Tulburarea Borderline: ce este și

cum o identificăm?
Tulburările de personalitate sunt afecțiuni psihologice și apar
atunci când o persoană întâmpină probleme de percepere
corectă a mediului înconjurător. Tulburarea borderline este
caracterizată de o instabilitate marcantă a comportamentului și
a relațiilor interpersonale.

Ce este tulburarea borderline?

Suferința pe care o trăiește o persoană cu tulburare de personalitate
borderline, deși pare disproporționată cu situația, este reală, nu joacă
teatru. Intensitatea cu care trăiește emoțiile este extrem de mare și,
astfel, reacțiile sale devin dramatice. De altfel, nu trebuie să uitam că
grupa din care face parte această tulburare de personalitate se numește
“Tulburări de personalitate emoționale și dramatice”.

Deși simptomele acestei afecțiuni mintale au fost descrise în

medicina de specialitate în urmă cu mii de ani, abia în ultimele trei
decenii a început să se vorbească mai mult despre tulburarea
borderline, fiind conceptualizată. Termenul borderline se referă la
faptul că persoanele cu această afecțiune au tendința de a se afla la
„granița” dintre nevroză și psihoză, prezentând simptome amestecate
ale ambelor categorii de boli.

Tulburarea borderline este o afecțiune mintală care face parte din

grupul de tulburări de personalitate de grupa B – cele care includ un
comportament dramatic și imprevizibil, cu emoții paroxistice. Se
dezvoltă în timpul adolescenței sau la vârsta de adult tânăr și se
caracterizează prin instabilitate emoțională, comportament impulsiv,
imagine de sine distorsionată și relații instabile și nefructuoase cu
ceilalți.

Cauze și factori de risc

Specialiștii consideră că persoanele care ajung să sufere de
tulburarea borderline au o predispoziție genetică de a dezvolta
această afecțiune, la care se adaugă factori externi de mediu care
sporesc vulnerabilitatea, precum:

 Factori de mediu, asociați cu un risc ridicat: relații de familie

instabile, abuzuri în copilărie, sentimentul de a fi neglijat;
 Dezechilibre ale serotoninei: tulburarea borderline este asociată
cu anomalii de funcționare ale unor părți ale creierului implicate în
reglarea emoțiilor (sistemul limbic, amigdala). O mare parte dintre
cei care suferă de tulburarea borderline au, probabil, o rudă
apropiată în familie cu ADHD, tulburare bipolară, schizofrenie sau
depresie.

Simptomele tulburării borderline

Deoarece personalitatea se dezvoltă pe parcursul copilăriei și al
adolescenței, tulburarea borderline nu poate fi diagnosticată cu
siguranță în această perioadă.

Persoana care suferă de tulburare borderline se manifestă prin:

 O imagine de sine slab dezvoltată sau instabilă și autocritică;

 Obiective, aspirații și planuri de carieră instabile;
 Lipsa empatiei, incapacitatea de a recunoaște sentimentele și nevoile
celorlalți;
 Relații intense și instabile, marcate de neîncredere, conflicte și de
frica de singurătate, cu fluctuații între o implicare prea accentuată și
o retragere totală din relație;
 Schimbare rapidă a stării de spirit, cu alternări care pot dura câteva
ore, câteva zile sau ceva mai mult;
  Anxietate;
 Stare depresivă;
 Sentiment de insecuritate;
 Dezinhibare, uneori periculoasă: asumarea unor riscuri prea mari,
comportament impulsiv, exagerat;
 Ostilitate;
 Tendință de suicid sau de auto-vătămare;
 Exces de alcool sau alte substanțe;
 Incapacitate de control al furiei, aceasta fiind resimțită adesea fără
motive reale;
 Paranoia;
 Sentiment de singurătate, izolare.

Nu arareori o persoană poate experimenta – într-un anumit grad –

unul sau mai multe simptome dintre cele de mai sus, fără să fie
diagnosticată cu borderline, dar o persoană borderline prezintă în
mod constant pe tot parcursul maturității o mare parte sau chiar
toate aceste simptome.

În plus, persoanele borderline au frecvent abordarea dihotomică

„negru sau alb” și pot percepe furie din partea celorlalți acolo unde
aceasta nu există; ele pot reacționa la mesaje cu conotații negative
într-un mod mult mai puternic decât persoanele care nu suferă de
această afecțiune.

În mod paradoxal, persoanele borderline simt adesea o dorință

intensă de apropiere față de ceilalți, însă reacțiile lor instabile și
exagerate tind să îi îndepărteze, ceea ce le creează un profund
sentiment de izolare.

Sunt expuse riscului de a dezvolta tulburare

borderline persoanele care:
 Au în familie rude care suferă de tulburare borderline;
 Au avut o copilărie marcată de instabilitate și vulnerabilitate
emoțională;
  Au în familie rude cu probleme de control al impulsului
(impulsivitate);
 Au fost abuzate emoțional – și nu numai – în copilărie.

Comportament extrem
Persoanele care suferă de tulburare borderline prezintă adesea un
comportament extrem, precum auto-vătămarea constantă, consumul
de substanțe cu frecvente supradoze, alcool sau medicamente
consumate în exces.

Persoana cu tulburare borderline simte că depinde de ceilalți sau se

teme să nu fie abandonată, iar aceste comportamente extreme îi dau
sentimentul că așa poate evita abandonul, fie el real sau imaginar.
Din păcate, efectul obținut este complet opus: un astfel de
comportament este respins de ceilalți, fiind catalogat ca manipulare
și „căutarea atenției.”

Femeia borderline
Trăsăturile unei femei cu personalitate borderline sunt următoarele:

 Resimte o teamă intensă și constantă de abandon; își imaginează că

abandonul ar putea apărea chiar și din motive neînsemnate, ceea ce
o face să devină agresivă;
 Stabilește relații interpersonale foarte intense; fie că se ceartă sau
iubește, face totul cu pasiune, la flacără maximă;
 Experimentează probleme importante de personalitate; în foarte
multe cazuri, unul dintre părinții persoanei borderline a fost un
narcisic, ceea ce face ca persoana să nu aibă o identitate clară de
sine și să pără că jonglează cu multiple personalități distincte,
putând trece de la o extremă la alta în câteva secunde, în funcție de
ceea ce e favorabil pe moment;
 Are gânduri suicidare, generate de frica de abandon;
 Este instabilă emoțional, putând trece de la o stare de fericire la una
de supărare în doar câteva secunde;
  Trăiește stări de furie fără motiv, de durată scurtă și ce se
estompează fără urmă.

Bărbatul borderline
Trăsăturile bărbatului cu personalitate borderline sunt următoarele:

 Construiește multe relații romantice – se întâlnește simultan cu mai

multe femei , dar nu vrea să aibă relații pe termen lung cu niciuna,
din cauza fricii de abandon; tinde să fie agresiv în comportament,
chiar violent; relațiile lui încep repede și se termină la fel de repede;
 Trăiește o multitudine de emoții, rulează la fel de multe gânduri și
produce comportamente multe și foarte variate, cu schimbări bruște
și cu exprimarea nereținută a sentimentelor de furie și a altor emoții
de ostilitate față de ceilalți;
 Are dificultăți în menținerea relațiilor cu ceilalți – nu este capabil să
interpreteze limbajul trupului, cuvintele sau emoțiile celorlalți; un
bărbat borderline, de exemplu, s-ar putea supăra că soția sa a vorbit
în public cu alt bărbat și ar putea deveni distant din punct de vedere
emoțional, nefiind deschis să comunice despre ceea ce l-a supărat;
 Are gânduri suicidare și încearcă să se sinucidă pentru a-i manipula
pe ceilalți;
 Dă dovadă de un comportament care cerșește atenție, de o atitudine
negativă, folosește frecvent cuvinte agresive, de critici și de acuzații;
bărbații borderline tind spre comportamente auto-lezive pentru a
atrage atenția; ei pot, de asemena, avea comportamente riscante:
sex neprotejat, mai mulți copii cu femei diferite, generează abuz
domestic, proferează amenințări, etc;
 Poate dezvolta dependență față de partener sau poate crea o forma
de codependență  – paradoxal, uneori, partenerul său începe să se
bazeze din punct de vedere emoțional pe persoana borderline;
 Poate avea multiple crize de furie, complet nejustificate.

 
Efectele și complicațiile tulburării
borderline
Netratată, tulburarea borderline are efecte negative importante
asupra vieții, printre care:

 Incapacitatea de a atinge diferite obiective, ca urmare a instabilității

comportamentului;
 Performanțe slabe la locul de muncă sau chiar pierderea acestuia;
 Colaps financiar;
 Izolare socială;
 Dificultate în menținerea relațiilor, prin urmare, frecvente separări
sau divorțuri;
 Leziuni rezultate în urma încercărilor de suicid;
 Depresie;
 Anxietate;
 Tulburări de alimentație;
 Tulburare bipolară;
 Abuz de alcool și/sau alte substanțe;
 Implicarea în relații abuzive, toxice;
 Moarte prin suicid sau în urma unor accidente cauzate de
teribilismul comportamental.

Diferențele dintre tulburarea de

personalitate borderline și tulburarea
bipolară
Tulburarea de personalitate borderline și tulburarea bipolară au
câteva elemente comune și pot fi adesea confundate, însă diferențele
dintre acestea sunt semnificative.

Cea mai mare diferență dintre tulburarea bipolară și tulburarea

borderline este că prima reprezintă o tulburare de dispoziție, în timp
ce tulburarea borderline este una de personalitate.

Tulburările de personalitate se caracterizează prin existența unor

moduri de gândire, a unor  sentimente, emoții și comportamente
care sunt diferite de așteptările sociale, provocând dificultăți de
funcționare și relaționare, dar și o mare suferință pentru persoana
respectivă.

Tulburările de dispoziție reprezintă o categorie de tulburări care se

disting prin schimbări semnificative ale dispoziției, adică ale stării
sufletești – tulburarea bipolară și depresia se încadrează în această
categorie, dar nu numai.

Nu este exclus ca persoanele borderline să dezvolte și tulburare

bipolară, și invers. Însă, pentru că se tratează în mod diferit, este
important ca diagnosticul să fie corect.

O diferență importantă este dată de faptul că dispozițiile emoționale

ale celor care suferă de tulburare borderline sunt puternic
influențate de mediul extern și de experiențele trecute, fiind adesea
declanșate de perceperea unui abandon, real sau imaginar. În plus,
persoanele borderline dezvoltă emoții și reacții foarte intense. Când
sunt deprimate, sunt deprimate complet, iar când sunt fericite, sunt
foarte fericite.

Asemănarea fundamentală între cel două tulburări – și motivul

pentru care pot fi adesea confundate de neprofesioniști – este
schimbarea bruscă de comportament.
Este foarte important de precizat elementul care le diferențiază și
care susține o diagnosticare corectă, alături de alte criterii, este
durata comportamentelor, adică frecvența schimbărilor.

În timp ce persoanele borderline au comportamente impulsive și

schimbări bruște de stare, care pot dura minute, ore sau zile, cei care
suferă de tulburare bipolară au un ritm mult mai lent de trecere de la
polul depresiv spre cel maniacal sau hipomaniacal.