Tudor Arghezi Lirica argheziana ilustraza diversitatea poeziei interbelice, prin numarul impresionant de teme: poetul si poezia (in

numeroase arte poetice), conditia umana si relatia cu divinitatea, universul rural, natura, temnita ca infern, revolta sociala, microcosmosul domestic, iubirea (erosul domestic, eroul neinteles), jocul si impunand tema baudelaireana a uratului si crestinismul in ruina (categorii negative, dupa Hugo Friendrich). Starea agonica, sentinetul neputintei si al parasirii de Dumnezeu, sufletul bolnav, insingurarea, cunostinta propriei damnari sunt atitudini umane relectate in lirica moderna definita prin categoria negativa a crestinismului in ruina, care isi gaseste concretizarea in ciclul celor 16 Psalmi, raspanditi in intreaga opera argheziana (dintre care 9 sunt cuprinsi in volumul Cuvinte potrivite). Psalmul arghezian este creat de o constiinta problematizanta, iar starile contradictorii ale psalmistului care penduleaza intre credinta si tagada exprima dramatismul conditiei umane, cautarea dialogului cu Dumnezeu intr-o lume desacralizata. Tudor Arghezi este un innoitor al limbajului poetic, in directia liricii moderne: ambiguitatea si forta de sugestie se realizeaza prin schimbari esentiale la nivel sintactic si lexical. Sparge tiparele topice si sintactice sintaxa de dezarticuleaza, materialul lexical curent imbraca semnificatii neobisnuite, incat creeaza un nou limbaj poetic. Limbajul socant aduce neasteptate asocieri de termeni: argorici, religiosi, arhaisme, neologisme, expresii populare, cuvinte banale sau acumularea de cuvinte nepoetice, care dobandesc valente estetice. Jocul cuvintelor reda jocul ideilor, iar poezia este, pentru Arghezi, esenta de cuvinte extrasa din limbajul comun. Rolul poetului este de a potrivi cuvintele pentru ca nicio jucarie nu e mai frumoasa ca jucaria de vorbe (Tudor Arghezi), si de a corporaliza ideile. Materialitatea imaginilor artistice confera forta de sugestie a ideii. Fantezia metaforica, asocierile semantice inedite confera forta de transfigurare a realitatii; se cultiva epitetul rar, oximoronul, iar metafora provoaca o contaminare de lucruri obiectiv si logic incompatibile (Hugo Friedrich, op. cit.). Innoirile prozodice sunt cultivarea versului liber si combinarea diversa a unor elemente ale versificatiei clasice. Ov. S. Crohmalniceanu considera ca opera poetului constituie o sinteza a temelor si a directiilor liricii moderne si ii dedica in lucrarea sa capitolul initial, intitulat Miracolul arghezian: Arghezi a silit [poezia romaneasca] sa parcurga, arzand etapele, in aceiasi ani, momentul post-simbolist al revolutiei poetice moderne din preajma Primului Razboi Mondial si sa se sincronizeze pe deplin cu spiritul veacului[...] Mai mult, Arghezi a deschis principalele drumuri ale poeziei romanesti interbelice. Miraculoasa e siguranta cu care el a intuit toate formele liricii moderne. Poezia fiorului religios, poezia sentimentului cosmic, poezia chtonica, poezia vizionara, poezia teorii mistice, poezia primitivitatii, poezia universului domestic, poezia razvratirii..., poezia jocului..., poezia absurdului, isi afla punctele de plecare in opera lui. 3. Traditionalismul este mai de graba un program decat o sensibilitare reala[...]. Daca modernismul e un mod de a simti traditionalismul e aproape in intregime un stil. Conceptul de traditionalism, vehiculat in perioada interbelica prin opozitie cu modernismul, reprezinta o tendinta a literaturii de a se indrepta spre lumea satului, spre folclor, spre istorie, spre primitivism (prin respingerea ideii de civilizatie) . Fara a fi o

miscare unitara, traditionalismul interbelic se manifesta, in principl, pe linia spiritualistortodoxista imprimata de revista Gandirea (condusa din 1926 de Nichifor Crainic, principalul ideolog al gruparii gandiriste) si de cele doua articole-program : Revolta fondului nostru nelatin de Lucian Blaga si Sensul traditiei de Nichifor Crainic. Volume ale poetilor Ion Pillat (Pe Arges in sus, 1923, Satul meu, 1925, Biserica de altadata,1926) si Vasile Voiculescu (Parga, 1923; Poeme cu ingeri , 1927), aparute in deceniul al treilea, sunt reprezentative pentru lirica traditionalista, prin cultivarea unor teme specifice: locurile natale (satul, casa parinteasca, imprejurimile, biserica, cimitirul),timpul ciclic, aspecte ale vietii rurale(ceremonii de nunta si de inmormantare, muncile campului), la care se adauga componenta ortodoxista specifica lui Vasile Voiculescu(aparitia ingerilor ca mesajeri ai divinitatii, poeme-icoana). Ca formule poetice(stilistic , prozodic), in creatiile lor se utilizeaza o suita de tehnici moderniste,dar si altele care se circumscriu poeziei clasice. Spre exemplificare, alegem din volumele mentionate poeziile Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat si In Gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu. Poezia Aci sosi pe vremuri este o meditatie nostalgica plina de subtilitati muzicale pe tema timpului ciclic si a iubirii asociate cu motivele traditionaliste casa amintirii (casa parinteasca) natura din imprijurimile satului, clopotul din turnul vechi. Universul casei parintesti, elementele vietii patriarhale sunt cadrul unei iubiri dublate: ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu:/ Pe urmele berlinei trasura ta statu. Referintele culturale( nume cu sonoritati din secolul XIX-Calyopi, Ellad, Le Lac; Sburatorul-si moderne, de la inceputul secolului XX-Francisc Jammes, Horia Furtuna) si indicii de timp/deixisul temporal(timpul trecut si prezent al verbelor , adverbe si prezent al verbelor, adeverbele pe vremuri/ ieri/ acum, cuvintele cu tenta arhaica si regionala in evocarea trecutului : haiduc, potera,berlina, crinolina) semnaleaza decalajul dintre cuplul bunicilor si cuplul nepotilor, care urmeaza in doua planuri temporale, in mod ciclic aceleasi gesturi ritualizate. Poem iconografic In Gradina Ghetsemani se inspira din motivul biblic al Rugaciunii lui Iisus pe Muntele Maslinilor dupa Cina cea de taina. Poetul retine din Evanghelie zbuciumul interior: Si fiind in zbucium, mai cu staruinta Se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca niste picaturi de sange ce cad pe pamant(Luca 22.44), dar deplaseaza accentul dinspre componenta divina spreomenescul suferintei. Astfel estealcatuita din patru catrene cucaracter descriptiv. Primele trei strofe surprindplanul subiectiv, impotrivirea lui Iisus in fata destinului (Isuslupta cu soartasi nu primea paharul...), iar ultima amplificasuferinta, carese rasfrange asupra planului exterior, alnaturii (Deasupra, fara tihna, seframantau maslinii/ Pareau ca vorsa fugadin loc, sa nul mai vada...). Postura chiristica estetragica prinomenescul ei : cazut pe branci in iarba se-mpotrivea intruna. Avangarda 4. Forma extrema a modernismului, care proclama ruptura totala cu estetica traditionala (dar si cu normele gramaticale) si sustineexperimentul, avangarda romaneasca(modernismul programatic) cuprinde o serie de reviste (constructivismul : Contimporanul, 75 HP,Punct; suprarealismul: Integral unu etc.), in care publica poeti precum: Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Ion Vinea si care ilustreaza diverse tendinte: dadaism, , constructivism, suprarealism etc.

Manifestele avangardei sustin eliberarea expresiei umanese sub toate formele rigide : Manifest activist catre tinerime de Ion Vinea (1924, publicat in Contimporanul) sau poezia Manifest de Sasa Pana (1928, publicat in primul numar al revistei unu ),care se deschide cu un adevarat strigat de lupta extras dintr-untext al poetului Ilarie Voronca: cetitor, deparaziteaza-ti creierul!. Negarea constrangerilor formal de orice fel (fie estetice, fienorme gramaticale si de punctuatie), proclamarea libertatii absolute a artistului, in opozitie cu academismul anchilozat iau forme voit socante, pentru a atrage atentia cu orice pret a publicului. De aici rezulta sintaxa eliptica, preferinta pentru imperative, renuntarea la punctuatie, iar senzatia de improvizatie este doar un efect cautat: cetitor, deparaziteaza-ti creierul!.Indemnul initial este adresat consumatorului de arta, iar insiruirea care urmeaza contine cuceriri ale tehnicii de ultima ora. Poezia vietii urbane, modernitatea, noutatile tehnicii ii atrag pe contestatarii avangardisti, care apeleaza la limbajul adecvat: strident neologistic, apoetic. Trasaturile estetice : negatia, spiritul ludic, mobilitatea, teama de formula deschid calea unor noi forme literare, ca semne ale unei noi sensibilitati.