Agorafobia

Ca etimologie, termenul de agorafobie provine din grecescul „agora”,

insemnand piata si „phobos” - frica.

In prezent agorafobia nu se mai defineste ca find exclusiv frica de spatii

deschise ci este considerata a fi o suita de fobii legate intre ele, care au
drept rezultat aparitia unei senzatii exagerate de teama atunci cand
persoana respectiva se confrunta cu situatii sau locuri nefamiliare,
aceasta senzatie ducand la pierderea controlului asupra propriei
persoane.

Agorafobia se asociaza in mod frecvent cu atacul de panica (o alta

tulburare anxioasa), sau este rezultatul acestuia. In urma studiilor
efectuate pe pacienti ce sufera de agorafobie, s-a demonstrat ca
aproximativ 2/3 dintre acestia au prezentat un atac de panica in
antecedente (aproximativ un an intre atacul de panica si aparitia
semnelor de agorafobie).

Senzatia de teama poate sa apara legata de spatiile aglomerate, in

mijloacele de transport in comun, calatoriile de unul singur si alte situatii
si se asociaza cu anxietatea bolnavului data de imposibilitatea de a
ajunge repede intr un loc in care sa se simta in siguranta (de obicei
acasa). Atacul de panica fiind frecvent intalnit in cazul agorafobicilor si
aparand imprevizibil, determina aparitia fricii de a nu se produce intr-un
spatiu public si prin urmare aparitia evitarii oricarei situatii in care s-ar
putea produce. Astfel bolnavul poate ajunge, in cazurile grave, sa nu mai
paraseasca locuinta decat insotit de o persoana de incredere.

Nu s-a ajuns la o concluzie privind cauza exacta a afectiunii dar exista

unii factori ce pot fi luati in considerare, acestia vor fi expusi mai pe larg
in cele ce urmeaza.

Majoritatea pacientilor sunt femei iar debutul este de obicei precoce in

viata adulta, poate fi brusc sau lent progresiv (aproximativ 5% dintre
adulti au agorafobie). Pot fi prezente simptome depresive si obsesionale
percum si alte fobii asociate dar acestea nu domina tabloul clinic,
agorafobia poate fi si fara tulburare de panica. Este o boala tratabila prin
mai multe mijloace dintre care cele mai importante sunt: tratamentul
medicamentos si psihoterapia, dar se pot incerca si metode alternative.
Se poate obtine vindecarea, iar daca nu, se poate mentine boala sub
control.

Etiologie
Pot fi luati in calcul urmatorii factori in declansarea agorafobiei:

Factori biologici
 hipersecretia de adrenalina;
 sensibilitate crescuta la modificari hormonale;
 hipersensibilitate la unii stimuli fizici (temperatura, lumina);
 reactii adverse la medicamente;
 lactat de sodium in concentratie ridicata in sange;
 dificultati de integrare a diferitelor informatii: vizuale, tactile, de
echiibru.

Factori de personalitate
 hipersensibilitate la stimuli de natura emotionala;
 perfectionism;
 un nivel ridicat de imaginatie/creativitate;
 gandire in termeni de „alb si negru”;
 nevoia de control/aprobare;
 tendinta de a nega sau suprima sentimente;
 tendinta de a ignora necesitatile de ordin fizic.

Factori familiali
 prezenta unui parinte cu tulburare anxioasa;
 abuzul fizic sau psihic;
 mediu familial cu reguli foarte stricte;
 critica exagerata sau asteptari nerealiste din partea parintilor;
 parinte/parinti alcoolici.
Simptome si diagnostic
Exista un spectru larg de simptome, astfel pot aparea:

 frica de a ramane singur;

 frica de a fi si de a-si pierde controlul intr-un spatiu public;
 frica de a se afla intr-un spatiu din care iesirea este dificila (lift);
 atasament fata de camin (pot sta in casa chiar si ani de zile);
 dependenta de membrii familiei;
 sentimente de neputinta;
 senzatie de corp imaterial;
 impresia de neverosimil fata de mediul inconjurator.

Un diagnostic cert se poate pune daca se indeplinesc

urmatorele conditii:

 simptomele psihologice sau vegetative trebuie sa fie manifestari

primare ale anxietatii, nu sa fie manifestari ale altor simptome
(delir sau ganduri obsesive);
 anxietatea trebuie sa apara mai ales in cel putin doua dintre
situatiile: multimi, locuri publice, calatorie solitara si plimbare inafara
casei;
 evitarea situatiei fobice trebuie sa fie un caracter important

Daca agorafobia este in cadrul tulburarii de panica atunci pot sa apara

si semnele si simptomele atacului de panica:

 transpiratie abundenta;
 ameteala;
 dispnee (dificultate in respiratie);
 eritroza (inrosirea tegumentului fetei);
 senzatie de lesin;
 durere acuta toracica;
 dificultate la inghitit;
 cresterea frecventei cardiace;
 greata/disconfort abdominal;
 confuzie;
 amorteala;
 frica de a nu innebuni/moarte.

Diagnostic diferential
Unii agorafobici au o anxietete mai redusa ca intensitate deoarece ei
sunt capabili in mod constant de a evita situatiile fobice proprii. Prezenta
depresiei, depersonalizarii, simptomelor obsesionale sau a fobiilor
sociale nu exclude diagnosticul de agorafobie daca acestea nu domina
manifestarile clinice. Diferentierea de fobia sociala (comportamentul de
evitare se limiteaza doar la situatiile sociale) poate fi dificila dar in acest
caz trebuie sa primeze diagnosticul de agorafobie, diagnosticul
de tulburare depresiva poate fi sustinut doar daca este identificat clar
un sindrom depresiv complet. Diagnosticul diferential mai poate fi facut
cu:

 tulburarea obsesiv-compulsiva
 fobii specifice (frica de lift)
 tulburarea de stres posttraumatic (evitarea unor stimuli asociati cu
factori puternic stresanti)
 tulburarea anxioasa de separare (evitarea parasirii domiciliului sau
a unor rude).
Exista si cazuri in care agorafobia apare fara un istoric de tulburare de
panica si se caracterizeaza prin:

 pacientul nu a prezentat pana in acel moment manifestari similare

si nu i s-a pus anterior diagnosticul de tulburare de panica;
 tulburarea nu este cauzata de consumul de droguri sau
medicamente ori de prezenta altor afectiuni;
 daca este prezenta alta afectiune, anxietatea data de agorafobie
va fi vizibil in exces fata de cea asociata in mod normal afectiunii
respective.

Complicatii
 in functie de severitatea simptomatologiei, agorafobia poate limita
sau face chiar imposibila o desfasurare normala a activitatilor inafara
domiciliului;
 in absenta tratamentului unii bolnavi ajung dependenti de familie
pentru asigurarea conditiilor de trai;
 unii bolnavi apeleaza la alcool sau droguri in scopul diminuarii
sentimentelor de frica singuratate, disperare.

Tratament
Tratamentul agorafobiei poate fi de trei feluri:

 tratament medicamentos;
 psihoterapie;
 tratament alternativ.

In tratamentul medicamentos sunt utilizate in special antidepresivele

din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI), de
exemplu: Citalopram, Fluoxetina, Fluvoxamina, Paroxetina, Sertralina,
anxiolitice sau benzodiazepine precum si IMAO-inhibitori de monoamin-
oxidaza si antidepresive triciclice.

Dezavantajul SSRI este acela ca au efecte secundare destul de

importante cum ar fi:

 greata
 gura uscata
 diaree
 cefalee
 nervozitate
 fatigabilitate (oboseala)
 sedare
 anxietate
 insomnie
 anorexie
 disfunctii sexuale

Psihoterapia cuprinde: psihanaliza, hipnoza, psihoeducatia si altele

 tratamentul de expunere - sustine punerea in contact a pacientului

cu obiectul sau situatia declansatoare de anxietate in scopul infruntarii
 fricii. Metoda este similara cu cea a desensibilizarii treptate, dar spre
deosebire de aceasta care promoveaza contactul treptat, tratamentul
de expunere presupune o abordare directa a problemei;
 restructurarea cognitiva - scopul acesteia este de a inlocui ideile
irationale asociate unei situatii cu altele, veridice si benefice, care au
rolul de a indeparta frica asociata cu respectiva situatie.
 tehnicile de relaxare (respiratii adanci, vizualizarea, relaxarea
progresiva a musculaturii, etc.) - pot atenua sau chiar opri simptomele
de anxietate si panica.

Tratamente alternative:

 meditatia;
 meloterapia (terapie prin muzica);
 inscrierea intr-un grup de sprijin;
 acupunctura.