Eu nu strives corola de minuni a lumii

Eseu

Potrivit scrierilor sale din tinerete, Lucian Blaga resimte transformarile soiale si culturale ale inceputului de secol XX ca o forma a decaderii umanitatii. Descoperirile stiintifice si modernizarea existentei sunt considerate de tanarul poet niste amenintari la adresa spiritualitatii. Admiratia scriitorului fata de culturile originare si fata de mitologiile dezvoltate de acestea justifica afinitatile lui Blaga fata de traditia populara autohtona, iar atractia fata de oamenii arhaici il apropie de o orientare numita expresionism. Astefl, in poeziile sale, dar si in interventiile teoretice, Lucian Blaga dezvolta o conceptie nuantata a ideeilor expresioniste europene. Cunoasterea si creatia devin constantele liricii lui Blaga, iar arta poetica Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, asezata in fruntea poemului de debut Poemele luminii (1919) devine un program al axpresionismului poetului si al descoperirii modernismului in poezia romaneasca. Viziunea poetica blagiana despre lume se circumscribe universului misterului, misterul fiind conceptul central atat al operei filosofice, cat si al celei poetice. Din punct de vedere filosofic, pentru Blaga exista doua tipuri de cunoastere, de raportare la mister: cunoasterea paradisiaca, ce incearca sa descifreze misterul si cunoasterea luciferica, potentatoare a misterului. Cunoasterea se articuleaza pe doua tipuri de metafore: plasticizante si revelatorii. Metafora plasticizanta apropie fapte, lucruri, idei, fara a aduce un plus de semnificatie; metafora revelatorie scoate la iveala misterul din fapte, lucruri, ideei. Cunoasterea paradisiaca isi asociaza metafora plasticizanta, iar cunoasterea luciferica pe cea revelatorie. Pentru filosoful si poetul Lucian Blaga omenescul neastampar este creatia. Filosoful numeste <<cunoastere luciferica>> aceasta deschidere spre un mister ce pentru om inseamna cucerirea transcendentei prin eort, prin creatie. (Eugen Todoran)

Ideile filosofice si teoretice sunt regasite in lucrarea Cunoasterea luciferica, integrate in volumul Trilogia cunoasterii. Ele isi au corespondenta in plan poetic in poezia Eu nu strives corola de minuni a lumii, ce surprinde relatia poet-lume si poet-creatie din perspectiva unei estetici moderne. In aceasta ordine de idei, viziunea despre lume a creatiei blagiene se contureaza prin intermediul metaforei revelatorii corola de minuni a lumii. Simbol al perfectiunii, corola reprezinta o sinteza a valorilor universal-umane care reclama atitudinea protetoare a finite poetice. Coroll\a lui Blaga sugereaza o deschidere inpre profunzime, sugerata de epitetul in inversiune sfant mister. Elementele componenete ale lumii isi contin insemnele divine ce survin in urma unei actiuni a celui care ajunge sa o cunoasca : Asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister. Titlul poeziei transcrie o prima semnificatie a ideei ca Omul este creatie intru mister si revelare. Omul nu distruge misterul ci il potenteaza: Cateodata datoria noastra in fata unui mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim si mai mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare (Lucian Blaga). Titlul este reluat in primul vers al poeziei. Poezia este un monolog liric sau o confesiune a eului liric, imaginarul poetic fiind organizat in patru secvente poetice, iar figura semantica dominanata este metafora revelatorie. Prima secventa evidentiaza raportul dintre eul liric si univers in ceea ce priveste actul creatiei: Eu nu strives corola de minuni a lumii/ si nu ucid/ cu mintea tainele, ce lentalnesc/ in calea mea/ in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Agentul cunoasterii este eul liric care isi face simtita prezenta prin pronumele personal, persoana I eu, adjectivul pronominal posesiv mea si verbe la persoana I singular nu ucid, nu strives; astfel, tipul de lirism corespunzator poeziei este cel subiectiv. Verbele care numesc actiunea eului liric evidentiaza ideea de protejare, de negare a distrugerii. Metafora revelatorie corola de minuni a lumii marcheaza

ideea de frumusete a lumii, misterul universal, iar metafora in calea mea evidentiaza un destin poetic asumat. Metafora constituita prin enumeratie in flori, in ochi, pe buze ori morminte simbolizeaza pragul dintre lume si Necunoscut. Florile sunt simbol al vietii, al frumosului. Ochii sunt oglinda sufletului, dar si o poarta de intrare in absolut. Buzele reprezinta iubirea prin sarut, dar si expresia sonora a cuvintelor prin rostire. Mormintele sunt simbol al marii treceri sau a sortii efemere a omului pe pamant. In secventa a doua se observa descoperirea tainelor universului prin intermediul logicii, lumina altora marcand cunoasterea paradisiaca ce presupune limitarea aspiratiilor si construirea unui univers inchis: sugruma vraja nepatrunsului ascuns/ in adancimi de intuneric. Actiunea lor se dovedeste a fi brutala, anuland sursa unei noi creatii. In secventa a treia se poate observa detasarea neta a eului lirirc de altii, lumina mea reprezentand cunoasterea luciferica, lipsita de granite: dar eu,/ eu cu lumina mea sporesc a lumii taina. Motivul luminii are, in poezia lui Blaga diferite semnificatii: constiinta, creativitate, mister, iubire. Eu cu lumina mea poate fi considerata o reprezentare a cuplului uman, avand in vedere faptul ca aceiasi sintagma lumina mea este folosita si in poezia Izvorul noptii pentru fiinta iubita: Asa-s de negrii ochii tai/ Lumina mea. Se poate observa prezenta motivului lunii, factor potentator al tainelor universului mic, de foarte aproape, materializat in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Lumina lunii este tremuratoare, tremurul fiind un atribut launtric al finite umane, evidentiind sursa interioara a cunoasterii. Verbul care numeste actiunea lunii mareste este in plan uman imbogatesc, intunecata zare fiind o metafora a Necunoscutului, iar metafora cu largi fiori de sfant mister evidentiaza intesitatea trairilor interioare. In final, eul liric isi motiveaza crezul prin iubire: caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte.

In concluzie, poezia Eu nu strives corola de minuni a lumii este o arta poetica demonstrata si prin renuntarea poetului la elementele traditionale de versificatie, descoperind masura variabila, versul liber si tehnica enjambamentului. Astfel, pana si forma devine pentru poet o metafora revelatorie.