Sunteți pe pagina 1din 3

Lectia despre cub

Nichita Stanescu

Neomodernismul poetic este un curent literar care este reprezentat de Generatia saizecistilor si se
remarca prin reintoarcerea poeziei la adevarata sa menire ,depasind astfel literatura proletcultista si
continuand traditia valoaroasa a perioadei interbelice.
Incepand cu 1960 se observa o reintoarcere a poeziei la lirism prin innoirea formelor de expresi
astfel:ambiguitatea limbajului,imaginatia debordanta care se imbina cu luciditatea,metafore
subtile,preferinta pentru discursul liric sub forma de confesiune,promovarea unor asocieri
inedite,inlaturarea oricarui compromis tematic sau stilistic ca si marca a depasirii literaturii
proletcultiste.
Nichita Stanescu este un poet reprezentativ al Generatie saizecistilor ,opera sa incadrandu-se literaturii
postbelice si in curent neomodernist.In privinta creatiei sale se disting 3 etape:prima ,supranumita cea
a exuberantei ,incluzand volumele Sensul iubiriisi O viziune asupra sentimentelor Versurile
exprima exuberanta specifica adolescentei . Eul se afla in armonie cu sine si cu lumea,care devine
treptat singura certitudine ; teme si motive folosite : trezirea din somn , lumina , rasaritul , zborul ,
transparenta . .A-II-a etapa face trecerea spre un lirism interiorizat ,reflexiv fapt ilustrat in volumele
11 elegii,Oul si sfera,In dulcele stil clasic. Constiinta lirica se scindeaza , timpul este perceput in
mod dureros . Se creaza un cuplu simbolic creator opera . Poetul incepe sa abordeze miturile, in
versiuni originale . Eul incepe cautarea tragica a sinelui . Apare si tema necuvintelor considerate de
poet ca unicul limbaj propriu creatiei lirice . A treia etapa considerata cea de maturitate include
volume precum Opere imperfecte,Epica magnacare urmaresc analiza actului creator. Pentru poet,
liricul este singura realitate acceptabila . Poezia nu se scrie cu cuvinte, ci cu sine insusi .
In lucrarea Nichita Stanescu:orizont imaginar Corin Braga prezinta trasaturile celor 3 etape ale
creatiei poetului:poezia metaforica(structura mediata, reda o imagine prin alta imagine),poezia
simbolica si de viziune(prezinta perceptii si intuitii obscure,ireprezentabile in sine) si metapoezia(care
prin transfigurarea in cuvant se sugereaza dorinta de supravietuire a artistului).
Volumul Opere imperfectepublicat in 1979 ,care se deschide cu poezia Lectia despre cubconstituie
in ansamblu o meditatie asupra frumosului.Se observa o diferenta fata de lirica anterioara deoarece
discursul liric devine unul al fragmentarii ,al dizolvarii interioare.Problematica voulumui este cautarea
perfectiunii .Avand in vedere ca volumul prezinta o structura simetrica ,circula debutand sugestiv cu
opera Lectia despre cubsi incheind cu poezia Lectia despre cercse poate afirma ca acesta
reprezinta un fals trat de estetica asupra producerii si receptarii operei de artaconform opiniei
criticului literar Stefania Mincu.
Poezia Lectia despre cubde Nichita Stanescu constituie o arta poetica in care accentul cade asupra
relatiei dintre creator si lume ,dintre opera si receptarea ei.Opera releva viziunea poetului asupra
conditiei artistului care reinterpreteaza si revalorizeaza insasi notiunea de frumos edificand o poezie
a deconstructiei,a formarii in sens negativ a frumosului si a perfectiunii.
Tema ilustrata in poezie este conceptia poetului asupra perfectiunii in arta prezentata prin dubla
relatie:creator si arta sa si publicul receptor si opera.Totodata este prezentata si tema creatiei ,surprinsa
in procesul realizarii ei.Poetul astfel surprinde in lirica sa ideea de imperfectiune in artaca replica la
estetica uratului,promulgata in literatura romana de Tudor Arghezi.
Titilul este alcatuit din substantivul lectie prin intermediul caruia scriitorul doreste intr-o maniera
didactica sa dezvaluie adevarata cale de accedere la perfectiunea artei.Titul contine si metafora
centrala a poezie cu valoare de simbol,cubul.Acesta este un corp geometric care conform Dictionarului
de simboluri datorita structurii si formei sale constituie un element al echilibrului,al desavarsirii ,un

simbol al perfectiunii.Insa acesta este si creatie umana,descrisa de poet ca fiind imperfecta si


artificiala.Asadar artistul neomodernist sugereaza prin acest simbol paradoxul creatiei umane,care este
perfecta si imperfecta totodata.
La nivelul compoziiei se pot delimita dou planuri: unul al crerii, cellalt al receptrii
frumosului..Prima parte prezinta intr-o maniera metaforica etapele muncii artistului .Din reteta
crearii unui obiect consideret perfect in spatiul tridimensiona,cubul, fac parteingredientelecare l-ar
putea ajuta pe artist sa acceada la perfectiune prin intermendiul operei sale.
Prima etapa o constituie participarea organica la actul creator ilustrata in poezie prin versul Se
ciopleste cu o dalta de sange.Aceasta secventa lirica face trimitere la mitul estetic, al identificarii artei
ca rod al suferintei.In literatura romana ,mitul jertfei pentru creatie este evidentiat in opera Mesterul
Manole sau in balada Manastirea Argesului.Se observa astfel in literatura romana preponderenta
acestui motiv,al transferului sacrificiului din sfera divina in cea profana pentru a se conferi caracterul
sacru si durabil al creatiei umane. Piatra este simbol al statorniciei, al materialului promordial. Ea se
formeaza intr-un interval destul de lung, prin solidificarea pamantului. Din punct de vedere al religiei
crestine, creatia omului s-a savarsit prin suflarea Duhului Sfant intr-un prototip al omului modelat din
lut.
A doua etapa implica atingerera magica a creatiei de catre parintele poeziei, de poetul orb,care vedea
esenta lucrilor (se lustruieste cu ochiul lui Homer).Versul ilustreaza planul profund la care se
realizeaza analiza actului creator,artistul consemnand
A treia etapa sugereaza transmiterea unei scantei divine , a unei iluminari ,a stralucirii necesare operei
de arta(se razuieste cu raze).Conotatia planul astral, transpunerea intr-un planul cosmic sugereaza
implicarea divinitatii in absenta caruia nu se poate realiza actul creator.
Dupa etapa plasmuirii urmeaza etapa manifestarii iubirii sub toate formele ei,in progresie:dragostea
creatorului pentru arta sa ,iubirea celor din jur pentru opera precum si iubirea femeii nobile, a infantei
pentru creatie care in paralel flateaza orgoliul poetului:Dupa aceea se saruta de nenumarate ori
cubul/cu gura ta, cu gura altora/dar mai ales cu gura infantei.Insa , in mod paradoxal perfectiunea
artei se naste de fapt din inefabila imperfectiune a creatiei finite.Prin analogie cu viata scriitorul
evidentiaza faptul ca perfectiunea nu este echivalenta frumusetii absolute.Acest aspect este surprins in
momentele cand un obiect sau o persoana care pare desarvarsita ,fara cusur ,aparent perfecta nu inspira
niciun sentiment de admiratie,de adoratie nu impresioneaza cu nimic .De fapt ,imperfectiunea
,sugerata in mod simbolic in poezie prin distrugerea unui colt al cubului ,individualizeaza confera
unicitatea necesara pentru a iesi din banalitate,de a se evidentia ,prin urmare de-a impresiona.
Ideea de progresie este realizata cu ajutorul verbelor la diateza reflexiv-impersonala ,care denumesc
actiunile prin care poetul descompune actul creator se ia,se ciopleste,se lustruiest,se
razuieste,se saruta.De asemenea structurile dupa aceea,cu gura faciliteaza acest proces si
confera corporalitate textului poetic.
Asemanator altor poezii ale lui Nichita Stanescu ,si in opera Lectia despre cub exista un punct in care
perspectiva eului poetic se schimba radical si surprinzator.Acest fapt este ilustrat prin gestul de
sfaramare unui colt de-al cubului ,astfel facilitand tranzitia la cea de-a doua secventa lirica.
Prin versurile finale:Toti ,dar absolut toti zice-vor/Ce cub perfect ar fost acesta /daca n-ar fi avut un
colt sfaramat poetul ironizeaza gustul canonic,goana dupa perfectiuni geometrice,acel apetit
estetic fals pentru obiecte slefuite,lustruite,perfecte,nevederea imperfectiunii funciare a
existentei.Repetitia pronumelui toti amplifica opozitia creator-fiinta comuna,publicul larg,
receptorul care prefera artificialul,falsa perfectiune.
La nivel prozodic, ideile poetice sunt prezentate cu ajutorul versului liber .Initiala ca si majuscula este
utilizata la inceputul fiecarui enunt dar nu si la fiecare vers.Ritmul interior,sacadat conferit de

repetitie ,absenta rimei clasice atribuie poemului o muzicalitate aparte care sugereaza astfel dramaticul
actului creator.
Ineditul expresiei poetice este evidentitat prin utilizarea metaforelor surprinzatoare(dalta de
sange,se lustruieste cu ochiul lui Homer,se razuieste cu raze),gradatia ideilor, ambiguitatea
limbajului,multitudinea de semnificatii a textului poetic.
Metafora-simbol cubul surprinde prin semnificatiile-i multiple aspectele ce intregesc viziunea lui
Nichita Stanescu asupra formei perfecte a artei. Cubul,corp geometric perfect dar si creatie a omului
reda prin propriai dualitate dubla ipostaza a artei:artificiala,slefuita,accesibila gustului
comun,infantil(dorinic de jocuri facile,copilaresti precum este cel cu cuburi)si cea imperfecta
,problematizanta pentru care opteaza poetul neomodernist deoarece aceasta este capabila prin
sinceritatea neslefuita caracteristica sa redea dramatismul faptului viu, al existentei autentice.
Opinie
In concluzie, Lectia despre cub este un text un text reprezentativ pentru lirica neomodernista atat
prin tema abordata (creatia cat si modul de receptare al artei) cat si prin ambiguizarea limbajului
poetic, prin prezenta metaforei cheie si prin elementele de versificatie.