Testament

Tudor Arghezi
Introducere
Poezia „Testament” este inclusă în volumul „Cuvinte potrivite”, semnat de
poetul român Tudor Arghezi și publicat în anul 1927. Ea are rol programatic și
reprezintă una dintre principalele arte poetice din literatura română. Arghezi
este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai modernismului
românesc, iar opera lui a declanșat o adevărată revoluție literară la nivel
formal.

Incadrarea in curent
Poezia “Testament” apartine modernismului,acest curent literar se
manifestă la sfârşitul sec. al XlX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea,
desemnat ca opusul tradiţionalismului interbelic. Se manifestă ca un fenomen
de ruptură faţă de vechile formule estetice şi însumează toate curentele post-
romantice, ca simbolismul, expresionismul, curentele avangardiste.
Începuturile ideologiei moderniste se datorează criticului Eugen
Lovinescu, conducătorul revistei „Sburătorul”.

Semnificația titlului
Titlul („Testament”) este format dintr-un singur substantiv comun
nearticulat și desemnează actul prin care bunurile unei persoane sunt lăsate
succesorilor după moarte. În opera de față este vorba despre o moștenire de
tip spiritual, testamentul având valoare pur simbolică. Beneficiarii moștenirii
sunt cititorii, dar şi ceilalţi poeţi, care urmează a se inspira din munca
predecesorilor. Astfel se prezintă creerea unei relații spirituale între generații.

Tema
Tema poeziei este modernă şi exprimă concepţia lui Arghezi despre artă,
definind programatic întreaga sa operă lirică, în care cuvântul este
atotputernic, un stăpân absolut al Universului, iar creaţia literară este rodul
harului divin şi al trudei.

Întrucât opera se definește drept „artă poetică”, tema acesteia este

chiar procesul de creaţie, văzut în două forme: ca meşteşug şi ca moştenire.
Așadar, efortul depus de artist în virtutea creării ca act divin se îmbină cu
moștenirea literară lăsată succesorilor. Astfel, arta poate atinge nemurirea.
Structura
Compozitional poezia are trei secvente poetice prima sugerand legatura dintre
poet si urmasi a doua prezinta reolul estetic si social al poeziei iar a treia
secventa contine definirea operei artistice 
Icipitu, comceput ca o adresare directa a eului liric catre fiul spiritual, contine
idea de mostenire''un nume adunat pe-o carte'', care devine simbol al
identitatiii obtinute prin cuvant.
In strofa a doua,"cartea",creatie elaborata cu truda de poet,este
numit''hrisovul vostru cel dintai'cartea de capatai a urmasilor are pentru
generalitatile viitoare rol de document fundamental,asemeni Bibliei
Ideea centrala in cea de-a treia strofa este transformarea poezie  intr-o lume
obiectuala.Astefel ''sapa'', unealtafolosita pentru a lucrea pamanatul, devine
''condei'' , iar ''brazda'' devine '' calimara;; muncapoetului fiind si una fizica nu
doar intelectuala.
Strofa a patra debuteaza cu o confesiune  lirica; "Am luat ocara si torcand
usure/Am pus-o sa-mbie,cand sa-njure" Poetul poate faceca versurile lui sa
exprime imagini sensibile,dar si sa stigmatizeze raul din jur.Prin intermediul
poeziei, trecutul se sacralizeaza,devine indreptar moral,iar opera literara
capata valoarea  justitiara.
In strofa a cincea apare ideea transfigurarairii socialului in estetica prin faptul
ca durerea, revolta sociala sunt concentrate in poezie,simbolizate de "vioara"
instrument mult mai reprezentativ pentru mediul rural decat clasica lira.
Elementele innoitoare ale limbajului poetic pot fi relevate la fiecare nivel al
textului poetic.

Elementele de versificație
Elementele de versificație dau poeziei o muzicalitate deosebită, fiind ilustrată
viziunea modernistă a poetului. Rima este îmbrățișată, iar ritmul variabil și
măsura inegală, aceste elemente de prozodie modernă îmbrăcând ideile
poetice aspre, însoțite de un lexic colțuros

Încheiere
În concluzie, poezia „Testament”, de Tudor Arghezi, este o artă poetică
interbelică de sinteză, întrucât reunește elemente tradiționaliste și
moderniste. Ea prezintă creaţia artistică atât ca produs al inspiraţiei divine,
cât şi al tehnicii poetice, al efortului creator.