LECȚIA DESPRE CUB

Neomodernismul este un curent literar apărut în jurul anului 1960 care urmărește
întoarcerea la valorile modernismului interbelic, recuperarea și redimensionarea liricului, într-
un context cultural dominat de cenzură. Astfel, apare un grup de poeți, neomoderniști,
cunoscut drept Generația 60.
Alături de Ana Blandiana și Marin Sorescu, figura centrală a acestei generații rămâne
Nichita Stănescu. Volumul său de debut apare în 1964, „O viziune a sentimentelor”, însă cel
considerat cel mai reprezentativ pentru formula sa estetică este „11 elegii”, din 1966. Pentru
Nichita Stănescu, preocuparea pentru formula poetică rămâne o constantă, regăsindu-se până
târziu în poeziile sale.
Volumul „Opere imperfecte”, apărut în 1979, este unul dintre cele mai interesante și
mai apreciate încă de la apariție. Așa cum sugerează și titlul, artistul își exprimă aici
preocuparea pentru relația dintre artist și opera sa, pentru preocuparea omului de a atinge
perfecțiunea, prin intermediul artei. Volumul se deschide cu poemul „Lecția despre cub” și se
încheie simetric cu un altul intitulat „Lecția despre cerc”. Astfel, cele două forme sinonime cu
perfecțiunea reprezintă opera de artă, iar poetul ne oferă o „lecție” despre ceea ce înseamnă
creația.
Lecția despre cub este o artă poetică pe care Nichita Stănescu o construiește cu
mijloacele specifice neomodernismului. De aceea, în prim plan se află metafora ce conferă
poeziei o notă abstractă. Prima parte a poemului ia forma unei rețete prin care se poate obține
o operă de artă perfectă. Selectarea unor verbe folosite la forma reflexivă („se ia”, „se
cioplește”, „se lustruiește”, „se răzuiește”) conferă un caracter impersonal, dând impresia că
oricine ar urma aceste etape ar putea obține o opera artistică. De cealaltă parte, regăsim
instrumentele de care avem nevoie în acest scop: „o daltă de sânge”, „ochiul lui Homer”,
„raze”. Fiecare instrument are funcție simbolică. Dalta de sânge exprimă sacrificiul pe care
trebuie să-l facă artistul pentru creația sa. Opera îl conține și de aceea actul creator îl consumă,
ia din el și pune o cărămidă la baza operei sale. Ochiul lui Homer aduce în prim plan un element
mitologic reinterpretat (element specific neomodernismului lui Nichita Stănescu). Acesta
simbolizează imaginația creatoare, sensibilitatea aparte care le este dăruită numai celor aleși.
Așa cum Homer a putut imagina o creație atât de bogată în sensuri încât ea a devenit baza
culturii umane, artistul trebuie să se întoarcă în sine, și de acolo să aducă la suprafață prin
opera sa, aceste sensuri profunde. Razele, simbol al cunoașterii, au o dublă interpretare: pe de
o parte, ea îl poate viza pe artist care pune în operă tot ce are el mai de preț; de cealaltă parte,
îl poate viza pe omul obișnuit.
 Aceste elemente îmbinate conduc la crearea unui obiect artistic perfect: cubul. Opera
nu este însă desăvârșită. Laitmotivul sărutului ( „se sărută de nenumărate ori cubul” ) conferă
operei un caracter sacru, întrucât ea constituie un reper pentru care o admiră.
Ultima parte a poemului îi conferă un caracter inedit prin gestul pe care îl face artistul.
Acesta alege să distrugă parțial opera sa, sfărâmându-i un colț. Colțul distrus are mai multe
semnificații: pe de o parte, poate fi o invitație pentru ca privitorul să treacă dincolo de forma
perfectă a cubului și să-i înțeleagă sensurile; de cealaltă parte, ar putea trimite la amprenta
umană pe care artistul o lasă asupra lui.
Astfel, „Lectia despre cub” reprezintă o meditație asupra ideii de perfecțiune către care
tindem fiecare dintre noi. În ceea ce privește mijloacele la care apelează poetul, se observă
preferința pentru un limbaj ambiguu încifrat, alături de libertatea prozodică.
În final, mesajul poeziei lui Nichita Stănescu nu poate fi înțeles pe deplin, decât pus în
relație cu poezia care îi încheie volumul. Construită aproape similar, „Lecția despre cerc” este în
realitate o lecție despre ascensiunea spirituală pe care omul o poate avea, renunțând la sinele
material și contopindu-se cu opera de artă ce îi dezvăluie astfel sensurile ei.