testamentului pentru a ilustra
istoria operei de arta de la stadiul incipient("graiul lor cu-indemnuri pentru vide")pana la
slefuirea ei definitiva("in versuri si-n icoane"),avand un rol bine determinat in lume("E-
indeptatirea ramurei obscure/Iesita la lumina din paduri"),departandu-se de creator("Robul a
scris-o,Domnul o citeste")pentru a ajunge o mostenire spirituala de mare pret("Cartea mea-
i,fiule,o treapta")pentru multe generatii.
Atitudinea poetului oscileaza intre modestie si constientizarea de plin a propriei valori
devarsate in opera. Echivalarea averii agonosite intr-o viata doar cu "un nume adunat pe o carte"
poate aparea expresia unei prejudecati despre sine mult prea severe sau marturisirea
risipei.Infapt,aceasta mostenire integreaza un intreg univers,care,prin esenta lui,nu este perisabil
precum bunurile materiale. Numele si cartea inainteaza impreuna,in timp,solidar,fiind
prelungirile imateriale si indistructibile ale fapturii de huma de care s-au desprins.
Postura de "rob" spus unui "Domn"(metanimie pentru cititori)nu reprezinta decat unul dintre
rolurile pe care si le asuma artistul.El se arata totdeauna ca ziditorul unei uriase trepte ale
progresului social si cultural,treapta ce preschimba munca bruta a campului,in truda
intelectuala;este necesarul pliant a generatiilor,mestesugarul de cuvinte-"leagane" ale
sensibilitatii"urmasilor stapani",primeste atributele alchimistului("Facui din zdrente muguru si
coroane")dar si ale unei instante justitiare("Biciul rabdat se intoarce in cuvinte").
Toate aceste roluri semnalizeaza o cuprinzatoare si responsabila intelegere a misiunii
sale.Personalitatea sa absoarbe valorile morale si idealurile a stramosilor("asentimentele varsate-
n mine"),le da infatisarea estetica necesara si le transmite posteritatii.

2
In vocea poetului rasuna grasurile ramase neauzite ale atator oamnei care s-au stins in durere
sacrificati,in "sudoarea muncii sutelor de ani" si de aceea "Testamentul" sau capata valente
colective "Durerea nostra surda si amana/O gramadii pe-o singura vioara".
Procesul creator,diferit de munca aspra a predecesorilor,este simbolizat prin alte unelte:condeiul
si calimara.Totusi efortul indelungat ramane,caci este nevoie sa fie "framantate mii de
saptamani" substantele din care se naste poezia.
Pentru Arghezii,nu exista cuvinte nepoetice.Campul lexical al materiilor
informe:"zdrente","bube","mucegaiuri","noroi" simbolizeaza atitudinea de franda a creatorului
fata de conventiile poetice artificiale,respinse cu fermitate.Ca si autorul francez Charles
Baudelaire,intemeietorul directiei lirice a reabilitarii uratului,Arghezii crede ca poeticul trebuie
sa fie considerat unul dintre mijloacele firesti ale poeziei care,mai mult decat oricare alta arta,are
putere transfiguratoare."Totul e sacru in mainile artistul" declara el intr-un articol"si operatia de a
scoate perle acolo unde vulgul nu vede decat muscarie dumnezeiasca".Cu multa truda si
har"noroiul","veninul" ajung sa primeasca stralucirea si nobletea vesmintelor poetice dovedind
ca poezia e preturindeni si ca artistul e cu atata mai mare cu cat stie sa-o descopere mai adanc in
straturi neumblate,respingatoare la prima vedere. Creatia e inspiraie "slova de foc" dublata de
slefuire trudinica a materialului lingvistic brut "slova faurita",iar rezultatul sublim sunt "cuvintele
potrivite".
Trasaturile cele mai izbitoare ale limbajului poetic arghezian sunt expresivitatea si
ambiguitatea,caracterisitici ale poeziei moderniste.
Expresivitatea este produsa la nivel lexico-semantic, de asocieri surprinzatoare de
cuvinte("seara rasvratita","ciochini de negi"),de procedeul realizarii serilor sinonimice din
metafore ("zdende"="venin"="mucegaiuri"="noroi") de existent
regionalismelor("gramadii"),arhaismelor("hrisov") sau utilizarea termenilor religiosi ("icoane").
La nivel stilistic,frecventa metaforei,pe care G Calinescu o considera drept "un poem mic,o
strucutra cu o tema dominanta genereaza ambiguitatea sensurilor,ca in versurile: "Intinsa lenesa
pe canapea,/domnita suferea in cartea mea".
Harta gandirii poetice din "Testament" se dezvolta pornind de la cateva repere metaforice
fundamentale: cartea,"bube,mucegaiuri,noroi" metamorfozate in "frumusetisi preturi noi","slova
de foc" si "slova faurita",in jurul carora se organiseaza crezul poetic arghezian.
Limbajul artistic utilizat in "Testament" scoate in evidenta,la nivel morfologic preferinta pentru
substantive,ceea ce determina "prezenta masiva a concretului" care nu este insa decat incarnarea
imperceptibilului in imaginatia poetului.
Verbele si pronumele cunosc,derutant,dese schimbari de persoana. Eul poetic se desemneaza
prin forme de persoana I singular("facui"),dar si plural "sa schimbam",integrandu-se in randul
artistilor contemporani carora le revine sarcina de a pastra memoria trecutului.
Alternanta timpurilor verbale("perfect simplu "gramadii",perfect compus "a jucat",prezent
"izbavesti",viitor "nu voi lasa") simbolizeaza momentele diferite parcurse de creatia artistica,de
la stadiul laboratorului poetic,pana al intalnirea cu pasleritatea.
Arghezi se dovedeste un autor inovator si la nivelul organizarii strofei si la cel ai
prozodiei.Strofele inegale(octava,catren,polimorfe) sugereaza stari emotionale diferite,frangeri
bruste ale discursului poetic in continuari largi,explicative,de mare vibratie sufleteasca,iar rima
este imperecheata.
In concluzie, mesajul poetic arghezian ca si maniera de abordare a tematicii creatiei reprezinta
o noutate absoluta in peisajul liricii romanesti interbelice. Ruptura fata de atitudinea romanticilor
, pentru care poetul era omul asupra caruia zeii pogorasera darul inspiratiei si intelegerea poeziei

3
ca impletire intre inspiratie si effort creator il apropie pe Arghezi de marii poeti moderni ai
literaturii universale. Mai mult decat atat, meritul poeziei argheziene mai trebuie cautat si in
cutezanta de a fi largit sfera esteticului si de a fi dat drept la poezie si unor zone atat de blamate
pana atunci. Asadar, opera “ Testament” este o arta poetica reprezentativa, o explicitare a rolului
artistului si al poeziei ce nu-si propune epuizarea subiectului.
Din punctul meu de vedere opera "Testament" este o arta poetica reprezentativa pentru directia
modernista interbelica,o explicare a rolului artistului in al poeziei,ce nu-si propune epuizarea
subiectului;Robul a scris-o,Domnul o citeste,/Far-a cunoaste ca-n adancul ei/zace mania bunilor
mei".Poezia ramane sa traiasca in sfera inefalului,folisnd orice resurse ale limbii,inaltand
uratul,prin mestesug si simturi,la nobletea diamantului.