Lectia despre cub

De Nichita Stnescu

Se ia o bucat de piatr
se ciopleste cu o dalt de snge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se rzuieste cu raze
pn cubul iese perfect.
Dup aceea se srut de nenumrate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
Dup aceea se ia un ciocan
si brusc se frm un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfrmat!
Prezentarea generala a curentului
In perioada interbelica poezia romaneasca a stat sub semnul modernismului,
reprezentantii acestui curent fiind Tudor Arghezi, Lucian Blaga si Ion Barbu.
Neomodernismul isi propune sa reia temele si procedeele literare specifice
modernismului adaugand, insa, si cateva aspecte originale. Astfel, se prefera temele
filozofice, accentul cazand, totusi, pe tema creatiei, a raportului dintre artist, opera
de arta si public, tema timpului, a conditiei umane si tema iubirii.
Limbajul poetic se bazeaza pe ambiguitate, descifrarea corecta facandu-se prin
identificarea metaforelor-cheie.
In privinta prozodiei, se prefera versul liber si ingambamentul.
Introducere opera
Universul liric al lui Nichita Stanescu cuprine trei mari etape de creatie:

1.
lirica erotica: primele doua volume (O viziune a sentimentelor, Sensul
iubirii)
2.
lirica filozofica de maturitate artistica (Dreptul la timp, Unsprezece elegii,
Necuvintele)
3.
lirica frigului: artele poetice din ultima perioada de creatie (Opere
imperfecte, Maretia frigului)
Poezia Lectie despre cub deschide volumul Opere imperfecte (1979) si este o
arta poetica neomodernista deoarece dezbate problema raportului dintre creatorcreatie-public.
Tema si motive literare
Tema operei este, asadar, efortul creatorului de a crea o opera de arta nu perfecta,
ci originala. In plus, se folosesc opinii legate si de modul in care opera este
perceputa de catre publicul mult prea superficial, incapabil de a distinge adevarata
valoare.
Tipul de lirism
Desi in text nu apar verbe si pronume de persoana I ca marci gramaticale ale eului
liric, totusi, lirismul este subiectiv, asa cum reiese din folosirea adjectivelor
pronominale posesive de persoana a II-a singular gura tasi a exclamatiei retorice
de la final (-Ce cub perfect ar fi fost acesta/
de n-ar fi avut un colt sfrmat!).
Explicarea titlului
Titlul cuprinde simbolul central al textului, cubul sugerand perfectiunea actului
artistic; substantivul articulat hotarat lectia are rolul de a anticipa structura
specifica a poeziei, aceasta parand ca include o serie de instructiuni pentru
realizarea operei perfecte.
Comentarea secventelor lirice
Din punct de vedere structural, poezia are patru secvente lirice pe parcursul carora
se analizeaza procesul creatiei si al repetarii ei.
Secventa initiala (versurile 1-5) este structurata sub forma unei retete, verbele
avand forma reflexiv-impersonala (se ia, se ciocneste); printr-o insiruire de
metafore, eul liric inregistreaza etapele procesului artistic, de la materia bruta
(bucata de piatra), pana la produsul finit (cubul). Pentru a crea o opera perfecta
este nevoie de participarea afectiva a autorului (dalta de sange), de capacitatea
de a vedea esenta, profunzimea lucrurilor (prin referire la poetul orb, Homer) si de
inspiratie (se razuieste cu raze).

Receptarea unei opere considerate perfecta este ilustrata in a doua secventa

(versurile 6-8); metafora sarutului sugereaza aprecierea atat personala cat si a celor
din jur.
Cea de-a treia secventa (versurile 9-10) surprinde hotararea cretorului de a-si pune
amprenta asupra creatiei, oferindu-i o nota de originalitate, autenticitate. Astfel,
gestul sfaramarii unui colt al cubului ilustreaza nota particulara, unica, a fiecarei
opere.
Secventa finala prezinta, intr-o maniera ironica, reactia publicului, care este obisnuit
sa judece valoarea unei opere in functie de incadrarea ei intr-un tip prestabilit.
Receptorii sunt incapabili sa inteleaga ca, de fapt, unicitatea este cea care da
valoare artei, nu incadrarea intr-o stereotipie.
Caracteristici ale limbajului poetic
Principala caracteristica a limbajului poetic este ambiguitatea, ideea poetica fiind
incifrata prin folosirea metaforei-cheie (cubul) si a unor trimiteri culturale cum
este, de exemplu, referirea la Homer. Ca elemente de recurenta (repetitie), se
remarca utilizarea constructiei dupa aceea in doua secvente distincte si a
secventei pleonastice cub perfect.
Elemente de prozodie (versificatie)
Din punct de vedere prozodic se respecta trasaturile neomodernismului:
organizarea astrofica, vers liber, ingambament si masura variabila.
Analiza pe niveluri de interpretare
La nivel morfo-sintactic se remarca utilizarea verbelor reflexiv-impersonale la
prezent cu scopul generalizarii mesajului poetic.
Concluzie
In concluzie, Lectia despre cub este un text un text reprezentativ pentru lirica
neomodernista atat prin tema abordata (creatia cat si modul de receptare al artei)
cat si prin ambiguizarea limbajului poetic, prin prezenta metaforei cheie si prin
elementele de versificatie.