REDACTAREA ESEULUI STRUCTURAT

Pornind de la afirmația lui Andre  Malraux:  Nu există demnitate care să nu se

întemeieze pe durere, scrie, în limita a 1-1,5  pagini, un eseu structurat cu tema:  Personajele
literare care m-au învățat ce e demnitatea
(referindu-te la oricare două texte din literatura română potrivite teme)
 În compoziția ta vei ține cont de următoarele cerințe:
1.Explicarea conceptului de demnitate
2.Raportarea conceptului la sugestia din citatul propus.
3.a) Reperarea motivată a două personaje din literatura română potrivite temei.
3.b) Comentarea a câte două trăsături morale ale personajelor.
3.c) Ilustrarea adecvată a trăsăturilor comentate cu câte două exemple convingătoare din cele
două texte selectate.
4. Exprimarea opiniei proprii cu referire la actualitatea subiectului abordat.
I. Introducerea
  Viața pe acest pământ e un miracol, care prinde sens numai atunci când știi ce înseamnă
să fii demn de propriul tău nume, de neamul tău, de calitatea de a fi Om.
1.Explicarea conceptului de demnitate
Prin conceptul de „demnitate” înțelegem totalitatea virtuților omenești, care se cimentează pe
respect față de propria persoană, dar și față de personalitatea celor din jur. Demnitatea nu trebuie
confundată cu orgoliul sau mândria, pentru că un om demn îi prețuiește pe alții și-i consideră
valoroși. În modesta mea experiență de viață, am întâlnit oameni pentru care demnitatea e un
mod existențial, cum ar fi mama mea, care și-a sacrificat, uneori, propria fericire pentru
bunăstarea a altora. Mai mult, și literatura mi-a oferit modele în acest sens. Amintesc, în
această ordine de idei, despre tragedia clasică „Cidul” de Pierre Corneille, care înfățișează două
personaje exemplare pentru care onoarea este sensul vieții lor.
II. Cuprins
2.Raportarea conceptului la sugestia din citatul propus.
Nu e întotdeauna ușor să-ți păstrezi demnitatea între o lume plină de nedreptate. 
Conceptul analizat este într-o legătură indisolubilă cu afirmația lui Andre Malraux: Nu
există demnitate care să nu se întemeieze pe durere. Sunt de acord cu aceasta
aserțiune/aceasta reliefează un adevăr, pentru că numai prin sacrificiul de sine reușești să fii
demn. Demnitatea se obține numai prin eforturi susținute, „se întemeieze pe durere”. Or,
durerea e o formă a luptei. Uneori, e necesar/trebuie să lupți cu tine atunci când inima îți cere
să faci ceva, dar rațiunea îți dictează altceva. Alteori, e necesar/trebuie să lupți cu alții, care te
obligă să renunți la  principiile tale de viață și să nu mai fii demn.
3.Reperarea motivată a două personaje din literatura română potrivite temei.
În literatura română am întâlnit personaje care m-au învățat ce înseamnă demnitatea. 
Consider ilustrative pentru tema eseului sunt personajele Apostol Bologa din romanul
psihologic „ Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu și mătușa Ruța din drama socială
„Păsările tinereții noastre„ de Ion Druță.  Apostol Bologa a fost demn, în primul rând, pentru că
nu a luptat împotriva propriului său neam, chiar dacă și-a pierdut viața. În al doilea rând,
Bologa a fost demn, pentru că și-a acceptat moartea cu lumină în ochi și nu a încercat să se
ascundă ca un laș, așa cum îi propusese Klapka. Pe de altă parte, mătușa Ruța a fost demnă
păstrând cu sfințenie tradiția neamului prin prepararea tizicului, păstrarea acoperișului de stuf și
a obiceiurilor legate de nuntă. În plus, ea a mers, în cele urmă, la nepotul său și a înțeles că
supărarea ei a fost zadarnică, pentru că Pavel Rusu era legat de ciocârlie și de tot ce e sfânt.
4. Comentarea a tipului uman și a câte două trăsături morale ale personajelor
5.Ilustrarea adecvată a trăsăturilor comentate cu câte două exemple convingătoare din cele
două texte selectate.
Protagonistul/a reprezintă tipul artistului desăvârșit, deoarece preocupat de propria
imagine, dar și de relația pe care o stabilește cu publicul. Un prim-argument în favoarea
susținerii tipului personajului servește metafora: „Scena era pământul de sub picioarele ei”,
relevând faptul că personajul își leagă destinul de muzică, scena fiindu-i elementul de reper și
stabilitate. Un alt argument pentru încadrarea personajului în tipul artistului desăvârșit îl
constituie relația pe care o stabilește cu publicul: „izbucniră în urale și aplauze așa cum
izbucnesc revoluțiile”, acțiunile spectatorilor reflectând implicarea emoțională a celei care le-a
cântat în limba lor, i-a făcut să trăiască emoțiile prin prisma cântecului lor popular. Pentru
personaj, ca artist, provocarea de bază este să fie alături de public, vorba Mariei: „Pe mine
nimeni nu mă ascultă în tăcere”.
Profilul moral al lui Woldemar este marcat de trăsături inedite, distinctive, precum:
inteligența, perseverența/ambiția, spiritul lucid și laborios, dar și sensibilitatea. Pe de altă parte,
personajul manifestă inteligență, fiind perseverent în materie de studiu și dezvoltat multilateral,
idee redată prin caracterizarea indirectă prin fapte: „neînfrânat în pornirea de a fi cel mai bun
în toate: arte, limbi, literatură, științe”, dar și pasionat de tot ce înseamnă viață („scriam, citeam,
frecventam spectacole, muzee, călătoream etc.”), toate acestea pun în lumină un spirit lucid și
laborios, însetat de nou și frumos, de o înaltă sensibilitate morală.
Pe de altă parte, deși era calculat, făcând totul „într-un regim desăvârșit, programat” și
caracterizat de către narator ca „perceput de cei din jur ca un tip serios, hotărât, sigur pe sine”,
Woldemar dă dovadă de sensibilitate, fiind marcat de o tristețe covârșitoare, din cauza „morții
sale interioare”, convingere ce se profilează din substraturile pline de sinceritate ale tânărului
doctorand în medicină, care, „cu iscusință”, prin „această mască perfecționismului”, reușea să
ascundă, „un suflet solitar, vulnerabil, de o sensibilitate nesănătoasă”, fapt ce denotă un
dezechilibru între inteligența națională și inteligența emoțională a personajului-narator.

SAU
4. Comentarea a tipului uman și a câte două trăsături morale ale personajelor
5.Ilustrarea adecvată a trăsăturilor comentate cu câte două exemple convingătoare din cele două
texte selectate.
Apostol Bologa este tipul intelectualului, care trăiește o dramă de conștiință. Se
manifestă în roman prin curaj și fermitate. La începutul romanului este bântuit de dragostea
de Dumnezeu, cultivată de mama sa. Când împlinise șase ani și rostise rugăciunea avuse o
revelație: „ Măicuță, am văzut pe Dumnezeu!”.  Mai târziu, la moartea tatălui său, Apostol
simte că la pierdut pe Dumnezeu și numai filozofia îl ajută să construiască o concepție de viață. 
Este curajos în timpul războiului.  Se înrolează în război din orgoliu, motivat de un moft al
logodnicei sale Marta: „era sigur că Marta alege uniforma strălucitoare”. Inițial, își face
datoria față de armată cu demnitate,  fiind apreciat cu câteva medalii, chiar și atunci când
distruge reflectorul. Fermitatea sa este pusă la încercare când află că vor fi transferați pe frontul
din Ardeal. În acel moment, se află într-o imposibilitate morală și-și amintește cuvintele
profunde ale tatălui său: „Ca bărbat, să-ți faci datoria și să nu uiți niciodată că ești
român!..”. Iubirea divină, iubirea romantică pe care o trăiești  alături de Ilona nu l-au putut 
salva de sentimentul datoriei față de neam. Chiar dacă preotul Boteanu și Klapla  îl roagă în
sfârșit să lupte pentru viață, el afirmă plin de curaj: „iubirea îmi ajunge,  că iubirea
îmbrățișează deopotrivă pe oameni și pe Dumnezeu, viața și moartea”.  E un exemplu
frumos și demn de imitat!

Mătușa Ruța are un destin dramatic, fiind promotoarea tradițiilor neamului/femeia

demnă/ bătrâna înțeleaptă. Personajul este caracterizată prin fidelitate și iubire față de tot ce
e valoros, fiind fidelă tradițiilor. Andron o surprinde în casă rostind rugăciuni în taină,
demonstrând credința ta. În plus, ea vrea să salveze pe nepotul său, mergând în lutărie și aducând
apă neîncepută de la cele trei izvoare. Chiar dacă nu a putut avea copii din cauza neînțelegerii pe
care a avut-o cu tatăl lui Pavel Rusu, aceasta și-a dedicat viața sacrificiului. Are o viață mai
lungă decât a nepotului său Pavel, dar și-ar fi dorit: „măcar un singur pui de cocostârc să văd 
în valea satului”. Dramă trăită de mătușa Ruța ne amintește că tinerețe e perioada visului, a
 aspirațiilor, iar bătrânețea e vârsta înțelepciunii: „ în tinerețe toți vor să zboare, toți își aleg
câte-o pasăre care le este mai dragă”.
5. Exprimarea opiniei proprii cu referire la actualitatea subiectului abordat.
Prin urmare, subiectul abordat este unul de actualitate. Cu regret, astăzi tot mai mulți
oameni își pierd demnitatea, tradiția, adevărul, onestitatea, omenia. Este important să fim demni
de numele pe care-l purtăm pentru a construi o lume mai bună, mai fericită.
III. Concluzia
În concluzie, putem învăța ce înseamnă demnitatea urmând modele din viață sau literatură. Vreau să cercetez în
continuare misterul cărților, pentru că acestea mă pot învăța să trăiesc din plin.  Scriitorul francez Alain Robbe-
Griillet susținea  în „Cuvânt înainte la o viață de scriitor: „există în cărți multe lucruri pe care le pune
autorul și pe care cititorul nu le poate identifica”. Într-adevăr, cărțile rămân a fi o lume a tainelor ce așteaptă
să fie descoperite.

2 puncte (1+1)
1 punct pentru explicarea înțelegerii conceptului;
1 punct pentru raportarea la propria experiență de cititor.
6 puncte (3+3)
Câte 3 puncte pentru motivarea convingătoare a alegerii personajelor literare (personaj + aspect +
corelare).
6 puncte (3+3)
Câte 3 puncte pentru (1) comentarea (1) trăsăturilor morale, distincte, ale personajelor alese, prin (1)
ilustrarea adecvată a acestora cu câte un exemplu relevant din textele selectate.
4 puncte (2+2)
Câte 2 puncte pentru formularea enunţurilor argumentative, prin raportarea conceptului la sugestia
citatului propus.
2 puncte
2 puncte pentru opinia proprie formulată clar.