Poemul „Aci sosi pe vremuri” a fost publicat în volumul de poezii semnat

de Ion Pillat și intitulat „Pe Argeş în sus”. Volumul a apărut în anul 1923, iar
„Aci sosi pe vremuri” este considerat de către criticul literar George Călinescu
drept capodopera lirică a scriitorului. Atașamentul acestuia față de casa,
familia și moșia copilăriei este puternic evidențiat în acest poem.

Titlul se compune dintr-o propoziție întreagă („Aci sosi pe vremuri”) și

sugerează apropierea trecutului și a prezentului, până la identificarea
celor două. Tonul meditativ al titlului denotă nostalgia eului liric apărută
odată cu meditația asupra trecerii ireversibile a timpului. Astfel, se creează
impresia cum că trecutul l-ar „prinde din urmă”, în timp ce în gândurile
acestuia sălășluiește o lume demult apusă.

Tema poeziei este suprapunerea dintre trecerea timpului și

ciclicitatea universală, repetabilitatea destinului uman. Însuși Ion Pillat
declara în volumul „Mărturisiri”, apărut în anul 1942, că poezia sa „poate fi
redusă [...] la viziunea pământului care rămâne aceeaşi, la presimţirea
timpului care fuge mereu. Fuga timpului [...]e trăită sub semnul tradiţiei, deci
ca o dimensiune sufletească generală, reprezentativă pentru o întreagă
comunitate umană”.

Poemul „Aci sosi pe vremuri” este alcătuit din nouăsprezece

distihuri (strofe a câte două versuri) şi un vers final liber. Acesta din urmă
reprezintă concluzia poeziei, sugerând esenţa ideatică a discursului liric.
Versurile se împart în mai multe secvenţe poetice: incipitul, descrierea și
amintirea iubirii trecute a bunicilor, meditaţia asupra finitudinii existenței
umane, iubirea din prezent („de acum”, în opoziție cu iubirea „de ieri”) și
epilogul poemului. În cadrul poemului se disting două planuri:
trecutul (distihurile III-IX) şi prezentul(distihurile XII-XIX). Aceste două
planuri sunt redate succesiv, transmițând cititorului ideea de repetitivitate a
ciclurilor vieţii şi dragostei. Se remarcă deopotrivă, așadar, simetria și
opoziția planurilor. În cadrul poemului se regăsesc și elemente de
recurenţă, precum motivul literar al berzei, simbol al devotamentului, al
fidelității și statorniciei („Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,/ Îi
spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.”) sau cel al clopotului (prezent atât în
momentul nunții, cât și în cel al morții): „Şi cum şedeam... departe, un clopot
a sunat./ Acelaşi clopot poate . în turnul vechi din sat.../ De nuntă sau de
moarte, în turnul vechi din sat.”. Sunetul clopotului constituie laitmotivul
poeziei, însoțind pretutindeni cuplul de îndrăgostiți.

Prezența eului liric se remarcă în poezie prin utilizarea verbelor la

persoana I: „am şoptit”, „am spus”, „şedeam”. Verbele și pronumele la
persoana a II-a trădează, de asemenea, prezența eului liric, prin sugestie
relației cu un interlocutor: „vii acuma tu”, „calci”, „ai ascultat”. Cele treizeci și
nouă de versuri ale poemului se bucură de o muzicalitate deosebită. Aceasta se
datorează elementelor prozodice de tip clasic, precum rima împerecheată,
ritmul iambic și măsura de 13-14 silabe.

În concluzie, poezia „Aci sosi pe vremuri”, de Ion Pillat, respectă estetica

tradiționalistă prin idilizarea trecutului, valorificarea cadrului rural,
respectarea elementelor prozodice tradiţionale clasice, cu elemente de pastel şi
elegie. Criticul literar George Călinescu a definit opera de față ca fiind
„graţioasă, mişcătoare şi indivizibilă paralelă între două veacuri, înscenare
care încântă ochii şi în acelaşi timp simbolizare a uniformităţii în devenire”.