Petre Andrei

XII-B

Lecia despre cub

De Nichita Stnescu
- eseu argumentativ Neomodernismul a aprut ntre anii 1960-1970, secolul XX i este orientarea literar
care a revenit la lirism dup perioada proletcultist, care pusese poezia n slujba ideologiei
comuniste. Cel care a deschis aceast reafirmare a lirismului autentic a fost Nicolae Labi care
se rentoarce la marele modele artistice ale perioadei interbelice si care redescoper fiorul
tririi. Talent promitor moare la doar 21 de ani lsnd cteva poeme remarcabile din care se
detaeaz: Moartea cprioarei.
Generaia 60 a redescoperit subiectivitatea, senzorialitatea, afectivitatea i mai ales
puterea expresiv a limbajului de ale turna intr-o forma inedit.
Nichita Stnescu reconstruiete limbajul poetic i schimb lirica reflexiv aa cum se
constat mai ales in volumele de poezii: 11 elegii, Necuvintele, In dulcele stil clasic.
El este considerat a fi unul dintre inovatorii limbajului poetic in literatura romna, schimbnd
sensul i planul speculaiei poetice lirismul su fiind neateptat, captnd atenia cititorului.
Printre elementele neomoderniste regsite n poezia lui Nichita, amintim tematica specific
mbinat cu motive literare precum cuvntul, focul, mna, zborul, lumina. Alte elemente mai
sunt cultivarea ironiei, spiritul ludic, ambiguitatea limbajului.
Nichita Stnescu nscut in 31 martie 1933, Ploieti, judeul Prahova si decedat in 13
decembrie 1983 n Spitalul Fundeni din Bucureti a fost un poet, scriitor i eseist romn, ales
post-mortem membru al Academiei Romne. Considerat att de critica literar ct i de
publicul larg drept unul dintre cei mai de seam scriitori pe care i-a avut limba romn, pe care
el nsui o denumea dumnezeiesc de frumoas , Nichita Stnescu aparine temporal,
structural i formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului romnesc din anii 1960-1970.
Nichita Stnescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu i Eugen
Simion, un poet de o amplitudine, profunzime i intensitate remarcabile, fcnd parte din
categoria foarte rar a inovatorilor lingvistici i poetici.
Poezia Lecia despre cub cu care se deschide volumul intitulat Opere imperfecte
constituie o art poetic neomodernist poetul exprimndu-i direct convingerile despre creaie,
despre menirea operei de art si despre rolul creatorului. Artele poetice neomoderniste nu
privesc creaia din exterior, ci din interior, punnd-o in centrul universului celui care o creeaz.
Astfel Lecia despre cubdevine o meditaie asupra creaiei exprimat metaforic prin
substantivul cub si evideniaz faptul ca frumosul artistic se nate paradoxal prin
imperfeciunea creaiei, a formei finite a acesteia.
Titlul conine substantivul lecie care alturi de verbele impersonale din text ilustreaz
un punct de vedere didactic prin care autorul vorbete despre calea ce trebuie urmat spre
perfeciune. Cubul ns este metafora simbol a textului pentru ideea de perfeciune dar totodat
fiind o creaie a omului prezint faptul c acesta este imperfect n acelai timp.
Tema creaiei si viziunea neomodernist despre lume se reflect n mod direct n textul
liric. Tema principal a poeziei este perfeciunea formal a obiectului, metafora a oricrei
forme materiale, animat sau inanimat. Acest cub ar putea fi chiar o parabol a existenei

umane, a omului cruia i lipsete tocmai un col pentru a fi perfect. Alte teme care se mbin
cu tema principal sunt aspiraia ctre perfeciune, inocena operei de art perfect, regretul.
Poezia este alctuit din dou pari distincte cruia i corespund trei secvene lirice.
Prima secvena poetic ii corespunde etapa creaiei, a operei de art, a cubului cu un col
sfrmat. Secvena iniiala este structurata sub forma unei reete. Piatra simbolizeaz lumea
real drept surs de inspiraie a autorului iar articularea nehotrta a substantivului bucat
prezint faptul ca orice lucru poate sta la baza creaiei artistice. Autorul trece de la materia
bruta bucata de piatr la produsul finit cubul mbinnd trei elemente: talentul, truda si
pasiunea prin dalt de snge, esena creaiei si nemurirea ei prin ochiul lui Homer si
elementul sacru al artei prin lumina sacr dat de raze.
In cea de-a doua idee a primei secvene relaia trece de la creator-creaie la raportul
dintre lume si opera, la receptarea consumatorului, trecere exprimat prin gestul srutului
semn nu doar al adoraiei ci i o modalitate de a transfera starea afectiv a creatorului i a lumii
ntregi asupra operei de art Dup aceea se sruta de nenumrate ori cubul/ cu gura ta, cu gura
altora/ si mai ales cu gura infantei .
Ultima idee a primei secvene cuprinde renunarea creatorului la perfeciune prin
anularea ei cu ajutorul ciocanului, aciunea petrecndu-se intr-un ritm alert, rapid, autorul
prezentnd faptul ca in univers nu exist perfeciune i c certificarea valorii o d timpul. In
viziunea autorului imperfeciunea fiind o calitate care definete fiecare individ i unicitatea
fiecruia genernd astfel atracie si plcere.
Cea de-a doua secvena prezint receptarea uman, care interpreteaz imperfeciunea
creaiei ca un defect acetia fiind obinuii cu un anumit fel de oper. Receptorul preia
imperfeciunea cubului ca o dificultate a creatorului de a crea un obiect perfect, acesta ne fiind
uimit de un lucru stricat. Repetarea pronumelui toi prezint diferena de viziune dintre
creator si public iar ce cub perfect ar fi fost acesta /de n-ar fi avut un colt sfrmat prezint
faptul c aceast viziune nu este asemntoare intre poet si receptor.
Muzicalitatea textului se realizeaz prin elementele de prozodie, poezia fiind format
doar dintr-o singur strof, cu versuri inegale, msur variabila, ritm iambic, in care se
folosete tehnica ingambamentului iar absena rimei clasice confer versurilor o muzicalitate
aparte, ce transmite dramatismul actului de creaie.
La nivel stilistic poemul este caracterizat de metafore, procesul creaiei fiind format nc
de la nceput prin metafore dalt de snge, ochiul lui Homer, raze, fiecare metafor
avnd o semnificaie proprie talentul, esena, sacralitatea. Cubul este metafor central a
poeziei conferind ambiguitate poeziei, acesta exprimnd creaia, arta pe care autorul o creeaz.
In opinia mea, poezia prezint faptul c perfeciunea este subiectiv fiecare individ
privind intr-un mod diferit lucrurile, iar Nichita Stnescu prezint o viziune original diferita de
cea comun.
In concluzie, poezia Lecia despre cub de Nichita Stnescu este un text reprezentativ
pentru lirica neomodernista in care autorul i exprim viziunea sa despre lume, o lume
nnebunit dup perfeciune, care nu apreciaz lucrurile mrunte si care este obsedat in gsirea
celei mai mici imperfeciuni.