Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de LUCIAN BLAGA
-poezie interbelica modernista-
(expresionista)

Perioada interbelica este marcata de cele 2 conflagratii mondiale insa, in

plan literar, reprezinta un moment de maxima inflorire. In aceasta perioada,
literatura romana se sincronizeaza cu literatura europeana, pastrand, in acelasi
timp, legaturile cu traditia. Evolutia poeziei romanesti interbelice este marcata
de conflictul dintre modernism si traditionalism.
Poezia modernista are ca trasaturi innoirea tematica, prezenta eului liric
impersonal, preferinta pentru metafora, subiectivitatea si inovatiile prozodice.
Expresionismul este un curent artistic modernist care prezinta lumea
dintr-o perspectiva subiectiva, distorsionata, cu scopul de a crea momente
emotionante care sa transmita idei si stari de spirit.
Lucian Blaga este o personalitate complexa a culturii romane, fiind atat
filosof, cat si scriitor. Ca filosof, dezvolta teoria cunoasterii, considerand ca
exista 2 tipuri ale acesteia: paradiziaca (rationala) si luciferica (intuitiva). Ca
scriitor, Lucian Blaga este adept al expresionismului, evidentiat in poezii si in
teatru.
Poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide volumul
,,Poemele lumii”, aparut in 1919.
Tema poeziei este creatia poetica prezentata ca o cale de a proteja
frumusetea universului, dublata de tema cunoasterii. Opera este o arta poetica
deoarece exprima viziunea autorului asupra procesului de creatie (relatia
poetului cu lumea si cu oamenii comuni), tematica filosofica ce sustine
modernismul poeziei.
Textul nu este organizat in strofe, versul liber si prezenta
ingambamentului evidentiind fluiditatea ideii poetice. De asemenea, aceste
trasaturi pun in lumina modernismul operei.
Poezie se imparte, insa, in 2 planuri: planul eului liric (cunasterea
luciferica) si planul celorlalti (cunoasterea paradiziaca). Intre cele 2 planuri
exista o relatie de opozitie care se manifesta la nivel gramatical (pronumele
,,eu” si ,,altii” si conjuctia ,,dar”), la nivel lexical (verbele ,,nu strivesc” , ,,nu
ucid”, ,,sporesc”, ,,imbogatesc” ,,iubesc” si verbul ,,sugruma”) si la nivel
stilistic, prin metaforele ,,lumina mea” si ,,lumina altora”.
Motivul central este ,,lumina”, o metafora a cunoasterii.
Prima secventa ilustreaza demersul cognitiv al poetului in raport cu
lumea, sugerat cu ajutorul metaforei ,,lumina mea” care prezinta creatia
poetica-rezultat al cunoasterii luciferice.
Incipitul este un element de recurenta, reluad titlul. Acesta introduce
motivul ,,corola de minuni a lumii”, o metafora ce sugereaza frumusetea,
fragilitatea si perfectiunea misterului universal.
Ideea misterului universal este sustinuta in poezie de cuvintele din
campul semantic al tainei (,,taine”, ,,mister”, ,,vraja”, ,,neintelesuri”). De
asemenea, imaginea acestui mister este creata prin enumeratia ,,in flori, in
ochi, pe buze ori morminte” care ar putea sugera natura, omul, iubirea si
moartea.
In aceasta secventa este evidentiata relatia armonioasa dintre eul liric si
univers.
Eul liric se afla in ipostaza poetului. Lirismul subiectiv si caracterul de
monolog confesiv ale textului sunt sugerate prin marcile gramaticale ale eului
liric (pronumele ,,eu” care apare in poezie de 5 ori). Confesiunea nu are
caracter anecdotic, autobiografic, ci un inalt sens existential, definind cu
sinceritate relatia dintre poet si lume in procesul de creatie, idee ce
contureaza modernismul textului.
Efectul benefic al creatiei poetice asupra misterului universal este
sugerat prin enumeratia in gradatie ascendenta a verbelor ,,nu strivesc”, ,,nu
ucid”, care ilustreaza pastrarea, conservarea si protejarea, si a verbelor
,,sporesc” si ,,imbogatesc”, care evidentiaza amplificarea misterului.
Planul al doilea defineste relatia omului comun cu misterul universal
prin metafora ,,lumina altora” care ilustreaza cunoasterea paradiziaca.
Aceasta secventa surprinde efectul negativ al acestui tip de cunoastere,
efect evidentiat prin verbul ,,sugruma”. Astfel, poezia sugereaza ca demersul
cognitiv rational -,,cu mintea”- distruge frumusetea universului,
simplificandu-i ori anulandu-i misterul.
 Finalul poeziei reprezinta creatia poetica drept o manifestare a iubirii
fata de lume prin verbul ,,iubesc”. Simetria textului este creata de enumeratia
,,si flori si ochi si buze si morminte”.
In concluzie, poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” se
incadreaza perfect in tiparele modernismului liric, Blaga contribuind la
sincronizarea literaturii romane cu cea europeana, prin valorificarea in mod
original a elementelor moderniste.

PENTRU PRIMA SECVENTA: “EU (2) NU STRIVESC (3) COROLA (1)”

=> ordinea comentarii elementelor (metafora ,,corola de minuni”, eul liric si
verbele)