DIVERSITATEA DE VIZIUNE IN POEZIA INTERBELICA

Epoci culturale vizate:

PERIOADA

INTERBELICA

Coordonate:

Perioada interbelica reprezinta o etapa de efervescenta creatoare pentru poezie, care dobandeste o constiinta de sine, si, deci, o existenta proprie (Nicolae Manolescu).
Ca urmare a tensiunii intre originalitatea spiritului creator al unei generatii de poeti valorosi si orientarile literare/culturale dominante in epoca(modernismul, traditionalismul, avangarda), poezia romana se innoieste si cunoaste o diversitate tematica, stilistica si de viziune.

Opinii despre tema propusa

Se poate afirma ca, pana dupa Primul Razboi Mondial, tot ceea ce se opune poeziei este altceva decat poezie, caci poezia nu are un interior, un spatiu propriu destul de larg incat sa faca posibile mai multe sensuri ..[..] poezia are acum o constiinta de sine si, deci, o existenta proprie, dupa legi care sunt numai ale ei, o evolutie, o miscare previzibila in timp. (Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei)

Actiunea modelatoare a operelor lasate de Arghezi, Barbu, Blaga va fi indelungata, cei trei scriitori ramanand, pana astazi, clasici ai modernismului poetic romanesc, nu doar in sensul exemplaritatii, ci si in acela( mai profitabil in dezvoltarea literaturii) al stimularii energiilor creatoare vizand diferentierea[..] Provocatoare la data aparitiei, operele lor au devenit in timp, elemente de stabilitate in sistemul complex al poeziei nationale. (Mircea Scarlat, Istoria poeziei romanesti III )

Ca urmare a manifestarii simbolismului si a teoretizarii sincronismului de catre E.Lovinescu, dar si datorita unor autori cu o puternica individualitate creatoare,in perioada interbelica poezia dobandeste o constiinta de sine si,deci, o existenta proprie (Nicolae Manolescu).Modernismul,traditionalismul sunt orientari literare si culturale care pot oglindi experientele si varietatea lirismului interbelic, dar care nu definesc in mod exclusiv creatia marilor poeti ai vremii, unde co-exista tendinte diverse, expresie a tensiunii intre originalitatea spiritului creator si orientarile dominante in cultura vremii.

Experienta simbolismului, numit de Nicolae Manolescu cel dintai curent poetic, pregateste aparitia poeziei moderne, care are o constiinta de sine si, deci, o existenta proprie, atat prin modificarile tematice (introduce poezia citadina), de limbaj(se cultiva versul liber) , cat si de viziune( lipsa transcendentei impune o anumita relatie a poetului cu lumea).Conceperea si construirea volumului de versuri ca un intreg semnificativ, prefatat si chiar incheiat de o arta poetica reprezinta o dovada a constiintei de sine a poeziei moderne.

Lirica lui George Bacovia, poet simbolist prin excelenta( ca tehnica si sensibilitate), se distanteaza de aceea a primelor sale doua volume, prin transformarea elementelor simboliste in manierism, prin exprimarea unui sentiment de alienare sau de indiferenta.Traseul discursului liric bacovian, de la o poezie sugestiva la simbolismul manierist si la tranzitivitate, este chiar drumul poeziei moderne.

Modernismul romanesc este sustinut de numeroase publicatii ale vremii, dar se constituie ca doctrina estetica in lucrarile lui Eugen Lovinescu, fiind promovata de acesta prin intermediul revistei si al cenaclului Sburatorul. In esenta, teoriile lui Lovinescu pornesc de la ideea ca exista un spirit al veacului(saeculum), care determina, in ansamblu, sincronizarea culturilor europene, prin accelerarea schimbului de valori.Conform principiului sincronismului, sunt necesare unele mutatii de ordin tematic si estetic, care sa indeparteze literatura romana de traditionalismul samanatorist si gandirist si sa o inscrie in modernitate.Cu privire la poezie, aceste mutatii privesc trecerea de la tematica preponderent rurala la una de inspiratie citadina, evolutia de la epic la liric, subiectivismul, intelectualizarea emotiei.

Diversitatea de viziune poate fi sesizata in opera fiecaruia dintre clasicii modernismului, Arghezi, Blaga si Barbu.

Lucian Blaga

Motivul poetic al luminii apare ca simbol al cunoasterii si al iubirii in volumul de debut, fiind recurent in intreaga opera.Cele doua concepte filozofice originale ale poetului-filozof, Lucian Blaga: cunoasterea luciferica si cunosterea paradisiaca sunt transpuse in arta poetica Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, prin opozitia dintre metafora lumina mea ( cunoasterea poetica, de tip intuitiv) si lumina altora( cunoasterea de tip rational, logic). Incipitul si finalul artei poetice sugereaza atat atitudinea poetica de cunoastere fata de tainele lumii, cat si temele majore ale creatiei poetice: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ []/ caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte. Poezia inseamna intuirea in particular a universalului si este un act de iubire.Metaforele enumerate sugereaza temele liricii blagiene,imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterul lumii: flori- viata/efemeritatea/frumosul, ochi- cunoasterea/contemplatia poetica a lumii, buzeiubirea/rostirea poetica, morminte- tema mortii/eternitatea.

Tudor Arghezi

In Testament, poezie din volumul de debut Cuvinte potrivite(1927), autorul anunta optiunea sa pentru estetica uratului, o categorie a liricii moderne, introdusa de Charles Baudelaire in volumul Les Fleurs du Mal.Arghezi considera ca orice aspect al realitatii, indiferent ca este frumos sau urat, grotesc sau sublim, poate constitui material poetic: din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi. Volumul Flori de mucigai(1931) se realizeaza in viziune moderna, determinata de estetica uratului, atat la nivel tematic(universul poetic inspirat de lumea inchisorilor), cat si ca registru stilistic( cu elemente argotice si populare).Portretele individuale( Tinca, Rada, Ion, Fatalaul) sau colective( Galere, Cina, Mortii) ale unei umanitati decazute releva dualitatea atitudinii poetice , care surprinde in acelasi timp brutalitatea si candoarea, caderea si cloipa de gratie.Arta poetica din acest volum, Flori de mucigai, concentreaza o serie de categorii negative ale poeziei moderne: estetica uratului, transcendenta goala, crestinismul in ruina, timpul crepuscular.

Ion Barbu

O alta cale a modernismului alege poetul-matematician Ion Barbu, care opteaza pentru ermetism (expresie a unei tendinte de ascundere, de incifrare a sensului poeziei printr-o exprimare care presupune o initiere a cititorului; ermetismul solicita intelectual in procesul descifrarii textului literar si mai putin afectivitatea) si poezia pura, concepte utilizate initial despre poezia lui Mallarme. In acest sens, in arta poetica Joc secund (Din ceas, dedus), cuvantul joc din titlu sugereaza o combinatie a fanteziei, libera de orice tendinta practica, iar asocierea adjectivului secund plaseaza jocul in zona superioara a esentelor ideale. In aceasta arta poetica moderna (ermetica), G. Calinescu surprinde aspecte legate de sensul poeziei, dar si de rolul poetului: Aceste doua strofe sunt insasi definitia poeziei: Calma creasta a poeziei este scoasa (dedusa) din timp si spatiu, adica din universul real (din ceas), nu este un joc prim, ci un joc secund, o imagine ireala intr-o apa sau intr-o oglinda. Poetul nu traieste la zenit, simbolul existentei in contingent, ci la nadir, adica in interior, in eul absolut, care nu e efectiv, ci numai latent. Poezia este un cantec de harfe, rasfrante in apa, sau lumina fosforescenta a meduzelor care sunt vazute numai pe intuneric, adica atunci cand ochii pentru lumea intinsa se inchid. Asadar, poezia pura, ermetismul directia modernista abordata la noi de Ion Barbu reprezinta cea mai violenta reactie impotriva literaturii declamatorii; lirica moderna constrange limbajul la functia paradoxala de a exprima si de a ascunde sensul in acelasi timp (Hugo Friedrich)

George Bacovia

Critica recenta subliniaza ca G. Bacovia depaseste estetica simbolismului, mai ales prin viziunea novatoare, care impinge experientele poetice pana la ultimele consecinte. Manolescu vorbeste despre antisimbolism, iar Mircea Cartarescu vede in Bacovia din ultimele volume un precursor al postmodernismului: versuri prozaice, plate, destructurate, pline de inserturi livresti, [] sintagmele orale, lipsa totala a metaforei, a incifrarii, a sensului secund, configureaza o poezie gestuala, a improvizatiei, aleatoriului, accidentalului.
Viziunea crepusculara, discursul liric restrans la un numar minim de cuvinte, cromatica obsedanta, dominata de non-culori (alb-negru), inlocuirea muzicalitatii simboliste cu principiul disonantei sau cu notarea sunetelor dizarmonice si a zgomotelor stridente, reluarea obsesiva a unor cuvinte-cheie, toate dovedesc o intuitie artistica exceptionala. Obscuritatea, spaima, atractia de neant, instrainarea, grotescul, anormalitatea, boala sunt categorii negative ale liricii moderne, existente in opera lui George Bacovia. Desi n-a avut vocatie de teoretician, poeziile initiale din volumele omonime Plumb (1916) si Cu voi (1930) au rol de arta poetica simbolista, respectiv, modernista. Ultima reia conventiile (conditia geniului insingurat, antiteza geniu-lume, retorismul constructiilor exclamative), nu sensibilitatea romantica, intr-un text poetic fragmentat, care exprima un sentiment de blazare, alienare: O, genii intristate care mor / In cerc barbar si fara sentiment, - / Prin asta esti celebra-n Orient, / O, tara trista, plina de humor.

Concluzie

Oscilatia intre viziunea poeziei din secolul al XIXlea si noua estetica (a uratului), intre versul liber si prozodia clasica, traditionalismul tematic in formule moderne, variatia registrelor stilistice in aceeasi opera (religios, popular, argotic), imbogatirea limbajului poetic cu noi domenii lexicale (filozofic, teologic, argotic) sunt trasaturi ale liricii interbelice care coexista fie in epoca, fie in opera aceluiasi poet.