Destinul literaturii in anii `20 - `30 a fost profund marcat de doua fenomene: manifestarea

simbolismului, care precede poezia modernista interbelica, si teoretizarea sincronismului. Prin

sincronismul lovinescian se explica, in parte, dezvoltarea intregii literaturi a epocii, inclusiv a
romanului modern, experienta simbolismului european devinde punctul de pornire al poeziei
interbelice. Dar si romanul si poezia sunt expresia unei noi sensibilitati, citadine, care modifica
relatia dintre om si lume, felul in care artistul se intelege acum pe sine si in raport cu lumea
exterioara.
Poezia moderna rezulta din simbolism si simbolismul reprezinta el insusi, intr-o masura,
o experienta suficienta in sine, inchisa. Simbolismul e nu doar un inceput, ci si un sfarsit.
Refuzand retorica, didacticul, anecdoticul, poetul simbolist incearca sa intemeieze poezia nu pe
ce exprima, nici pe functia ei, ci pe ea insasi, ca un mic univers intr-un raport de paralelism cu
universul real, coerent si autonom prin ritmul interior de care se lasa condus.
Dincolo de relatia pe care criticul o stabileste cu simbolismul, este cazul sa observam o
caracteristica esentiala a poeziei interbelice, aceea de a-si constitui propiul domeniu si univers
imaginar - de teme, motive, viziune, stil - de a deveni, o experienta suficienta siesi.
Modernismul apare in literatura secolului al XX-lea si cuprinde toate acele miscari artistice care
exprima o ruptura de traditie, negand, in forme uneori extreme, epoca ori curentul care le-a precedat.
Desprins din miscarea simbolista, modernismul a incearcat sa puna de acord expresia artistica cu
viata moderna, cu sensibilitatea epocii si a contribuit la imbogatirea mijloacelor de creatie artistica.

De exemplu, Ov.S Crohmalniceanu in Literatura romana intre cele doua razboaie

mondiale, inventariaza numai in lirica argheziana un numar impresionant de teme si de ipostaze
ale lirismului: de la lirismul individualismului impertinent, la lirica mandriilor solitare, lirica
neintelesilor, a blestematilor si a insetatilor de absolut, a universului taranesc, a temnitei ca
infern, a microcosmosului domestic, a erosului domestic sau a jocului si a senectutii. Lirica
argheziana recupereaza, de asemea, si o tema aerosului neinteles, cu ecouri eminesciene, sau
tema baudelaireana a uratului, in Flori de mucigai.
Lirica lui lucian blaga se va constitui, in buna masura, in jurul unor teme expresioniste, in
care prezenta eului este puternic marcata de aventura cunoasterii: participare la misterul
universal, fiorul absolutului, sensul creator al existentei , dragostea, moartea, timpul, instrainarea,
opozitia sat-oras, toate vazute sub semnul unui fior metafizic. Generic vorbind, poezia lui Lucian
Blaga este una a reprezentarilor comice si a fiorului metafizic.
Universul tematic al poetilor modernisti poate fi, in cele din urma redus la o singura si
generica tema: imaginea ontologica a omului, surprins in aproximarile si in instrainarile sale, in
dilemele sale rezultate din incercarile de a da un sens inalt vietii si universului. Poetii modernisti
sunt, asadar, toti, intr-o forma sau alta, marcati de cea mai presanta dintre problemele
modernitatii: sensul existentei.

Diversitatea stilistica- Se poate spune ca poetii precum Barbu, Blaga, Arghezi au beneficiat de
experientele avagardei, in sensul despartirii definitive de limbajul poeziei dinaintea Primului
Razboi Mondial. A fost si aceasta o cale de a figura un imaginar poetic specific, suficient siesi, o
cale prin care poezia si-a dobandit propriul univers. In acest context, interesul pentru metafora
revelatorie, de exemplu, va deveni prioritar la Lucian Blaga. Tot o noutate este si metaforasimbol argheziana prin care este sublimata o realitate, adesea imunda, in spatele careia se ridica,
insa, umbroasa, o alta realitate, realitatea poeziei.
Diversitatea stilistica a liricii interbelice se reflecta si in modul variat in care sunt figurate
motive poetice noi. Un motiv precum cel al divinitatii este reprezentat in psalmii arghezieni fie
prin apelul la vechile imagini - cu reminiscente din viziunea populara.
In concluzie Creatia lor este expresia unei largiri fara precedent a orizontului
tematic si de viziune, a unei sincronizari cu marea poezie europeana.
Suprarealism si expresionism, experimentalism si fior metafizic, imagism si
poezia chtonica, ermentism si spiritualism sunt doar cateva ipostaze ale
peisajului poeziei interbelice. Si, ca si in cazul perioadei de dupa Eminescu,
despre care Maiorescu spunea ca va fi profund marcata de lirica eminesciana, in
egala masura epoca interbelica va marca poezia de dupa al Doilea Razboi
Mondial, in ciuda tuturor seismelor sociale si politice.

*Sa vorbesti mai mult despre tema iubirii si despre Ion BArbu de care nu
am gasit nimic *