Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ion Pillat
Introducere
Poemul „Aci sosi pe vremuri” a fost publicat în volumul de poezii semnat de Ion
Pillat și intitulat „Pe Argeş în sus”. Volumul a apărut în anul 1923, iar „Aci sosi
pe vremuri” este considerat de către criticul literar George Călinescu
drept capodopera lirică a scriitorului. Atașamentul acestuia față de casa, familia și
moșia copilăriei este puternic evidențiat în acest poem.
Explicația titlului
Tema
Secvenţe lirice
Primul distih, care poate fi considerat și incipitul poemului, scoate în evidență
trecerea ireversibilă a timpului prin metaforele „casa amintirii cu obloane și
pridvor” sau „păienjeni zăbreliră și poartă și zăvor” și, totodată, redă un spațiu
spiritual al strămoșilor. Cel de-al doilea distih transmite ideea că timpul s-a oprit
în loc, iar totul îmbracă o aură legendară, fiind evocate personaje din vremuri
de mult trecute, „de când luptară-n codru și poteri, și haiduc”.
Cel de-al nouălea distih concentrează tematica întregii poezii, în care nostalgia
curgerii implacabile a timpului este dublată de eternitatea sentimentului de
iubire „Și cum ședeau... departe, un clopot a sunat/ De nuntă sau de moarte,
în turnul vechi din sat”. Punctele de suspensie, adverbul de loc „departe”,
precum și imaginea auditivă a clopotului fac o paralelă între timpul iubirii,
care este etern, și timpul real, realitatea brutală, scoasă în evidență de strofa a
zecea: „de mult e mort bunicul, bunica e bătrână”.
Eul liric
Prezența eului liric se remarcă în poezie prin utilizarea verbelor la persoana I:
„am şoptit”, „am spus”, „şedeam”. Verbele și pronumele la persoana a II-a
trădează, de asemenea, prezența eului liric, prin sugestie relației cu un
interlocutor: „vii acuma tu”, „calci”, „ai ascultat”.
Concluzie
În concluzie, poezia „Aci sosi pe vremuri”, de Ion Pillat, este o operă ce aparține
traditionalismului. Ideea de timp este valorificată în acest text în manieră
originală, prin raportarea trecutului la prezent și invers. Poemul se înscrie în
estetica tradiționalistă prin idilizarea trecutului, valorificarea cadrului rural,
respectarea elementelor prozodice tradiţionale clasice, cu elemente de pastel şi
elegie.