Eu nu strives corolla de minuni a lumii

Introducere
Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică
modernă semnată de Lucian Blaga, un binecunoscut poet și filosof român.
Ea deschide volumul de debut al acestuia, intitulat „Poemele luminii” și
publicat în anul 1919.

Curentul de care apartine

Modernismul este un curent literar ,manifestat, cu predilectie in perioada
interbelica ale carui trasaturi sunt teoretizate si promovate de Eugen
lovinescu,in special,prin intermediul cenacului si al revistei
"Zburatorul".Orientarea artistica promoveaza o inoire a literaturii prin
despreinderea de trecut si prin crearea unei modalitati inovatoare de
exprimare.In ceea ce priveste poezia sunt formulate urmatoarele
deziderate:crearea unui lirisim subiectiv si utilizarea totala a obiectivitatii.

Explicația titlului
Un alt element compoziţional care surprinde cititorul într-o manieră specifică
modernismului este titlul poeziei. Acesta este o ilustrare a viziunii poetice şi a
temei care sugerează ideea cunoașterii luciferice. Alcătuit dintr-o metaforă
revelatorie, titlul conține pronumele personal „eu”, verbul la forma negativă,
persoana întâi „nu strivesc” și metafora „corola de minuni a lumii”, simbol
pentru ideea de perfecțiune, prin imaginea cercului, semnificând tainele
universului.

Tema
Tema operei este cunoașterea prin creație. Aceasta se realizează cu dorința
poetului de a salva misterele universale, ca dovadă a iubirii pe care
acesta o poartă lumii și a respectului pe care îl ofera pentru modalitatea în
care aceasta funcționează. Cunoașterea trebuie realizată, în concepția lui
Blaga, cu mare atenție și fără a tulbura ordinea universală în virtutea
descoperirii misterelor lumii.

Structura
Structura poeziei este tipică modernismului, aceasta nefiind împărțită în
strofe și având versuri inegale. Întrucât cunoașterea este elementul central
prezent în cadrul operei, Blaga o prezintă în două ipostaze: cunoașterea
paradisiacă și cea luciferică. Primul tip de cunoaștere este caracteristic
oamenilor de știință și are ca scop descoperirea tainelor universului. Cel de-al
doilea este cunoașterea de tip poetic, ce are în vedere tocmai protejarea
acestor taine.

Secvenţe lirice
Analizând elementele de compoziţie ale poeziei observăm faptul că textul
poetic este impartit in secvenţe lirice inegale ca dimensiune, fiecare secvenţă
fiind o ilustrare a temei poeziei într-o manieră diferită. Incipitul surprinde
refuzul de a descifra tainele universului, menţionate prin intermediul unei
enumeraţii de simboluri: „în flori, în ochi, pe buze ori morminte.”. Tainele
înṣirate simbolizează natura, cunoaṣterea, iubirea ṣi moartea, iar poetul, fidel
crezului său, alege potenţarea lor cu ajutorul imaginaţiei, nu „uciderea” lor
prin utilizarea raţiunii: „ṣi nu ucid/ cu mintea tainele”.

În cea de-a doua secvenţă, seria de antiteze pune în lumină menirea poetului
ṣi modul în care acesta se raportează la creaţie. Astfel, lumina „altora” este cea
care „sugrumă”, „strivește”, contribuind la reducerea misterelor prin
încercarea de a descifra „vraja nepătrunsului ascuns”.

A treia secvenţă a poeziei este concepută sub forma unei concluzii introduse
prin conjuncția „căci”. Astfel, poetul reafirmă potenţarea misterului prin
creaţie, metafora „ṣi tot ce-i ne-nţeles/ se schimbă-n ne-nţelesuri ṣi mai mari”
fiind relevantă în acest sens. Finalul marchează existenţa unei relaţii de
simetrie cu incipitul textului prin reluarea unor metafore care sugerează
iubirea creatorului faţă de creaţia sa: „căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și
morminte”.

Elementele de versificație (rimă, ritm,

măsură)
Putem spune că un rol important în ceea ce priveṣte compoziţia îl au
elementele de versificaţie, acestea din urmă fiind dovada faptului că
modernismul specific lui Blaga poate fi analizat nu doar apelând la
semnificaţiile ascunse în cuvinte, ci şi observând textul poetic la nivelul formei
sale. Revolta, tendinţa de a inova, de a sparge tiparele, de a ambiguiza sunt
vizibile prin nerespectarea normelor prozodiei clasice.

Astfel, Blaga, în aceeaşi manieră modernistă, ignoră orice regulă în sfera

elementelor de versificaţie, utilizând măsura inegală, versurile fără rimă,
strofele asimetrice. Toate aceste elemente subliniază caracterul modern al
textului poetic şi facilitează transmiterea mesajului şi a emoţiei
a viziunii blagiene despre lume, ea bazându-se pe principii ale liricii
moderniste.

Concluzie
Concluzionând, analiza de mai sus dovedeṣte faptul că „Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii” este o artă poetică filosofică modernă. Poezia
reprezintă ea însăşi o metaforă, sistemul filosofic blagian fiind evidențiat prin
viziunea pe care poetul o adoptă, preocuparea pentru potențarea misterelor
guvernând întregul text poetic.