Joc secund

de Ion Barbu

lon Barbu (1895-1961) sau sub numele său de matematician Dan Barbilian este
poet, matematician este adeptul mișcări literare Modernism, adoptă „lirismul
pur", ezoteric care se naște din „contemplarea lumii din totalitatea ei".
Poezia „Joc secund" deschide si dă titlu ermetic al operei lui Ion Barbu
fiind publicata in volumul cu același nume in anul 1930. Barbu folosește in
poezia sa noțiunea de „Mimesis,, un concept de bază prin care opera lui „nu
poate fi tradusă prin imagini", acest concept a apărut in Grecia Antică, care
consideră că arta poetică este o „imitație" aspectele concrete ale realități
„creastă „„cirezi agreste" sunt oglindite „in mântuit azur" transformând
realitate-jocul într-o imagine captată transfigurată, purificata, ,mântuită" pentru
a reda esențialul.
Modernismul este un curent literar si artistic, manifestat in perioada
interbelica, fiind teoretizată de Eugen Lovinescu prin revista si cenaclul
"Zburătorul". Se dorește o reînnoire a literaturi, desprinderea de trecut si
implementarea unor modalități inovatoare de exprimare.
O primă trăsătura care să justifice apartenenta la modernism este
preocuparea pentru o poezie de cunoaștere, poezia devenind o modalitate de
contemplare a lumii, în care Barbu prezintă cunoașterea in mod "luciferic" ca un
universul perfect al realității, ce este transfigurata din viața umană tratată ca o
copie imperfecta a realități.
O a doua trăsătura care să justifice apartenenta la modernism este
ambiguitatea limbajului care are o dificultate in descifrarea ei, fiind clar
adresată un lectori care pot vedea viziunea lui Barbu in poezie. Pe lângă asta
este presărat de metafore care duc la "neînțelesuri si mai mari", pentru că
poezia asta este pentru o minte cu o realitate ce depășește bariera concretului
si trece in cea a idealului ca si exemplu prin metafora "calmă creastă" ce vine in
completare de oximoronul "adâncul acestei calme creste" reprezintă conform
concepții lui Barbu că poezia este " un semn al mintii", in care mintea o poate
propulsa spre perfecțiune, purificând-o.
 Tema operei o reprezintă creația văzută ca un joc secund, adică Barbu
redă realitatea perfecta a vieții umane, cu influenta din mitul peșteri lui Platon
care precizează că „omul numește realitate umbra lucrurilor" ea fiind o artă
poetică ce prezinta menirea artistului si al artei sale in univers.
Poezia cuprinde două titluri „Joc secund,, metaforă ce sugerează
reprezintă ideea artei ca joc-aspirație către perfecțiune, prin reflectarea
imaginativă a realități si propulsarea ei spre cer, către absolut si „Din ceas
dedus" ce reprezintă abolirea timpului real in favoarea celui imaginar.
O secvență lirică definește poezia ca nadir latent" ce reprezintă punctul
cel mai depărtat fiind in opoziție cu zenitul, cel mai apropriat punct, al străluciri
soarelui ce poate fi corelat "nadirul latent,, cu "cunoașterea luciferică,, si zenitul
cu „, cunoașterea paradisiacă", in care „Harfe răsfirate" este metamorfoza
autorului din elemente reale in elemente artistice. Acestea sunt trimise către
purificare" in zbor invers", de la pământ la cer, ce uneori pierd din profunzimea
semnificații si iau înfățișarea de "cântec", fiind un act istovitor dar
peren(durabil). Ermetic si subtil, mesajul este ascuns de superficialitatea umană
fiind comparat cu imaginea meduzelor, transparenta lor înșelătoare "aflate sub
"clopotele verzi" si dă farmec valurilor mării.
Cromatica poeziei ne este redată de „azur", ce sugerează calm si
spiritualitate fiind regăsita in apă, element vital al vieții terestre si acvatice si
„verde" ce subliniază viată, prosperitate, armonie, progres.
Ca si elemente prozodice poezia este formata din două catrene, cu
versuri lungi, cu măsură de 13-14 silabe, rima încrucișată si ritm iambic.
In concluzie, poezia Joc secund" este o artă poetică modernista, ce se
apelează la "poezia pura,,, cu un limbaj cifrat, fiind purificarea realități umane
prin intermediul artei, produs exclusiv al minți autorului.