Testament de Tudor Arghezi

,,Testament” este una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Tudor Arghezi, pentru
faptul că în ea sunt încadrate marile teme şi motive ale creaţiei autorului şi pentru că
reflectă viziunea acestuia într-un mod cu totul original. Acest lucru se manifestă şi în ceea ce
priveşte încadrarea poemului în curentul literar al modernismului. O primă trăsătură
evidentă o reprezintă renunţarea la prozodia clasică: strofele sunt inegale ca întindere cu
rimă împerecheată cu măsura variabilă. Poezia "Testament" este aşezată în fruntea primului
volum arghezian, "Cuvinte potrivite" (1927).
Totodată, se remarcă lirismul pur, limbajul şocant şi metaforele surprinzătoare. Tudor
Arghezi are meritul de a revoluţiona limbajul poetic şi de a întemeia „estetica urâtului” în
literatura română.
Lirismul subiectiv este redat, la nivelul expresiei prin mărcile eului liric: persoana I a verbelor
„am luat”, „am pus”, şi a adjectivelor posesive „mea”, „mei”.
,, Testament” este o artă poetică, deoarece autorul îşi exprimă propriile convingeri despre
arta literară şi viziune asupra lumii.
Titlul este constituit dintr-un substantiv comun nearticulat, unde în sens denotativ
reprezintă un act juridic prin care se lasă o moştenire materială urmaşilor, iar în sens
conotativ reprezintă un bun spiritual, conținutul cărţii pe care poetul îl lasă moştenire
cititorilor.
Tema poeziei, raportat atat la titlu, cat si la conținut , este moștenirea, însă una spirituala
către un fiu spiritual - si anume cititorii. Iar moștenirea fiind ''cartea'' - simbol al cunoașterii.
Laitmotivul creaţiei este cartea. Element de recurenţă, metafora are un rol esenţial în
expunere, având sensul de bun spiritual care asigură legătura dintre generaţii şi oferă
urmaşilor o identitate, fiind "hrisovul cel dintâi". Se remarcă numeroase echivalări ale
acesteia, precum "testament","hrisov","cuvinte potrivite","slova de foc şi slova făurită", ce
conferă simetrie textului. Motivele întâlnite sunt durerea, suferinţa, vioara, icoana,
cuvintele, revolta.
Compoziţional, poezia este alcătuită din 5 strofe inegale, grupate în trei secvenţe poetice cu
versuri care au rimă împerecheată şi măsură variabilă.
Poezia debutează cu monologul adresat de eul liric către un fiu imaginar prin care îi spune că
îi lasă moştenire averea sa spirituală „Nu-ţi voi lăsa drept bunuri după moarte,/Decât un
nume adunat pe-o carte”. Aceasta cuprinde istoria strămoşilor care au avut un destin
zbuciumat şi devine o treaptă spre cunoaştere. „Ea e hrisovul vostru cel dintâi”
A doua secvenţă defineşte rolul artistului şi al muncii sale. Artistul transformă urâtul din
realitate într-o lume ideală, proces evidenţiat de estetica urâtului. Transformă „graiul cu
îndemnuri pentru vite”, în „cuvinte potrivite”, „zdrenţele” în „muguri şi coroane”, „veninul”,
în „miere”. Totodată, el preschimbă formele urâtului, „bube, mucegaiuri, noroi”, în valori
estetice „frumuseţi şi preţuri noi” capabile să impresioneze chiar şi pe asupritori. În această
secvenţă e exprimată şi misiunea moralizatoare a poeziei, de a purifica trecutul.
Ultima strofă conturează ideea că poezia se naşte din contopirea spiritului cu materia „Slova
de foc şi slova făurită/Impărechiate-n carte se mărită.” „Slova de foc” exprimă inspiraţia,
harul divin, iar „Slova făurită” sugerează truda poetului. Modestia creatorului se desprinde
din opoziţia rob-Domn, poet-cititor, două roluri importante în scrierea operei şi receptarea
ei.
La nivel lexico-semantic se observă estetica uratului prin arhaisme ,, hrisov”, termeni
populari ,,vite”, ,,zdrenţe”, „plăvani”, termeni religioşi „icoane”, „izbăveşte”, „credinţă” dar
şi neologisme ,, obscur”. Sunt prezenţi termeni din câmpul semantic al cărţii: „hrisov”,
„cuvinte potrivite”, „slovă”.
In concluzie, datorita elementelor prezentate mai sus, “Testament” de Tudor Arghezi se
inadreaza in curentul literar al modernismului. Poezia este o arta poetica moderna pentru ca
poetul devine un nascocitor iar poezia presupune mestesugul.
560 cuvinte