Joc secund-Eseu

Ion Barbu
Ion Barbu (1895-1961) sau sub numele său de matematician Dan
Barbilian este poet, matematician este adeptul mișcării literare Modernism,
adoptă „lirismul pur”, ezoteric care se naște din „contemplarea lumii din
totalitatea ei”.
Poezia „Joc secund” deschide și dă titlul ermetic al operei lui Ion Barbu
fiind publicată în volumul cu același nume în anul 1930.Barbu folosește în poezia
sa noțiunea de „Mimesis„ un concept de bază prin care opera lui „nu poate fi
tradusă prin imagini”, acest concept a apărut în Grecia Antică, care consideră că
arta poetică este o „imitație” aspectele concrete ale realități „creastă” „cirezi
agreste” sunt oglindite „în mântuit azur” transformând realitate-jocul într-o
imagine captată transfigurată, purificată, „mântuită” pentru a reda esențialul.
Modernismul este un curent literar și artistic, manifestat în perioada
interbelică, fiind teoretizată de Eugen Lovinescu prin revista și cenaclul
”Zburătorul”. Se dorește o reînnoire a literaturi, desprinderea de trecut și
implementarea unor modalități inovatoare de exprimare.
O primă trăsătură care să justifice apartenența la modernism este
preocuparea pentru o poezie de cunoaștere, poezia devenind o modalitate de
contemplare a lumii, în care Barbu prezintă cunoașterea în mod ”luciferic” ca un
universul perfect al realității, ce este transfigurată din viața umană tratată ca o
copie imperfectă a realități.
O a doua trăsătură care să justifice apartenența la modernism este
ambiguitatea limbajului care are o dificultate în descifrarea ei, fiind clar adresată
un lectori care pot vedea viziunea lui Barbu în poezie. Pe lângă asta este presărat
de metafore care duc la ”neînțelesuri și mai mari”, pentru că poezia asta este
pentru o minte cu o realitate ce depășite bariera concretului și trece în cea a
idealului ca și exemplu prin metafora ”calmă creastă” ce vine în completare de
oximoronul ”adâncul acestei calme creste” reprezintă conform concepției lui
Barbu că poezia este ” un semn al minții”, în care mintea o poate propulsa spre
perfecțiune, purificând-o.
 Tema operei o reprezintă creația văzută ca un joc secund, adică Barbu redă
realitatea perfectă a vieții umane, cu influență din mitul peșteri lui Platon care
precizează că „omul numește realitate umbra lucrurilor” ea fiind o artă poetică
ce prezintă menirea artistului și al artei sale în univers.
Poezia cuprinde două titluri „Joc secund„ metaforă ce sugerează
reprezintă ideea artei ca joc-aspirație către perfecțiune, prin reflectarea
imaginativă a realități și propulsarea ei spre cer , către absolut și „Din ceas dedus”
ce reprezintă abolirea timpului real în favoarea celui imaginar.

O secvență lirică definește poezia ca „nadir latent” ce reprezintă

punctul cel mai depărtat fiind în opoziție cu zenitul, cel mai apropriat punct, al
străluciri soarelui ce poate fi corelat ”nadirul latent„ cu ”cunoașterea luciferică„
și zenitul cu „ cunoașterea paradisiacă”, în care „Harfe răsfirate” este
metamorfoza autorului din elemente reale în elemente artistice. Acestea sunt
trimise către purificare” în zbor invers”, de la pământ la cer, ce uneori pierd din
profunzimea semnificației și iau înfățișarea de ”cântec”, fiind un act istovitor dar
peren(durabil). Ermetic și subtil , mesajul este ascuns de superficialitatea umană
fiind comparat cu imaginea meduzelor, transparența lor înșelătoare ”aflate sub
”clopotele verzi” și dă farmec valurilor mării.
Cromatica poeziei ne este redată de „azur”, ce sugerează calm și
spiritualitate fiind regăsită în apă, element vital al vieții terestre și acvatice și
„verde” ce subliniază viață, prosperitate, armonie, progres.
Ca și elemente prozodice poezia este formată din două catrene, cu
versuri lungi, cu măsură de 13-14 silabe, rima încrucișată și ritm iambic.
În concluzie, poezia „Joc secund” este o artă poetică modernistă, ce
se apelează la ”poezia pură„ , cu un limbaj cifrat, fiind purificarea realități umane
prin intermediul artei, produs exclusiv al minți autorului.(602 cuv)