f) Alegeti un IAS/IFRS din cele studiate si prezentati, cu exemplificari, pricipalele diferente

existente intre acesta si cerintele specific existente in reglementarea contabila utilizata la nivel
national (OMFP 1802/2014 cu modificarile si completarile ulterioare). 

Principalele diferente între IAS-IFRS si OMFP 1802/2014 privind imobilizarile corporale

Unele dintre cele mai importante diferente între reglementările nationale  si

referenialul international pe partea de imobilizări corporale:
1. IAS 1 ”Imobilizări corporale" solicită ca în calculul amortizării să se tină cont de
valoarea reziduală în timp ce OMFP presupune că aceasta este nulă.
2. IAS cere ca amortizarea să se calculeze prin metoda care reflectă cel mai bine ritmul în
care se consumă avantajele economice aferente imobilizării respective, în timp ce
OMFP prezintă o listă cu patru metode acceptate (liniara, degresiva, accelerata  si
calculată pe unitate de produs sau serviciu ) din care doar două sunt fiscale (liniară si
degresivă)
3. IAS 16 cere societatilor ca periodic sa analizeze daca durata de Amortizare, ritmul de
amortizare si valoarea reziduala mai corespund realitatii si, in caz contrar, sa se procedeze la
reestimarea acestora. In schimb OMFP considera ca reestimarea duratei ar putea sa apara extrem
de rar, iar schimbarea metodei de amortizare este considerate o corectare de eroare.
4. Conform IAS 16, amortizarea incepe de la data punerii in functiune a activului, in timp
ce OMFP prevede inregistrarea amortizarii incepand cu luna urmatare punerii in functiune.
5. In cazul in care un activ are o componenta corporala si una necorporala, conform
referentialului interational, intregul activ se recunoaste ca o imobilizare corporala daca
functionarea sa este dependenta de existenta componentei necorporale (de exemplu: instalatie si
soft, instalatia nu functioneaza fara soft). In OMFP nu este prevazut acest lucru, cele doua active
se vor recunoaste separate.
6. In referentialul international se face distinctia intre Imobilizari Corporale (IAS 16),
Imobile de Plasament (IAS 40 “Investitii imobiliare”) si Active Necurente Destinate Cedarii
(IFRS 5 “Activele pe termen lung detinute pentru vanzare si activitati intrerupte”). In OMFP nu
exista aceasta distinctie, majoritatea acestor elemente fiind considerate Imobilizari Corporale.
Conform IAS 40, Imobilele de Plasament reprezinta terenuri si cladiri de pe urma carora
se obtin avantaje sub forma de chirii sau pentru care se asteapta avantaje sub forma de cresteri de
valoare prin trecerea timpului.
In momentul in care un activ nu mai indeplineste conditiile pentru a fi imobil de
plasament, acesta se transfera intr-o alta categorie de active, la valoarea justa de la data
transferului.