Testament Incadrare in curent si perioada: Modernismul,in sens larg cuprinde toate curentele artistice novatoare precum: simbolismul,expresionismul,suprarealismul,dadaismul.

. In sens restrans,modernismul este o expresie a sincronismului si a aparut in prima jumatate a sec. XX. Modernismul romanesc a fost promovat de Eugen Lovinescu prin intermediul revistei si al cenaclului literar Sburatorul,el fiind teoreticianul si promotorul acestei tendinte. Introducere Arghezi Un reprezentant deosebit al modernismului romanesc,poet, care a cuprins in opera lui toate formele liricii modern: poezia fiorului religios,a sentimentului cosmic,a jocului,a metamorfozei materiei este Tudor Arghezi. Creativitatea argheziana devine indrazneala fara precedent deoarece in operele lui foloseste cuvinte din toate straturile limbii: arhaic,popular,regional,argotic. Incepem sa comentam poezia + tema PoeziaTestament situate in fruntea volumului de debut,Cuvinte potrivite,aparut in 1927, reprezinta o arta poetica semnificativa pentru modernismul arghezian si viziunea poetului asupra creatiei. Poezia este construita ca un discurs la persoana I,exprimand convingerile poetului referitoare la menirea creatorului si la functia poeziei. Dincolo de poezia despre poezie,textul se construieste ca o meditatie ampla asupra destinului unei colectivitati, a relatiei artistului cu lumea,vazuta in simultaneitatea generatiilor trecute si viitoare ca pe o inaltare prin cultura. Mostenirea spiritual pe care poetul o lasa urmasilor contine o traditie, al carei transmitator este chiar poetul. Titlu Titlul poeziei este scoant prin asezarea lui la inceputul operei. Este alcatuit dintr-un singur substantiv comun nearticulat. In sens denotativ,cuvantul desemneaza un act juridic, intocmit de o persoana in legatura cu transmiterea mostenirii. In sens religios aminteste de Vechiul si Noul Testament,unde sunt adunate invataturile transmise omenirii. Sensul conotativ al titlului se apropie mai mult de semnificatia religioasa a cuvantului. Poetul isi incepe consacrarea printr-un testament,dezvaluindu-si astfel intentia de a transmite o mosternire spiritual. Mostenirii, cartii (opera poetica), Arghezi ii acorda o importanta deosebita. Structura Poezia este structurata in cinci secvente lirice inegale care tradeaza structura imaginarului arghezian framantat de contradictii, in care metafora carte este cuvant cheie,simbol central,element de recurenta al textului,definit in fiecare secventa.
1

Discursul poetic. Incipit Incipitul,conceput ca o adresare directa a eului creator(tatal) catre un fiu spiritual,in care cartea devine simbol al identitatii(nume) obtinut prin cuvant Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte /Decat un nume adunat pe o carte. Legatura intre generatiiStrabunii mei-fiule se realizeaza in timpul present al creatiei(seara razvratita). Cartea surprinde drumul dificil al cunoasterii strabatut de inaintasi rapi si gropi adanci, suite de strabunii mei pe branci si devine o treapta ce trebuie depasita de fiul urmas dar nu uitata, deci treapta este veriga intre generatii si care,tanar,sa le urci te asteapta,cartea mea-I fiule o treapta Strofa 2 Strofa a II-a intareste idea cartii ca document,ca viata sublimate artistic si a legaturii cu traditia. Cartea hrisov devine obiect de cult Aseaz-o cu credinta capatai. Aceasta devine de asemenea depozitar viu de oseminte si de adevar. Ea e hrisovul vostru cel dintai/Al robilor cu saricile pline/De oseminte varsate in mine Strofa 3 A III-a secventa precizeaza statutul poetului si marturiseste truda procesului de creatie. Pentru a face posibila ivirea unor noi generatii de intelectuali a avut loc un lung sir de eforturi cumulate, transfigurand sapa-n condei si brazda-n calimara. Aceasi transformare o suporta si limbajul,graiul lor rustic, bolnavicios cu-ndemnuri pentru vite prin mestesiug artistic devine o frumusete sclipitoareEu am ivit cuvinte potrivite. Creatia presupune truda indelungata, cuvintele fiind framantate mii de saptamani. Prin tehnica revelarii are loc o transformare a raului, a suferintei si a uratului, iar printr-o suita de opozitii de tip oximoron poezia comunica revelarea frumosului in urat. Estetica uratului aparuta pentru prima data in opera Fleurs du mal a lui Baudelaire, se regaseste si in Testament. Bube,mucegaiuri si noroi devin frumuseti si preturi noi, zdrentele se fac muguri si coronae. Are loc o dezvaluire a binelui in rau veninul strans l-am preschimbat in miere si a duiosiei in abjectieAm luat ocara, si torcand usure, Am pus-o cand sa-mbie cand sa injure Traditia spiritual, desi este sacra, e inconsistenta, de aceea prin creatie ea poate capata trainicie, aproape materialaCenusa mortilor din vatra devine Dumnezeu de piatra. Deci, poezia devine un reper spiritual obligatoriu pentru fiul urmas. Strofa 4 A IV-a secventa lirica subliniaza rolul poeziei, acela de eliberare de suferinta prin arta. Durerea noastra, surda si amara, o gramadii pe o singura vioara. Cartea are si rol justitiar si vindicativ caci este mijloc de razbunare al suferintelor. Biciul rabdat se intoarce in cuvinte si izbaveste-ncet, pedesitor, Odrasla vie-a crimei tuturor Strofa 5

Ultima strofa aduce precizari asupra tehnicii artistului. Muza, arta contemplativa este abandonata in favoarea muncii grele. Domnita sufera in cartea mea. Talentul, slova de foc cere in egala masura mestesiug slova faurita, Arghezi fiind la granite intre curentele artistice neimpartasind in totalitate credinta modernistilor cu privire la talent, modernistii crezand ca nu este necesar in timp ce in operele lui Arghezi, talentul Se marita cu truda. In finalul poeziei, scriitorul si urmasul apar in alta ipostaza. Poetul incheie sirul de robi iar fiul cititor devine Domn prin cultura si prin jertfa celor de dinaintea lui Robul a scris-o, Domnul o citeste. Limbaj Tudor Arghezi este poetul cu cel mai diversificat limbaj, folosind cuvinte din toate registrele stilistice. Din punct de vedere lexicosemantic se folosesc cuvinte nepoetice din campul lexical al suferintei (pe branci,bici), al uratului(bube,mucegaiuri,negi) dar si din sfera rodului (muguri). Din registrul regional apar cuvinte (gramadii,facui), arhaic(hrisov), popular(zdrente, plavani) dar si un neologism(obscur). Din punct de vedere morfosintactic se observa alternarea timpurilor si a persoanelor verbale. Prezentul etern, continuu, scoate in evidenta, intareste afirmatiile privind rolul artei, iar forma de viitor nu-ti voi lasa asigura caracterul testamentar al poeziei. Poetul isi asigura rolul de creator prin folosirea persoanei I singular iar pluralul subliniaza identitatea creatorului cu neamul sau. Lipsesc segmentarile prin intermediul punctuatiei. Un rol important are doar virgule care separa vocativul fiule, pentru a atrage atentia asupra cititorului, iar virgule din versul Robul a scris-o, Domnul o citeste are rolul de a sublinia succesiunea dintre actul savarsit si receptarea operei de catre cititor. La nivel stilstic, predomina oximoronul. Se intalnesc si metafore neobisnuiteslova de foc si slova faurita, epiteteDumnezeu de piatra, seara razvratita. Prozodia moderna este sustinuta de versurile cu metrica si ritm variabile, de lexical abrupt,colturos, in concordanta cu asprimea ideilor transmise.Din prozodia clasica este pastrata doar rima imbratisata. Concluzie Viziunea despre lume a lui Tudor Arghezi evidentiaza constiinta framantata a unui spirit legat sufleteste de generatiile precedente, a caror suferinta o sublimeaza in arta. Totodata, versurile descriu constantul efort creator al poetului de a ilustra ca grotescul si uratul pot trei emotii artistice prin actul transfigurarii procesului creator.

TESTAMENT de Tudor Arghezi

Deschiznd primul volum publicat de T.Arghezi, Cuvinte potrivite (1927), poezia Testament este un text programatic, o art poetic. Gsim aici, ntr-o exprimare metaforic, viziunea arghezian despre poezie i misiunea poetului. Caracterul de art poetic al textului este o dovad a apartenenei acestuia la modernism, orientare n care artele poetice i-au atras mult pe poei. Arghezi se folosete de formula testamentului imaginndu-i opera ncheiat, astfel nct s-o poat lsa motenire, tot aa cum el se simte motenitorul unei tradiii cldite pe trud i suferin, dup cum se sugereaz n imaginea urcuului: "Prin rpi i gropi adnci, / Suite de btrnii mei pe brnci." Ovid. S. Crohmlniceanu considera c Arghezi realizeaz, n lirica romneasc o sintez ntre tradiionalism i modernism. Ideea de motenire, sugerat att de titlu, ct i de imaginile care deschid poezia, susine apartenena poetului la tradiionalism, ataamentul su fa de tradiie. El i aaz opera, numit metaforic cartea mea, ntr-o continuitate a muncii i a creaiei; nelege c poezia sa este rezultatul unui proces de acumulare spiritual, care se poate citi n aceeai imagine a urcuului, care poate fi neleas ca o alegorie a victoriei spiritului asupra trupului. Dup o existen n ntuneric, acum, prin opera poetului, se consfinete valoarea spiritual a existenei trudnice a strmoilor; aceasta este semnificaia metaforei seara rzvrtit, care se completeaz mai trziu n poezie, prin alte metafore: ieirea din ntuneric ( E-ndreptirea ramurei obscure / Ieit la lumin din pdure), transfigurarea durerii (Rodul durerii de vecii ntregi) i nfptuirea dreptii absolute prin intermediul cuvntului ( Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte); toate acestea ilustreaz i vocaia social a poeziei argheziene (care se va vedea mai bine n volumele Cntare omului i 1907 Peisaje). Semnificativ este faptul c truda i suferina nu se sfresc odat cu ieirea la lumin a operei argheziene. Cartea este o treapt; marcheaz sfritul unei epoci, ncheierea unui ciclu existenial, dar deschide i perspectiva unei noi nelegeri a artei, care nu poate ignora suferina creatoare de frumos, aa cum rezult din experiena naintailor. Aceast experien este luat ca reper de poet, care imagineaz un proces de tansfigurare (transformare), fundamenal n orice act de creaie. Se pare ns c la Arghezi este vorba de ceva mai mult. Ovid. S. Crohmlniceanu considera c poezia lui Arghezi st sub semnul convertirii, aa cum reiese i din seria de verbe utilizate pentru a denumi actul de creaie artistic: s schimbm, am prefcut, am preschimbat etc. Distana dintre ceea ce i slujete poetului ca materie prim n procesul de creaie i produsul finit, opera, este mai mare dect la ali scriitori. El vorbete despre sap i brazd, despre ndemnuri pentru vite, care se transform, printr-o munc artistic ndelungat (i frmntate mii de sptmni), care are drept model truda (fizic) a strbunilor ( Sudoarea muncii sutelor de ani), n condei , climar i cuvinte potrivite. Metafora din urm sugereaz nsi poezia, pe care Arghezi o nelege ca rezultat al unui act de creaie miglos, care mbin , cum se spune spre sfritul poeziei, slova de foc (talentul, harul) i slova furit (meteugul de artizan, munca). Aadar, ceea ce se nfieaz, la prima vedere ca nepotrivit pentru poezie, se convertete, se transform, n valoare poetic: versuri i icoane. Poetul merge i mai departe. Dac raportarea la universul rural este oarecum fireasc n spaiul culturii romneti, aici manifestndu-se ataamentul poetului fa de tradiie, evocarea, n versurile urmtoare, a unor aspecte dizgraioase ale realitii, ca surse ale frumosului, arat orientarea ctre modernitate a poetului. Astfel se constituie ceea ce specialitii au numit estetica urtului: pornind de la

ceea ce ndeobte este considerat urt, Arghezi creeaz art. Veninul se transform n miere, ocara este pus s-mbie, bubele , mucegaiul i noroiul devin solul fertil din care se nate frumosul i valoarea (preuri noi). Aici se vede cel mai bine ce nseamn procesul de convertire - o distilare savant prin care se obine arta. Se reine ns c procesul nu nseamn anularea valorii iniiale; ceva din aspectul dizgraios se menine, veninului i se pstreaz dulcea lui putere, iar ocara este pus cnd s-mbie, cnd s-njure. Dulcea lui putere este un oximoron, care, pentru cei mai muli comentatori, constituie figura dominant n limbajul poetic arghezian. Urtul i frumosul coexist n cele din urm dup modelul categoriei estetice a grotescului. Multe din imaginile din poeziile volumului Flori de mucigai, n care se materializeaz estetica urtului, sunt groteti. Se poate identifica, n acest context, i influena lui Charles Baudelaire, care anticipeaz, prin volumul Florile rului, estetica simbolist. Poezia Testament are i valoarea unei sinteze. Este prefigurat n cteva imagini i lirica psalmilor. Cartea este nu numai o treapt, ci i un "hotar nalt", care desparte dou lumi.Se contureaz aici orgoliul demiurgic al poetului, creator al unui univers care se nate din cuvnt, ca i cel creat de Dumnezeu. Arghezi , rzvrtitul, se manifest, n aceste versuri ca rob ce vrea s-i schimbe condiia. Ca i n poezia Rug de sear, din acelai volum, se manifest aici ambiia lui de a concura creaia divin. Poate de aceea i-a intitulat poezia Testament, n acelai spirit rzvrtit, iconoclast, gndind o nou scriptur, pe lng cele dou consacrate: Robul a scris-o , Domnul o citete / Fr-a cunoate c-n adncul ei / Zace mnia bunilor mei... Plasat la nceputul celui mai important volum de poezii, Testament evideniaz aceast inedit sintez ntre tradiionalism i modernism, prin care se individualizeaz creaia arghezian n cadrul orientrii moderniste.