Simbolismul-Plumb

de George Bacovia
Poezia ”Plumb” de G.Bacovia(1881-1957) este apare în volumul cu
același nume, în anul 1916. Publicată în perioada interbelică, volumele lui
Bacovia aparțin ” unei faze mai târzii a simbolismului”, cu deschideri spre
modernism.
Simbolismul este un curent literar apărut în Franța, unde a fost teoretizat în
1866 de Jean Moréas, în articolul-manifest ”Le Symbolisme”. Acest curent fiind
promovat în țară de Alexandru Macedonski. Două trăsături ale simbolismului
sunt: se caracterizează prin armonia și muzicalitatea versurilor datorită folosirii
unor figuri de stil anafora ” dormea, flori, stam” ,epifora ”plumb” și paralelism
sintactic” Dormeau adânc sicriele de plumb” cu ”Dormea întors amorul meu de
plumb”; ” Și scârțâiau coroanele de plumb.” cu ” Și-i atârnau aripile de plumb.”,
și o a doua trăsătură a simbolismului sunt motivele literare cu valoare de simbol
aparținând câmpului semantic al morții: „plumbul, cimitirul, sicriele, cavoul,
somnul, vântul, frigul,” configurând decorul funerar al celor două paradigme:
două realități diferite, prima fiind realitatea exterioară și cea de-a doua fiind
realitatea interioară.
Motivele literare ale operei sunt:
Sicriu= locul final al trupului și locul în care de desparte de suflet
Coroanele = simbol al omagialități, aduse ca ofrandă în cinstea mortului
Florile= simbolizează frumusețea vieții materiale
Plumbul= simbolizează sufletul omului, prin cromatica culorii galben provocat
prin arderea plumbului, sufletul fiind ars de greutățile vieții materiale
Vântul= ca și motiv oferă muzicalitate decorului funebru în care se află eul liric,
fiind ca un cântec de înmormântare prin șuierele sale fiind strigătul morții
Dormea întors amorul meu de plumb= acest vers semnifică o dragoste
neîmpărtășită a eului liric către persoana iubită
mort= ultima etapă a omului din ciclul vieții, rămânând în final o carcasă de carne
putrezind în sorții timpului, totul făcându-se fărâme ca scrumul
Aripile= simbolizează o ușurare a sufletului ce nu mai depinde de corp și de
aripi propulsându-l către locul de veci, aripile fiind cadoul morții după viață
lumească de mari greutăți și durere.