Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga
1919

Introducere
Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” a fost publicata in anul 1919, in deschiderea
volumului de debut “Poemele luminii” si a fost considerata o arta poetica, dar si o poezie de cunoastere.
1. Incadrarea intr-o tipologie
a)numirea curentului
Modernismul reprezinta o tendinta de innoire in arta si literatura secolului XX, caracterizata prin
negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie. In acest sens, modernismul include
curentele novatoare precum simbolismul, expresionismul, dadaismul sau suprarealismul. In literatura
romana, modernismul este teoretizat de Eugen Lovinescu prin intermediul revistei si al cenaclului
Sburatorul. Teoriile lui lovinescu pornesc de la ideea ca exista un spirit al veacului, care determina
sincronizarea culturilor europene. Astfel, civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta celor avansate.
b) precizarea a doua trasaturi ale modernismului
Pentru sincronizarea literaturii romane cu spiritul veacului sunt necesare mutatii de ordin tematic si
estetic, care sa indeparteze literatura romana de traditionalism si sa o inscrie spre modernitate: trecerea de
la tematica rurala la una urbana, cultivarea prozei obiective, evolutia poeziei de la epic la liric,
intelectualizarea prozei si a poeziei, cultivarea romanului analitic si al autenticitatii, parcursul cronologic
al intamplarilor din romanul traditional fiind inlocuit aici cu fluxul constiintei.
In poezie, modernismul impune preocuparea pentru o poezie de cunoastere, arta devenind o modalitate
de contemplare a lumii in care se aplica principiul disonantei. De asemenea, in modernismul poetic apare
fragmentarismul si metamorfoza. Limbajul foloseste functia simbolica, este ambiguu si puternic
metaforizat. In ceea ce priveste versificatia, modernistii prefera versul alb si folosesc tehnica
ingambamentului.
c)ilustrarea a doua trasaturi ale modernismului prezente in textul dat
Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, de Lucian Blaga, se incadreaza in estetica
modernista prin intelectualizarea emotiei, metaforism, structura poetica si innoirile prozodice.

Pe de o parte, particularitatile formale incadreaza textul in modernism: versuri libere, a caror masura
variaza intre doua si treisprezece silabe, tehnica ingambamentului sunt reprezentative pentru eliberarea
discursului de sub normele unei versificatii fixe, iar versul blagian este masura a trairii eului, pe care nu o
sectioneaza, ci o continua in versul urmator. De exemplu, sectiunea mediana a poeziei contine cel mai
scurt vers “dar eu”, urmat de unul foarte lung “eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”, unde linia de
separare dintre cele doua versuri accentueaza antiteza dintre “eu” si “altii”, iar diferenta de silabe dintre
cele doua versuri imprima un ritm alert.
Pe de alta parte, textul este un discurs pe tema creatiei si despre statutul creatorului, deci o arta poetica.
Viziunea despre lume este reprezentata chiar in titlu: metafora “corola de minuni a lumii” reprezinta
scopul cunoasterii, insa doar cunoasterea de tip luciferic potenteaza aceasta corola, ale carei petale sunt
enumerate la sfarsitul primei si ultimei secvente “flori, ochi, buze, morminte”. Cele patru ipostaze ale
“corolei de minuni” sunt metafore pentru cele patru stadii ale existentei umane: “florile” semnifica
varsta copilariei si prezinta conotatia fragilitatii, “ochii” sunt varsta adolescentei si au conotatia
cunoasterii, “buzele” sunt varsta maturitatii si au drept conotatii senzualizarea si afectivitatea, iar
“mormintele” sunt varsta batranetii si au conotatia mortii. Insa cele patru elemente sugereaza ciclitatea
vietii, unde fiecare varsta propune descoperirea unui alt tip de mister.
2. Tema + doua secvente semnificative
Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului.
Prima secventa exprima concentrat, cu ajutorul verbelor la forma negative – “nu strivesc, nu ucid”,
atitudinea poetica fata de tainele lumii – refuzul cunoasterii logice, rationale. Verbele se asociaza
metaforei “calea mea”.
A doua secvență este redata prin metafora „lumina mea” care în opoziție cu lumina altora, definește
cunoașterea luciferică, opusa celei paradisiace. Discursul liric se construiește în jurul unor relații de
opoziție între cele două tipuri de cunoaștere, elemente specifice imaginarului poetic blagian,care se
realizează prin antiteza „eu/alții, lumina mea/lumina altora”, prin alternarea motivului luminii și al
întunericului, dar și prin conjuncția „dar”.
3. Analiza a doua elemente de structura sau compozitie
Titlul “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” coincide cu incipitul operei, continand expresia
raportului dintre eul liric si Universul neexplorat. Acesta contine o metafora revelatorie “corola de minuni
a lumii”, conturandu-se ideea cunoasterii luciferice, fiind confesiunea unui crez artistic si filosofic.
Atitudinea poetului de a proteja misterul este izvorata din iubirea pentru necunoscut, “minunea” blagiana
fiind insusi misterul.
Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in
mod direct si, la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii: pronumele personal la persoana I singular
“eu”, adjectivul posesiv la persoana I “mea”, verbele la prezent, persoana I singular “nu strivesc, nu ucid,
iubesc”, alternand spre diferentiere cu persoana a III-a.
In concluzie, poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o arta poetica moderna, fiind un
discurs despre creatie si statutul creatorului, Lucian blaga vazand lumea ca prilej de contemplare si de
potentare a misterului.