FLORI DE MUCIGAI”,de Tudor Arghezi

Modernismul este curentul literar ce cuprinde creatii literare in care isi face prezenta expresia
artistica a unui spirit cu idei si conceptii noi. De cele mai multe ori, acest spirit neaga traditia, iar
din acest punct de vedere, romantismul este curentul literar cu care incepe modernitatea. Atitudinea
modernista este deci prin definitie anticlasica, antiacademica, anticonservatoare si impotriva traditiei.

Lirica lui Arghezi este reprezentativa pentru modernismul interbelic atat prin temele abordate cat
si, mai ales, prin inventivitatea lexicala si procedeele artistice insolite pe care le-a utilizat. Volumul
„Flori de mucigai” are la baza ideea esteticii uratului, formulata in lucrarea cu acelasi nume a
esteticianului Karl Rosencrantz, preluata in literatura de Charles Baudelaire in „Florile raului”.
Arghezi imprumuta de la Baudelaire ideea si abordeaza o tema inovatoare: frumusetea ascunsa in
universul carceral. Astfel, dedica un intreg volum prezentarii intr-o maniera lirica a intamplarilor din
inchisoare, sursa fiind autobiografica, autorul insusi petrecand cateva luni in Inchisoarea Vacaresti, din
motive politice.

Poezia care deschide volumul si ii imprumuta numele este o arta poetica deoarece autorul isi face
cunoscuta conceptia despre nevoia abordarii unui nou tip de poezie in literatura romaneasca.

Tema si motive literare

Tema poeziei este creatia, eul liric marturisind renuntarea la maniera traditionala de a scrie despre
lucruri frumoase ci alege sa evidentieze estetica uratului. Tema este sustinuta in text de printr-un camp
semantic al ideii de creatie: „Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă” (este o prefata care
explica poeziile ce urmeaza sa in volum).

Tipul de lirism

Tipul de lirism este cel subiectiv, in text putandu-se identifica marci lexico-gramaticale ale prezentei
eului liric: pronume si verbe la persoana I singular („am scris”, „ma”).

Explicarea titlului

Titlul poeziei “Flori de mucigai” este un oximoron, in care florile sugereaza frumusetea, puritatea,
lumina, iar mucigaiul semnifica uratul, raul, descompunerea si intunericul. Oximoronul creeaza o
imagine contradictorie a lumii, in care valorile umane sunt degradate, alterate, lumea inchisorilor, in
care viata oamenilor este supusa reprimarilor, restrictiilor rigide. Asocierea celor doua categorii
estetice contradictorii, frumosul – reprezentat de floare – si uratul – sugerat de mucigai – ofera titlului
o expresivitate socanta si fascinanta totodata prin efectele estetice. Uratul are rolul de a evidentia
imperfectiunile vietii, senzatiile de aversiune si oroare care capata valori noi, ele facand parte din
existenta umana.

Comentarea secventelor lirice

Din punct de vedere structural, poezia are cinci secvente lirice, iar descifrarea corecta are la baza
intelegerea metaforei cheie: unghia. Se creeaza o antiteza intre „unghia ingereasca”, reprezentand
modul traditional de a scrie, si „unghia pe firida” sau unghiile de la mana stanga, metafore prin care se
reda optiunea eului liric pentru estetica uratului.

Secventa initiala cuprinde un camp semantic al ideii de claustrare (izolare) prin care se contureaza
spatiul in care au fost create versurile („parete de firida goala”, „singuratate”, „tencuiala”).

Cea de-a doua secventa are la baza o serie de trimiteri biblice prin intermediul carora se reda ideea ca
eul liric e nevoit sa-si scrie versurile „cu puterile neajutate”, fiind lipsit de inspiratie divina.

Enumeratia de metafore din secventa a III-aconstituie de fapt o descriere a poeziilor cuprinse in

volum. Astfel, versurile sunt „fara an”, devenind general valabile si capatand valoare atemporala.
Metaforele „stihuri de groapa” si, respectiv, „foame de scrum”se refera optiunea eului liric pentru
estetica uratului. Nevoia de a scrie despre realitatile grotesti ale inchisorii e redata prin constructia
pleonastica „sete de apa”.

Cea de-a patra secventa lirica surprinde momentul pierderii inspiratiei divine, aceasta fiind redata
prin metafora „mi s-a tocit unghia ingereasca”.

Finalul poeziei corespunde unei strofe separate si debuteaza prin repetitia ideii de singuratate de la
inceput prin sintagma „departe, afara”. Comparatia „ca o ghiara”asociata metaforei „unghia de la
mana stanga” reprezinta nevoiaeului liric de a aborda un nou tip de a scrie versuri, de a introduce in
poezie uratul.

Caracteristici ale limbajului poetic

Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor care socheazaprin expresivitatea fascinanta,
cuvinte “urate”, al caror sens capata noi valori. De pilda, cuvantul “mucigai” este un regionalism cu
aspect arhaic, dar are aici sensul profund al degradarii morale, al descompunerii spirituale, cu trimitere
sugestiva catre om, deoarece el insoteste cuvantul “flori”, care poate semnifica viata, lumea. Arghezi
utilizeaza cuvinte din limbajul popular ori arhaisme, ca “firida”, “stihuri”, din vocabularul religios,
cum sunt numele celor trei evanghelisti – Luca, Marcu, loan – pentru a sugera atemporalitatea starilor
sufletesti de tristete, dezamagire si deprimare ale poetului.

Oximoronul “flori de mucigai” transmite ideea complexa a imperfectiunilor vietii, a conditiilor

vitrege la care este supusa fiinta umana, fapt care ii provoaca poetului aversiune, repulsie. Metaforele
argheziene potenteaza starea de disperare a omului claustrat, a artistului care nu poate crea liber, fiind
constrans sa-si reprime setea de comunicare. Neputinta creatoare a artistului este sugestiv relevata de
metafora “cu puterile neajutate”, desi poetul avea resurse spirituale profunde. Lumea inchisorii poarta
in ea stigmatele raului care actioneaza negativ asupra naturii angelice a fiintei umane, toceste “unghia
ingereasca”, impiedicand-o astfel sa se exprime.

Elemente de prozodie (versificatie)

La nivel prozodic, poezia respecta trasaturile modernismului, desi Arghezi nu utilizeaza

ingambamentul: masura  este variabila, organizarea strofica este inegala, iar rima este, in mod
neasteptat, imperecheata.

Analiza pe niveluri de interpretare

Nivelul morfosintactic se distinge in primul rand prin utilizarea verbelor la prezent in descrierea din
secventa a III-a , respectiv la perfect compus si imperfect in restul poeziei.

Ceea ce se remarca la nivel lexical si stilisticeste predominanta unor imagini cu puternica incarcatura
materiala: „Pe un părete de firidă goală,/Pe întuneric, în singurătate,”.

Concluzie

In concluzie, poezia „Flori de mucigai” este o arta poetica reprezentativa pentru modernismul
interbelic prin tema inovatoare (estetica uratului), prezenta metaforei cheie (unghia), organizarea
strofica inegala si masura variabila.