Funcțiile de nutriție

DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA

Transformările fizico-chimice ale alimentelor în tubul digestiv

Digestia mecanică

Digestia mecanică presupune desfășurarea a trei categorii de fenomene:

— transformarea alimentelor ingerate sub formă de fragmente relativ mari și solide, în
particule mici și moi, ușurând digestia chimică;
— amestecarea conținutului tubului digestiv cu sucurile digestive, proces care favorizează
transformările chimice și absorbția;
— progresia (transportul) alimentelor de-a lungul tubului digestiv și eliminarea resturilor
nedigerate.

În cavitatea bucală, sub acțiunea dinților, limbii și a mușchilor masticatori are loc
masticația, care reduce dimensiunea particulelor alimentare, le amestecă cu saliva și
contribuie la formarea bolului alimentar.

Bolul alimentar urmează a fi înghițit, proces denumit deglutiție, în trei timpi:

-timpul bucal, voluntar, în care bolul alimentar este împins în faringe;
-timpul faringian, voluntar, în care bolul este împins în esofag;
-timpul esofagian, în care prin contracții peristaltice involuntare, bolul se deplasează spre
cardia.

În stomac se desfășoară mișcări tonice, de umplere a stomacului, precum și mișcări

peristaltice de amestec cu sucul gastric, care duc la formarea chimului gastric. Acesta va fi
evacuat lent și fracționat în duoden prin mișcări peristaltice de evacuare.
În intestinul subțire au loc mișcări de segmentare (de amestec), mișcări peristaltice lente și
rapide de propulsie a conținutului spre colon, precum și mișcări pendulare ale porțiunilor
intestinale libere (jejun și ileon). Sub acțiunea lor se realizează amestecul chimului gastric cu
sucurile intestinale, ușurarea contactului cu mucoasa intestinală în vederea absorbției și
transportul conținutului, numit chil intestinal, spre colon. După absorbție, chilul intestinal
trece prin valvula ileocecală în cecum și apoi în colon.
În colon este supus unor contracții lente, segmentare, de amestec și unor contracții
peristaltice „în masă”. Aceste mișcări favorizează absorbția apei și a unor săruri minerale,
împingerea conținutului colic spre rect și formarea materiilor fecale, care vor fi eliminate prin
orificiul anal, proces denumit defecație.

Compoziția chimică și alte
Locul acțiunii
proprietăți
Saliva
— apă 99.5%
— substanțe minerale (KCl,
NaCI, bicarbonați)
— substanțe organice:
amilaza salivară, mucină,
lizozim
— pH = 6-7
— cantitate: 0,8-1,5 1/24 ore
Sucul gastric
— apă 99%
— substanțe minerale (HCl,
cloruri, fosfați)
— substanțe organice:
enzime proteolitice.
enzime lipolitice și
mucină
— pH = 1.5
— cantitate: 1,5 l/24 ore
Sucul pancreatic
— apă 99 %
— substanțe minerale
(bicarbonat de sodiu)
— substanțe organice: en-
zime proteolitice, glico-
litice și lipolitice
— pH = 8,5
— cantitate: 1,5 1/24 ore
Bila
— apă 97%
— substanțe minerale
— substanțe organice:
săruri biliare, mucină.
fosfolipide, colesterol,
pigmenți biliari
— pH = 7-8
— cantitate: 0,8 1/24 ore
Sucul intestinal intestin subțire Bicarbonatul de sodiu:
— apă
— săruri minerale. NaHCO3
— substanțe organice:
mucină. enzime proteo-
litice, glicolitice și
lipolitice
pH = 7,5-8,5
— cantitate: 2-3 1/24 ore
Digestia chimică
Sucurile digestive
Acțiunile principale
cavitatea bucală — pregătirea alimentelor pentru digestie
— formarea bolului alimentar
— excreția unor substanțe toxice (uree) și virusuri
— favorizarea vorbirii
— digestia chimică a amidonului preparat
— acțiune antiseptică (prin lizozim)
— favorizarea acțiunii receptorilor gustativi
— menținerea echilibrului hidric
stomac HCl: activarea enzimelor proteolitice; pregătirea
proteinelor pentru digestie; acțiune antiseptică
Enzimele:
— digestia chimică a proteinelor
— digestia chimică slabă a lipidelor emulsionate
Mucina: protecția mecanică și chimică a mucoasei
gastrice față de acțiunea autodigestivă a HCl și
pepsinei
intestin subțire Bicarbonatul de sodiu:
— neutralizarea chimului gastric
Enzimele:
— digestia chimică a proteinelor, glucidelor și
lipidelor
intestin subțire Sărurile biliare:
— emulsionarea lipidelor
— favorizarea absorbției lipidelor și vitaminelor
liposolubile prin formarea de micelii hidroso-
lubile cu acizii grași
— stimularea pcristaltismului intestinal
Pigmenții biliari:
— dau colorația materiilor fecale
—neutralizarea chimului gastric
Enzimele:
—desăvârșirea digestiei chimice a proteinelor, a
glucidelor și a lipidelor
 Acțiunea enzimelor digestive

Digestia bucală

amidon preparat amilaza salivară → maltoză

(ptialina)

Digestia gastrică

proteine (20-30%) pepsina → aminoacizi, peptide

cazeinogenul solubil labferment → cazeinat de calciu

din lapte Ca2+ insolubil (coagulat)

gelatină gelatinaza → gelatină hidrolizată

lipide emulsionate lipaza gastrică → acizi grași și glicerol

Sub acțiunea sucului gastric => chim gastric

Digestia intestinală

Bila

lipide bila → lipide emulsionate

Sucul pancreatic
tripsina
proteinele nedigerate în chemotripsina → tripeptide, dipeptide și
stomac și peptide carboxipeptidaza aminoacizi

lipide emulsionate lipaza acizi grași și glicerol

pancreatică →

amidon amilaza maltoză

pancreatică →
Sucul intestinal

tripeptide, dipeptide peptidaze → aminoacizi

lipide emulsionate lipaza intestinală → glicerol și acizi grași

dizaharide dizaharidaza -----→ monozaharide

maltoză maltaza -------------→ 2 glucoză
zaharoză zaharaza ------------→ glucoză + fructoză
lactoză lactaza --------------→ glucoză + galactoză
izomaltoză izomaltaza ----- ----→ 2 glucoză

Sub acțiunea bilei, sucului pancreatic și a sucului intestinal și în urma absorbției => chil
intestinal

Absorbția intestinală
Absorbția este un proces fiziologic complex prin care produșii de digestie, apa, sărurile
minerale și vitaminele trec prin mucoasa intestinală și ajung în mediul intern. 90% din
procesele de absorbție se desfășoară la nivelul mucoasei intestinului subțire, care are adaptări
structurale și funcționale importante: epiteliu unistratificat, valvule conivente, vilozități
intestinale cu irigație sangvină și limfatică bogată, microvili la polul apical al celulelor .

Suprafața activă reală de absorbție intestinală este de peste 250 m 2. Procese de absorbție
reduse au loc și la nivelul cavității bucale, stomacului (pentru alcool și unele medicamente) și
intestinului gros (pentru apa, săruri minerale și unele vitamine).
Mecanismele prin care se realizează absorbția sunt active și pasive.
a. Mecanismele active sunt mecanisme de transport activ (un fel de pompe chimice).
b. Mecanismele pasive sunt:
— difuziunea
— osmoza
— pinocitoza

Absorbția proteinelor se face sub formă de aminoacizi, în prima parte a intestinului

subțire, prin mecanisme active și selective la polul intern al celulelor mucoasei și prin
mecanisme pasive de difuziune, de la polul extern (bazal) al acestora în sânge.

Absorbția glucidelor se face sub formă de monozaharide la nivelul jejunului, prin

mecanisme pasive (pentru pentoze: riboză etc.) și active (pentru hexoze: glucoză, fructoză
etc.).
Transportul activ al glucozei se poate face și cu ajutorul unui „transportor”, sistem
enzimatic ce asigură transportul comun al glucozei și Na+ din intestin în sânge.

Absorbția lipidelor se face în prima parte a intestinului subțire, sub trei forme.
— prin pinocitoză pentru mici picături de grăsimi nedigerate;
— prin difuziune, pasiv, pentru glicerol, care este hidrosolubil.
— prin complexe de micelii hidrosolubile (chilomicroni), formate de acizii grași insolubili
și colesterol cu sărurile biliare.

Absorbția apei și a sărurilor minerale se face la nivelul intestinului subțire și al

intestinului gros. Apa se absoarbe pasiv, maximul de absorbție fiind în colon. Na+ se absoarbe
activ, antrenând absorbția pasivă a Cl. Ca2+ și P3+ se absorb activ, sub influența vitaminei D și
a parathormonului. Fe2+ se absoarbe activ.

Absorbția vitaminelor se face în funcție de solubilitatea lor: vitaminele hidrosolubile

(complexul B, vitamina C) se absorb pasiv, iar vitaminele liposolubile (A, D, K) se absorb
prin formarea de complexe cu sărurile biliare.

Fiziologia intestinului gros

La nivelul intestinului gros se desfășoară activități secretorii, motorii și de absorbție.
Activitatea secretorie. Se rezumă la producerea de mucus, cu rol în formarea și progresia
materiilor fecale de-a lungul colonului.
Absorbția. La nivelul intestinului gros se absorb apă și săruri minerale. Se mai pot absorbi
unele vitamine (complexul B. vitamina K.) și unele medicamente.
Procesele de fermentație. Au loc în prima parte a intestinului gros, datorită florei
bacteriene aerobe, care acționează asupra glucidelor nedigerabile (celuloza).
Procesele de putrefacție. Se desfășoară în partea a doua a colonului transvcrs și în colonul
sigmoid, prin acțiunea florei bacteriene anaerobe asupra compușilor proteici nedigerați.
Din 1 000 ml de chil intestinal se formează zilnic circa 150 g de materii fecale.
Defecația. Eliminarea materiilor fecale se numește defecație. Defecația este un act reflex
controlat voluntar.

NOȚIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ȘI PATOLOGIE

BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

Carie dentară De origine microbiană, Leziuni ale smalțului dentar și dureri Respectarea regulilor de igienă
— leziune a dinților care chimică sau mecanică locale atunci când leziunea ajunge la bucală:
duce la formarea unor pulpa dentară — spălarea pe dinți după
cavități Distrugerea progresivă a substanțelor fiecare masă
dure ale dinților — control stomatologic peri-
Stomatită Infecțioase, alergice, Roșeață, leziuni ulceroase, greutăți în odic al danturii.
— inflamație a mucoasei toxice, hormonale masticație și deglutiție, stare generală Evitarea consumului de ali-
bucale alterată mente și băuturi prea reci sau
prea fierbinți
Faringită Microbiene sau virotice Greutăți la înghițire, dureri și roșeață în Evitarea frigului, curentului și
— inflamație a mucoasei gât, răgușeală umezealii
faringiene
Enterocolite Bacteriene, parazitare, Colici (dureri abdominale), diaree, Conservarea și prepararea
— inflamații ale mucoasei alergice, administrare febră, scădere în greutate corectă a alimentelor
intestinului subțire sau necontrolată de Respectarea regulilor de igienă
gros antibiotice a alimentației:
Ocluzie intestinală Mecanice (obturare cu Stare generală alterată, oprirea tranzitu- — spălarea pe dinți
— blocarea lumenului un corp străin), nervoase lui intestinal, dureri abdominale locale — spălarea pe mâini înaintea
intestinal (dereglarea activității SN și apoi generalizate, febră, zgomote meselor și după folosirea
vegetativ, paralizii, spas- intestinale toaletei
me), parazitare (viermi — spălarea fructelor și a
intestinali) legumelor ce se consumă
Ciroză hepatică Cauze mai frecvente: Distrugerea treptată a celulelor hepatice proaspete
— boală cronică a hepatită epidemică, și proliferarea exagerată a țesutului — respectarea orarului meselor
ficatului alcoolism, malarie conjunctiv intrahepatic, alterarea func- Evitarea consumului exagerat
țiilor hepatice, a circulației sangvine și de alcool, cafea, tutun, condi-
a bilei, tulburări digestive, mărirea mente
ficatului, icter
Litiază biliară Creșterea concentrației Colică biliară, icter, grețuri, vărsături, Reducerea consumului de
— formarea de calculi în de săruri în bila secretată frisoane, febră grăsimi
canalele și vezica biliară sau depozitată
Pancreatită Urmare a unor infecții Dureri abdominale violente și continue,
— inflamație acută sau sau intoxicații, cu iradieri în spate, vărsaturi, stare de
cronică a pancreasului consecință a litiazei șoc la forma acută și dureri abdominale,
biliare, a alcoolismului slăbire, tulburări intestinale și uneori
cronic sau a ulcerului diabet la forma cronică