Joc secund(-Din ceas dedus-)

Ion Barbu
(modernism)
Modernismul este miscarea literara care inglobeaza toate modalitatile artistice care neaga
tiparele,sabloanele .Modernitatea se afirma ca o atitudine progresista ,o inaintare organica specifica
oricarei epoci culturale care asigura vitalitatea spiritului creator uman in consenc cu ideologicul si
socialul.
Conform Dictionarului de termeni literara in sfera acestui concepta inra toate curentele postromantice
de avangarda literara:expresionism,simbolism,dadaism.
Trasaturile poeziei moderniste au fost evidentiate de Hugo Friederich in lucrarea Structura liricii
moderne:Substanta lirismului modern diminueaza sentimentalitatea in favoare unei taioase
intelectualitati.Sentimentul individual este inlocuit de o interioritate neutra ,realitatii i se substituie
fantezia dictatorialaiar imaginii lumii, fragmentede lume.Aceasta noua orientare determina o
innoire a literaturii prin modalitatea originala de exprimare.Referitor la poezie au fost elaborate
urmatoarele deziderate:adoptarea lirismului subiectiv si inlaturarea obiectivitatii,ambiguitatea
limbajului si renuntarea la prozodia clasica.Din punct de vedere filosofic ,modernismul a fost
influentat de gandirea lui Nietzsche ,de psihnaliza lui Freud si de fenomenologia lui Husserl.
Teoreticianul modernismului romanesc este considerat a fi Lovinescu a innovat literatura prin
concentrarea scriitorilor in jurul revistei si cenaclului omonim Sburatorul.
Reprezentant valoric al modernismului romanesc, prin creatia sa Ion Barbu se inscrie in circuitul
universal.De profesie matematician, Barbu ajunge poet in urma unui pariu cu Tudor Vianu, cel dintai
afirmand ca intre poezie si matematica exista o simbolistica asemanatoare.Intalnirea dintre lirica si
geomtrie prezinta o relevare a esentelor prin coincidentia oppositorum si prin unitatea elementelor
disjuncte.
In monografia critica Ion Barbu ,Vianu distinge 3 etape in lirica poetului:etapa parnasiana ,baladicorientala si ermetica.
Etapa parnasiana cuprinde operele scrise intre 1919-1921 ,majoritatea poeziilor fiind publicate in
revista Sburatorul.Aceasta este o etapa a perfectiunii tehnice ,cu ecori din poezia romantica si
evocari ale antichitatii si a simbolurilor din mitologia greaca pentru a sublinia opozitia apolinicdionisiac.Pastelurile reprezentative sunt Lava si Copacul deoarece prezinta etapele desavarsirii
umane ,ipostaziind omul in relatie cu timpul,sinele si aspiratia sa spre absolut.Termenul parnasian
vinde de la muntele Parnas unde ,conform mitologiei grecesti ,locuiau Apollo si muzele.Astfel Barbu
face trimtere la arhetipuri la creatia originara ,poeziile sale constituind o metafora a inefabilului artei
care tinde spre imaterialitate.
Etapa baladic-orientala cuprinde poeziile publicate intre 1921-1925 (Dupa melci,Riga Crypto si lapona
Enigel,IsarlaK) care prezinta influenta orientale precum si evocari ale antichitatii.Creatia
reprezentativa este Riga Crypto si lapona Enigel ,considerata de critica literara ca si luceafar
intorsdeoarece Barbu dispune principiile umane invers operei eminesciene ,principiul feminin fiind
superior celui masculin.
Etapa ermetica cuprinde poeziile publicate intre 1925-1926 (Oul dogmatic,Ritmuri pentru nuntile
necesare).Aceasta etapa se adreseaza exclusiv cititorului initiat ,Barbu utilizand un limbaj
incifrat,abscons, cu dislocari topice care fac mesajul poetic inaccesibil lectorului neofit.Motivul
recurent este mitul pesterii care prezinta lumea ca o reflectare a egosului,iar poezia ca o reflectare a
reflectarii ,un joc secund care impune detasarea de lumea obiectuala.

Din ceas dedus apartine volumui Joc secunddeci se inscrie in etapa ermetica a creatiei lui
Barbu. Este cea mai cunoscut art poetic barbian, o ini iere ntr-un univers singular, care propune
att o concepie modern despre poezie, ct i un limbaj specific, ncifrat. Spre deosebire de textele
tradiionale n care, exprimndu-i opinia despre menirea artei i a artistului, autorii insistau asupra
raportului dintre creator i oper, dintre oper i cititor, dintre creator i instrumentele folosite, n cazul
acestei ars poetica accentul cade asupra semnificaiilor filozofice implicate de producerea artei.
Titlul Din ceas dedus reia sintagma din incipit i este o metafor care sugereaz ideea c
poezia (arta, n general) nseamn abstragere din contingent, ie ire din timp, proiectare n atemporal.
Tema o constituie creaia neleas ca joc secund. Dac jocul prim i aparine Creatorului i
trimite spre primul nivel al Creaiei (lumea pur, originar a ideilor), iar jocul secund, n aceast
ordine de idei, ar fi reprezentat de Facerea lumii concrete, materiale, ar nsemna c poezia este un joc
ter, fiind o copie a copiei. Poetul ns demonstreaz c arta are capacitatea de transfigurare i de
transcendere a realului, devenind o reflectare a lumii ideale din prima creaie. Spre aceast idee
conduce deci descifrarea metaforelor-simbol prezente n tot discursul liric.
Din punct de vedere compoziional, textul este alctuit din dou secvene corespunztoare
fiecruia dintre cele dou catrene: primul conine o definiie ermetic a poeziei, al doilea sugereaz
rolul poetului nsui.
Prima secventa poetica defineste actul plasmuirii aartistice ca o forma de accedere la esenta
lucrurilor ,de fuzionare a contingentului cu transcendentul.Sintagma din ceas dedussugereaza ca
poezie constituie o abtragere din temporalitate ,deoarece impune o detasare de lumea obiectuala.Prin
evocarea mitului pesterii ,realitatea se reflecta in planul constiintei astfel ca principiile se inverseaza
,creasta devine adanc pe axa verticala cosmica ,proiectia acesteia rasfrangandu-se in adancul
apelor.Poezia se obtine prin reflectarea realitatii in esenta fiintei.Lumea se reflecta prin apa ,careia i se
atribuie motvul specular al oglinzii .Reflecterea constituie astfel o sublimare a vietii prin
retorsiune.Poezia,arta este conform opiniei lui Barbu un rezultat al reflectarii ,spiritului nostru,act clar
de narcisim ,de autocunoastere si semn al mintii.Atributul cromatic azurdeoarece apartine planului
cosmic ,conoteaza eternizarea prin creatie.Datorita caracterului sacru al artei ,fapt sugerat prin
atributul mantuit aceasta se inscrie in sfera tiparelor orginare .Sintagma inecarea cirezilor agreste
sugereaza elementele lumii materiale de care poetul trebuie se sa detaseze.Prin eliberarea de povara
materialitatii ,jocul secund,poezia ,actul creator devine mai pur.
A doua secventa poetica prezinta rolul poetului.Nadirul ,opus zenitului, face apel la planul
subconstientului care in cazul artistului este in faza latenta deoarece este mereu capabil sa produca
valori noi,este in ipostaza increatului.Saint Exupery afirma ca in fiecare dintre noi zace un Mozart
asasinatdevenit metonimic pentru poet.Sintagma poetul ridica insumareaconstituie o metafora la
adresa poetului care prin creatia sa trebuie sa sintetizeze esentele , sa capteze unitatea
cosmogonica.Harfele rasfiratefac trimitere la natura orfica a poeziei ,Orfeu fiind considerat
prototipul poetului universal ,precum si la muzicalitatea creatiei originare.Sintagma zbor
inverssubliniaza faptul ca poezia se sintetizeaza plecand de la realitate si nu invers deoarece conform
opiniei lui Gide cunoasterea pe care nu a precedat-o o senzatie este de prisos.Astfel poezia poate fi
considerata un zbordar nu spre inaltimile ceresti,vizibile oricui ,ci un zbor inversspre esentele
nevazute ale lucrurilor.Poezia devine un cantec ascunsprin care eul poetic reface unitatea cosmica
initiala.El prezinta principiul sunetului care se propaga ,se diminueaza.Pentru a recupera sonoritatea
primordiala este necesara o intoarcere la arhetip, poetul intrand in rezonanta cu eterul si recuperand
forta initala a creatiei.Comparatia din ultimele versuri conoteaza marea ca forma a genezei.Meduzele
evoca fascinatia mortii ,o frumusete care poate fi contemplata doar prin scufundare.Astfel simbolul lor
evoca o descompunere a sinelui ,prin inchiderea intr-un spatiu interior,dar si profunzimea vietii
inconstiente.Clopotul reprezinta un simbol al rezonantei si al suntelui ,iar atributul cromtic verde
inglobeaza atat albastrul celest cat si galbenul solar.

n ceea ce privete tipul de lirism cultivat de Ion Barbu n aceast perioad a crea iei sale, se observ
totala obiectivare, retragerea eului liric din text, a a cum o demonstreaz folosirea exclusiv a
formelor de persoana a III-a. n acest fel, enunurile poetice capt o tonalitate senten ioas, versurile
devenind o succesiune de adevruri general valabile. Sintaxa (apar aproape numai propoziii
principale coordonate) accentueaz i ea aspectul gnomic al poeziei.
Modernitatea se manifesta la nivel stilistic prin prin motive literare(nadir,zenit,oglinda),limbaj
original ,abstract,sobrietatea stilului .Structura este insa de natura clasica ,poezia fiind alcatuita din 2
catrene ,cu marimea de 13-14 silabe si rima incrucisata.Ambiguitatea limbajului reiese din asocieri
inedite ,dislocari topice ,inversiuni sintactice,elipse verbale ,stil gnomic.