Flori de mucigai

De Tudor Arghezi

Cunoscut drept unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai modernismului

romanesc ,Tudor Arghezi este remarcat in literatura romana drept poet si prozator
care a influentat literatura lumii creand o opera originala marcata prin varietate si
inovatie.
Poezia ,,Flori de mucigai” a aparut in volumul omonim in 1831 si constituie o arta
poetica care impresioneaza prin noutatea expresiei ,artistice si prin tematica,Tudor
Arghezi prezentandu-si conceptia in legatura cu actul creatiei.
Modernismul este un curent literar initiat in literatura romana in anul 1919 de
catre criticul Eugen Lominescu in revista “Sburatorul” , ca o reactie impotriva
traditionalismului facand schimb de valori intre literatura romana si literatura
occidentala.
O prima trasatura ilustrativa modernismului este onceptul de arta
poetica ,promovata de catre criticul Eugen Lominescu , exprima efortul artistului
de a crea,cautand sursa de inspiratie intr-o lume devalorizata.Poezia are astfel o
valoare de arta poetica prin noua atitudine artstica privind actul creatiei.Arghezi
realizeaza prin aceasta creatie cea mai emotionanta si dureroasa confesiune .Se
observa prezenta tehnicii uratului prin care ,,uratul” este transformat in ,,frumos”.
Abaterea de la prozodia clasica este o alta trasatura modernista aflata in poezie.
Poezia este dispusă, astfel, în două strofe inegale (prima având structură
polimorfă, iar cea de-a doua fiind un catren), unde versurile lungi alternează cele
scurte dezvăluind o măsură inegală, de 5-14 silabe. Forma modernă este o
eliberare de rigorile clasice, o cale directă de transmitere a ideii şi a sentimentului
poetic.
Tema poeziei o reprezinta creatia,insa in viziunea poetului,actul creator aduce
durere.O prima idee semnificativa pentru tema si viziunea despre lume o
reprezinta uneltele creatiei.Aceste unelte nu sunt conventionale,poetul fiind
nevoit sa isi foloseasca ,,unghia ingereasca” ,, ,,ghiara” pentru a scrie ,,pe un
parete de firida goala”.
Prima parte a poeziei pune in evidenta conditiile speciale in care se desfasoara
actul creatiei: fara cele necesare scrierii “ le-am scris cu unghia pe tencuiala/
pe un perete de firida goala”, in singurate” pe intuneric, in singuratate”, fara
implicarea gratiei divine” cu puterile neajutate ,,nici de taurul, nici de leul,
nici de vulturul, care au lucrat imprejurul, lui Marcu, lui Luca si lui Ioan”.
Epitetul “firida goala”, enumeratiile substantivale “ pe tencuiala”, “ pe un
parete”, “ pe intuneric”,” generaza impresia de captivitate a sufletului.
In partea a doua a poeziei se creaza o atmosfera sumbra, apasatoare, in stil
simbolist “ era intuneric, ploaia batea departe afara” iar poetul traieste cu
acuitatea unei dureri fizice, neputinta realizarii actului creatiei” si ma durea
mana ca o ghiara/ neputincioasa sa se stranga”. De aceea, sarcina creatiei, a
comunicarii, este preluata de unghiile de la mana stanga, simbol al maleficului,
al demonicului. De asemenea, substantivul”gheara” sugereaza disperarea si
chiar agresivitatea unei fiinte damnate, care se agata de orice nadejde de
libertate si de supravietuire.
Titlul poeziei ,,Flori de muigai” este un oximoron,florile reprezentand
frumusete,puritate si lumina,in contrariu,mucegaiul reprezinta
uratul,raul,intunericul.Oximoronul creeaza o imagine contradictorie,in care
valorile umane sunt degradate ,lumea incisorilor,in care viata oamenilor este
supusa restrictiilor.
Limbajul artistic este bogat in termeni apartinand esteticii uratului, ,,groapa” ,
,,scrum” ,ajutandu-l pe cititor sa vada semnificatia mai profunda a unor
fraze.De exemplu, ,,firida goala” reprezinta captivitatea poetului limitandu-i
creativitatea.Metaforele ,,unghie ingereasca” si ,, foame de scrum” sugereaza
atat exprimarea concreta a dorintei de creatie cat si de deznadejdea
scriitorului.Ambiguitatea figurilor de stil ,creeaza o imagine
melancolica,aratand durerea poetului din cauza captivitatii si lipsei de
inspirare.
In concluzie, considerată o veritabilă artă poetică modernista ,,Flori de
mucigai”, rămâne una dintre creațiile reprezentative ale lui Tudor Arghezi,
poetul care a impus în lirica româneasca estetica urâtului.