Testament

de Tudor Arghezi

ARTĂ POETICĂ MODERNĂ

Poezia „Testament" de Tudor Arghezi aparține seriei artelor poetice moderne ale literaturii
române din perioada interbelică. Poezia este așezată în fruntea primului volum arghezian, „Cuvinte
potrivite” în 1927 și are rol de program liric, cu ajutorul mijloacelor artistice
Tudor Arghezi este un înnoitor al limbajului poetic prin încălcarea unor reguli de compoziție
și de scriere. Particularitățile modernismului în poezia sa sunt realizate prin estetica urâtului: „din
bube, mucegaiuri și noroi/iscat-am frumuseți și prețuri noi”

Testament este o artă poetică deoarece autorul își exprimă propriile convingeri despre arta
literară, despre menirea să literară și despre rolul artistului in societate. Este o artă poetică modernă
pentru că în cadrul ei apare o problematică specifica liricii moderne: transformarea socialului in
estetic și estetică uratului
Dacă titlul volumului "Cuvinte potrivite" este o metaforă care face referire la meșteșug,
atunci titlul "Testament" face referire la responsabilitatea poetului pe care o are transmițând un
mesaj viitorilor cititori și urmași. Tema poeziei o reprezintă creația literară în ipostaza meșteșugului,
autorul lăsând moștenire unui fiu spiritual
Lirismul subiectiv se justifica prin atitudinea poetică transmisă în mod direct prin mărcile
eului liric: pronume și verbe la pers 1 („am iscat”, „am schimbat”) și pronume și verbe la pers 2 („te”,
„tine”, „urci”) sau subst in vocativ „fiule" care oferă un interlocutor imaginar

Titlul poeziei are două sensuri: unul denonativ și altul conotativ. În sens propriu, denotativ,
cuvântul-titlu desemnează un act juridic prin care o persoană își exprimă dorințele pentru a-i fi
îndeplinite după moarte, cu privire la transmiterea averii. În sens conotativ, figurat, amintește de
cărțile Bibliei, Vechiul Testament și Noul Testament, care conțin învățături religioase, adresate
omenirii
Textul poetic este structurat in 5 strofe, având un număr inegal de versuri și fiind compus
din 3 secvențe. În prima secvență, este reprezentată legătura dintre urmași, poet și viitoarele
generații. În secventa a doua este redat rolul etic, estetic și social al poeziei. În secvența a treia este
reprezentată contopirea dintre har și truda poeziei

Simetria poeziei este realizată prin cuvântul cheie „carte". În prima strofă, secvența „prin
râpi și gropi adânci/Suite de bătrânii mei pe brânci”, sugerează drumul dificil al cunoașterii . În a
doua strofă, „cartea”, creația trudită de poet, este numită metaforic „hrisovul vostru cel dintâi”,
carte destinată urmașilor
În a treia strofă, este prezentat paralelismul și suprapunerea. Astfel, „sapa”, unealtă pentru
a lucra pământul, devine „condei”, unealtă de scris, iar „brazda” devine „călimară”, munca poetului
fiind diferită de a bătrânilor
 Poetul este un meșteșugar de cuvinte, care transformă cu „graiul lor cu-ndemnuri pentru
vite” în „cuvinte potrivite”
Figurile de stil sunt puse în relație cu o comparație nouă. Imaginile artistice sunt realizate
prin asocieri simetrice: epitetul rar „seara răzvrătită/dulcea lui putere" și oximoronul „veninul strâns
l-am preschimbat în miere, lăsând întreaga dulcea lui putere". Prozodia, îmbinând tradiția și
modernitatea, poezia cuprinde strofe inegale ca număr de versuri, cu ritm variabil având 9-11 silabe,
rimă imperechiată

Poezia „Testament” de Tudor Arghezi este o artă poetică de sinteză pentru orientările
poeziei interbelice, tradiționale și moderniste